ANALIZĂ ZDI – Cum sunt la alții din Europa declarațiile de avere? O comparație cu cele ale demnitarilor din România

Europarlamentarii, de exemplu, completează o „Declarație privind interesele personale” în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului European privind codul de conduită a deputaților în materie de integritate și transparență. Declarațiile conțin doar veniturile și sursele lor, precum și activitățile remunerate sau nu pe care le derulează în timpul mandatului. Documentul este completat la preluarea și la finalul mandatului, precum și până la finalul lunii ce urmează survenirii oricărei schimbări.

Dacă declarația de avere poate să pară sumară, pagina fiecărui politician include declarațiile făcute pe anumite subiecte – întotdeauna scurte și concise, pentru că au la dispoziție maximum două minute ca să le dea citire – activitatea în Parlamentul European, dar și penalizările.

Diana Iovanovici-Șoșoacă figurează cu o asemenea sancțiune, pentru perturbarea unei ședințe: a fost penalizată cu indemnizația de ședere pe șapte zile și cu suspendarea participării la ședințele parlamentare timp de o săptămână.

La francezi e simplu. Italienii sunt atenți la detalii

În Franța, de exemplu, Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice permite vizualizarea declarațiilor aleșilor și candidaților în alegeri cu anonimizarea altor membri ai familiei dacă dețin împreună o proprietate. Aceeași condiție și pentru funcționarii publici.

Pe declarația președintelui Franței, de exemplu, nu apare și Prima Doamnă. Declarațiile politicienilor se depun la început și la final de mandat, dar și pe parcurs, dacă sunt modificări importante.

La italieni, în schimb, declarațiile de avere sunt foarte amănunțite. Ele se referă exclusiv la bani (venituri, credite etc.). În „Dichiarazioni patrimoniali”, politicienii menționează și starea lor civilă, dar fără nume. Prin urmare, dacă există credite contractate „în familie”, sumele nu sunt făcute publice – deși ele apar pe declarații.

Englezii au fost primii care au decis ca veniturile să fie publice

În Europa, Marea Britanie a fost prima țară care a decis ca aceste declarații să fie publice. Americanii au luat o decizie similară – în privința funcționarilor publici – după Scandalul Watergate.

Aleșii britanici trebuie să menționeze în declarațiile altminteri foarte ușor de parcurs toate detaliile cu privire la veniturile obținute, inclusiv donații – când s-au făcut, de către cine (cu adresa plătitorului) și pentru ce anume. Informațiile sunt vizibile pe pagina fiecărui membru al Parlamentului de la Londra. Ele sunt actualizate permanent prin grija unui comisar parlamentar, iar înregistrările sunt păstrate „la vedere” încă 12 luni după ieșirea autorului din Camera Comunelor. Întreaga procedură este menită să prevină conflictele de interese și să promoveze transparența în serviciul public.

Publicitate și alte recomandări video