Citește integral ediția nr. 24 a Ziarului de Sănătate

dr. Vasile Fotea

Șef lucrări Dr. Vasile Fotea, medic primar radiolog, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon”, Iași: Angiografia poate fi definită generic ca tehnică de vizualizare a vaselor de sânge din corp, care permite diagnosticul afecțiunilor vasculare (stenoze, tromboze, dilatații ș.a). Clasic, aceasta se realizează minim invaziv prin inserția unui cateter în vasul de interes, injectarea unei substanțe de contrast pe bază de iod și efectuarea de radiografii (care utilizează raze X), de unde și termenul de angiografie. Vizualizarea vaselor arteriale se numește arteriografie, iar în cazul venelor se numește flebografie.

Astăzi putem vizualiza vasele de sânge și prin utilizarea computer-tomografiei (utilizând raze X) și respectiv a imagisticii prin rezonanță magnetică (utilizând unde radio în câmp magnetic), considerate neinvazive. Pentru diferențiere, față de tehnica angiografiei, se folosesc termenii de angio-CT respectiv de angio-IRM (ambele exclusiv diagnostice).

Angiografia clasică, datorită modului de abord, permite completarea gestului diagnostic cu unul terapeutic (de la recalibrarea vaselor stenozate prin angioplastie sau stentare până la dezobstrucții prin tromboliză sau trombaspirație), și nu numai. Această particularitate determină ca, în urgență, și atunci când factorul timp este esențial pentru recuperare, angiografia să fie testul diagnostic de ales și care permite și rezolvarea terapeutică evitând o intervenție chirurgicală care ar putea supune pacientul la riscuri crescute, cu rezultate comparabile sau superioare prin evitarea comorbidităților asociate.

Angiografia arterelor coronare – coronarografie este procedura de diagnostic care permite verificarea cu cea mai mare exactitate a condiției lumenului arterelor coronare (vasele care alimentează inima) și depistarea eventualelor îngustări (stenoze) care pot diminua, și au potențialul de a stopa fluxul de sânge al mușchiului cardiac (ischemie sau infarct). De pildă, în infarctul de miocard, este preferabilă coronarografia (angiografia vaselor inimii) deoarece odată identificat, ramurile afectate pot fi recalibrate prin angioplastie urmată de obicei de plasarea unui stent, lucru care permite recuperarea țesutului miocardic, parțială sau completă, funcție de factori multipli.

Riscurile procedurii sunt cele asociate intervențiilor diagnostice și terapeutice vasculare la locul de puncție (hematom, pseudo-anevrisme), ale administrării unei substanțe de contrast iodate (de la riscul alergic la cel legat de funcția renală la pacienții cu boli ce determină insuficiență renală cronică), respectiv legate de manipularea instrumentelor la nivelul vaselor cordului sau pe parcurs (o anatomie vasculară dificilă, leziuni ateromatoase fragile, ulcerate sau instabile) cum ar fi fenomene ischemice acute, tulburări de ritm, leziuni vasculare precum disecția, hematoame subintimale, sau altele cum ar fi stop cardio-respirator, AVC. Accidentele majore se întâlnesc într-un procent de sub 2%. Aprecierea risc-beneficiu se face punctual, pe fiecare caz în parte. După discuția cu medicul cardiolog intervenționist, pacientul semnează un consimțământ informat.

Pe lângă testele diagnostice specifice cordului, cum este electrocardiograma, ultrasonografia cardiacă, teste de stres, se efectuează teste pentru eventuale tulburări de coagulare, teste ale funcției renale. În funcție de tipul intervenției, electivă sau în urgență, pot fi solicitate și alte teste (de sânge, în afara celor hematologice, o radiografie toracică, chiar un angio-CT dacă în urgență apare suspiciunea de disecție de aortă), totul depinzând de situația clinică particulară a fiecărui pacient.

Procedurile care presupun injectarea de substanță de contrast iodată (coronarografia inclusă) se efectuează după o perioadă de repaus alimentar de 4-6 ore (datorită senzației de greață sau/și vărsătură pe care o pot avea unii pacienți), cu excepția urgențelor. Reacțiile alergice la contrastul iodat pot fi diverse, de la erupții cutanate la dificultăți de respirație, sau chiar șoc anafilactic (în cele mai severe cazuri). Dacă coronarografia este absolut necesară trebuie luate măsuri suplimentare (premedicație antialergică, suport de terapie intensivă).

