Alteori, unii dintre cei desemnaţi nu s-au implicat aproape deloc până acum dând impresia de non-combat sau chiar de “blat” (aici cu sensul “te ajut, mă ajuţi”). Cert este că, în condiţiile unui scrutin în septembrie, cel mai puternic partid parlamentar în momentul de faţă (PSD) abia şi-a desemnat ieri un candidat pentru municipiul Iaşi. Dansul practicat de tandemul Alexe - Chirica pare să-i fi hipnotizat pe oamenii lui Popa. Dacă până acum puseseră cruce fotoliului de primar, deodată s-au reactivat când la orizont a apărut şi înfrângerea de la judeţ. Pentru că liberalii nu şi-au pus degeaba felinarul roşu în faţa sediului: ei mizează că vor lua voturi la CJ de la alegătorii primarului.

Cum şi primarul speră la voturile liberalilor. Adică aici avem un “blat” la vedere, cu acte în regulă (carnet de partid) şi troc pe măsură cu proiecte în Consiliul Local. Lipsa de reacţie a PSD trebuie pusă şi pe seama celor două tabere care se sfâşie în interiorul filialei locale. Aceleaşi lupte intestine le găsim şi în alianţa USR PLUS care ar fi trebuit să fie o alternativă la PNL şi PSD. Sosirea lui Bodea şi promovarea lui în bătălia pentru CJ a tulburat şi mai mult apele, care oricum nu erau liniştite. Aici blatul ar putea să apară în campania electorală, “intrusul” fiind lăsat să se descurce. Se mai poate face ceva în două luni? Pare imposibil să iei pâinea şi cuţitul din mâna lui Chirica. Şi totuşi “teme” de campanie există din abundenţă. Marşarea pe haosul şi aranjamentele imobiliare nu a avut impactul aşteptat în rândul ieşenilor, deşi sunt probleme de o maximă gravitate. Al doilea oraş din România ca populaţie nu are un Plan de Urbanism General, iar “dezvoltatorii” sunt lăsaţi să construiască după cum vor pentru a-şi maximiza profiturile.

Problemele de mare interes sunt cele de care ieşenii se lovesc în fiecare zi, de la lipsa unui loc de parcare, până la inexistenţa unor săli şi terenuri de sport. Pentru un oraş pe care primarul îl vrea “smart” este inadmisbil ca până în acest moment să nu se poată parca plătind printr-o aplicaţie, de pe telefon ori prin SMS. Municipalitatea ar putea să trimită doi-trei oameni din echipa facebook să urmărească cum merge sistemul în Sibiu, de exemplu. Culmea este că nici măcar plata la parcomate nu funcţionează în Iaşi, după cum ne reclamau cititorii în urmă cu câteva zile. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să nu pot folosi cardul, chiar în parcarea de la Primărie sau Teatru. În acelaşi oraş “smart” nu ştii când îţi vine mijlocul de transport în staţie, deşi multe alte oraşe au implementat acest sistem modern care nici nu costă mult. Consilierii de imagine, “lăudătorii”, ar putea fi trimişi la Cluj să-şi ia notiţie, nu să ceară presa Companiei de Transport să permită accesul în sistem celor care au construit un soft pentru telefoane. Abia realizatorii acestui soft au fost deştepţi pentru că au reuşit să creeze fără ajutorul CTP un fel de “waze” al tramvaielor şi autobuzelor bazat pe localizările trimise de telefoanele utilizatorilor.

O temă fierbinte este şi traficul, care la ore de vârf devine sufocant. Coada de maşini străbate tot oraşul de la Baza 3 până la ieşirea din Păcurari. Primarul din Oradea, ca să lărgească străzi face exproprieri, la Iaşi, în patru ani, omologul lui nu a reuşit să mute un stâlp de curent electric din Tudor Vladimirescu. De remarcat aglomeraţia din ultimele zile din zona industrială, din cauza lucrărilor la calea de rulare pe tronsonul Bucşinescu-CET. Au fost perioade când, la 9 dimineaţa, număram doar zece muncitori pe şantier. S-au postat şi imagini pe internet cu “telemunca”. Problema e mai profundă şi a mai apărut pe alte artere intrate în refacere. Municipalitatea acordă multe contracte unei firme de “casă” care la un moment dat plimbă muncitorii de pe un şantier pe altul. În privinţa managementului traficului, după dosarul de şpagă în care este implicat Nichita, nu s-a schimbat nimic. Şi aici trebuia să fim “smart” pentru că aveam semafoare inteligente. Numai că s-a ajuns ca din Bucium sau Păcurari până în Centru să faci o jumătate de oră cu maşina, în condiţiile în care, în New York, în acelaşi timp, am făcut vreo 10 mile.

În privinţa copiilor situaţia este tristă de ani de zile, lipsind facilităţile pentru ca cei mici să facă sport. Un oraş de talia Iaşului nu are o piscină olimpică, iar singurul patinoar este unul privat. Nu sunt terenuri de tenis (cu 60 de lei/oră se mai găsesc) ori piste de role. Copiii merg cu bicicleta prin păduri, la Miroslava sau Dobrovăţ, ori se duc să înoate prin piscinele acoperite din oraşele Moldovei. În campania electorală s-ar putea ridica problema străzilor neasfaltate, multe din cartierele noi din intravilanul Iaşului fiind în această situaţie (am întâlnit oameni care voiau să-şi cumpere maşină şi făceau test drive când era noroi pe strada unde locuiau ca să vadă dacă se descurcă numai cu tracţiunea pe faţă sau au nevoie de 4x4). S-ar putea discuta despre milioanele aruncate pe pavele, în unele locuri puse peste trotuare făcute înainte de Citadin sau despre situaţia poluării, unde suntem campioni la nivel naţional.

Sunt mai multe tipuri de primari: cei care au proiecte şi se zbat să le pună în practică, chiar dacă îşi riscă mandatul (unii contribuabili s-ar putea să te înjure dacă faci exproprieri, de exemplu) şi alţii care sunt “şmecheri” şi lucrează pentru imagine. Proiectele acestora din urmă sunt pavelele, panseluţele, statuile, subvenţiile sau ajutoarele sociale. Îşi plătesc şefii de direcţii ca pe nababi, iar aceştia le execută ordinele fără să crâcnească. Chiar dacă  nu mai e timp de campanie electorală, mai ales în condiţii de pandemie, când vor merge la vot, ieşenii pot face o alegere “smart”, aşa cum şi-au făcut şi aplicaţie pe telefon ca să urmărească tramvaiele prin oraş. A venit vremea să nu mai votăm doar subvenţia la gigacalorie sau la transportul în comun. E atât de uşor să iei din banii tuturor şi să-i împarţi pe ajutoare şi proiecte de faţadă. Cu o asemenea “strategie” nu vom ajunge departe.