Justiţia norvegiană urmează să examineze, într-o procedură delocalizată - din motive de securtate - într-un gimnaziu al Închisorii Skien, în care este încarcerat, cererea de eliberare condiţionată depusă de către Breivik, condamnat în 2012 la 21 de ani de închisoare, cu posibilitatea prelungrii pedepsei.

La 22 iulie 2011, extremistul de dreapta a detonat, mai întâi, o bombă lângă sediul Guvernului, la Oslo, omorând opt oameni, iar apoi a ucis alţi 66 de oameni, majoritatea adolescenţi, deschizând focul asupra unei tabere de vară a Tineretului Laburist, pe Insula Utøya. Atacatorul, în prezent în vârstă de 42 de ani, le reproşa victimelor sale multiculturalismul.

”La fel ca în orice alt stat de drept, un condamnat are dreptul să ceară să fie eliberat condiţionat, iar Breivik a decis să folosească acest drept”, a declarat AFP avocatul său, Øystein Storrvik. Pedeapsa la care a fost condamnat - o formă de retenţie în siguranţă care poate fi prelungită pe termen nedeterminat atât timp cât va fi considerat un risc pentru societate - a fost însoţită de o perioadă minimă de zece ani, maximum prevăzut de lege la acea vreme.

Într-o ţară care nu a cunoscut o crimă atât de violentă de la al Doilea Război Mondial, cererea de eliberare condiţionată nu are, potrvit opiniei generale, nicio şansă de izbândă.

”El nu a devenit mai puţin extremist din punct de vedere ideologic”, subliniază Tore Bjørgo, directorul Centrului de Cercetare a Extremismului de Dreapta (C-REX) de la Universitatea din Oslo. ”El se prezintă acum ca naţional-socialist şi chiar dacă spune că, în ceea ce-l priveşte, lupta armată este o fază care aparţine trecutului, nu s-a distanţat în niciun fel de atacul în masă pe care l-a comis şi îl consideră întru totul legitim”, declară el.

În sălille de judecată sau în scrisori, adresate AFP, Breivik a declarat în trecut că renunţă la violenţă. În 2016, într-un proces împotriva statului în semn de protest faţă de izolarea sa carcerală, el a îndrăznit să se compare cu Nelson Mandela, care a trecut de la lupta armată la lupta politică.

Însă extremistul, care şi-a executat unele victime cu un glonţ în cap, nu şi-a exprimat remuşcări credibile. Prin salutul hitlerist şi digresiuni pseudo-ideologice, el a încercat, din contră, să-şi deturneze fiecare apariţie în scopuri de propagandă, în conformitate cu ceea ce profesa în ”manifestul” pe care l-a difuzat înainte să treacă la fapte.

Fiecare proces nou, prin zgomotul său, este trăit dureros de către rudele victmelor. Înainte de această nouă procedură judiciară, grupul de susţinerea familiilor a anunţat că ”încurajează să se dea cât mai puţină posibil atenţie teroristului şi mesajului acestuia”.

”Orice menţionare a acestui dosar în general şi a terorismului în particular este o mare povară pentru supravieţuitori, părinţi şi toţi cei care au fost afectaţi de atacuri teroriste în Norvegia”, subliniază el. Atacurile din 2011 au inspirat alte atentate, între care şi cel de la Christchurch, în Noua Zeelandă, în 2019, dar şi planuri de atentat în întreaga lume.

În pofida caracterului excepţional al crimelor acestuia, Norvegia îl tratează pe Breivik ca pe orice alt deţinut. În 2016, Breivik, care dispune în închsoare de trei celule, de un televizor cu DVD, o consolă de jocuri şi de o maşină de scris, a reuşit să obţină o condamnare a statului cu privire la un tratament ”inunam” şi ”degradant”, dn cauza menţinerii sale la distanţă de alţi deţinuţi.

Această hotărâre a fost invalidată în apel. ”Procesul şi felul în care a avut loc”, declară Tore Bjørgo de la C-REX, ”este într-un fel o victorie a statului de drept împotriva teroristului Breivik”, care voia să-l distrugă.