Măsuri speciale (de suport sau post-procedurale) se iau și pentru pacienții diabetici (dependenți de insulină sau nu), cu insuficiență renală, cu teren atopic (alergic, nu neapărat alergie la iod) în funcție de particularitățile cazului. Deși, în general, medicația curentă nu se întrerupe, există excepții cum ar fi medicația anticoagulantă, antidiabeticele orale post-procedural în cazul asocierii cu insuficiența renală cronică ș.a.

Angiografia durează în general 30-120 minute, depinzând de tipul intervenției, doar diagnostică sau urmată de gestul terapeutic, de complexitatea cazului. Pe parcursul procedurii, pacientul rămâne conștient sau este sedat, dacă condiția clinică sau anxietatea excesivă o cer.

Pacientul este așezat pe masa de angiografie, medicul intervenționist alege locul de abord (femural sau brahial) și apoi este acoperit cu un câmp steril. Se lasă descoperită doar zona inghinală dreaptă sau stângă, sau zona brahială, pe unde se realizează abordul percutan. După asepsia locală (zona inghinală necesită și îndepărtarea pilozității) se realizează anestezia locală la locul de puncție cu xilină 1%, urmată de o mică incizie cutanată, apoi se efectuează puncția arterei femurale sau brahiale cu un ac special (acul Seldinger); pe ac se introduce în arteră un fir ghid pe care se instalează o teacă introducătoare care asigură accesul permanent pe parcursul procedurii pentru schimbarea instrumentarului necesar (fire ghid, catetere diagnostice sau catetere-balon pentru angioplastie respectiv stenturi). Există catetere specifice (formă și calibru) pentru vasele necesar de cateterizat, inclusiv coronare.

Pe parcursul procedurii cu ajutorul substanței de contrast, injectate pe cateter, prin intermediul unui dispozitiv numit injector, se obțin imagini ale vaselor țintă în scop diagnostic, statice și dinamice, iar dacă se decide continuarea procedurii cu gestul terapeutic, se aleg materialele adecvate și se urmărește în timp real plasarea acestora (imaginea diagnostică este utilizată ca hartă pe care se deplasează în timp real dispozitivul de tratament – balon sau stent), recalibrarea vaselor coronare și apoi se realizează controlul rezultatului.

La finalul procedurii (obținerea rezultatului scontat) se retrag toate instrumentele (mai puțin stent-urile care trebuie să rămână în poziție), teaca introducătoare și se realizează hemostaza locală (prin compresiune directă sau dispozitive de sutură percutane, funcție de calibrul de acces care a fost necesar).

După coronarografie pacientul rămane sub supraveghere un timp variabil, minim 24h, funcție de rezultate, existența sau nu a unor complicații legate de procedură sau de afecțiunea de bază. În cazul accesului femural pacientul trebuie să stea întins pentru cca. 5-6 ore pentru a preveni sângerarea la locul puncției.

Pe parcursul recuperării care are loc la salon sau într-o unitate specială de recuperare pacientul primește fluide oral sau/și intravenos pentru a ajuta la îndepărtarea substanței de contrast, precum și medicație, funcție de necesități, și sunt monitorizate funcția cardiacă și locul de puncție ca și eventuale semne de sângerare internă. După externare pacientul trebuie să urmeze la domiciliu indicațiile, privind alimentația, de limitare a efortului fizic, administrarea medicației curente conform indicațiilor. Locul de puncție poate rămâne sensibil, cu o echimoză sau chiar o mică tumefacție (mic hematom local) care se remit în câteva zile. Pacientul va apela medicul curant sau serviciile de urgență dacă apare simptomatologie dureroasă în piept, febră, roșeață cu semne inflamatorii, care pot semnifica o infecție, sau sângerare la locul de puncție, slăbiciune sau tulburări senzitive ori motorii la membrul unde s-a efectuat puncția sau în altă parte a corpului.

Pacientul și familia trebuie să adreseze orice întrebare legată de procedură și siguranța acesteia, medicului cardiolog curant și medicului cardiolog intervenționist, acest proces contribuind la realizarea unei atmosfere de încredere, ca premisă pentru reușita oricărui gest medical”.

Publicitate și alte recomandări video