anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Ani de orbire colectivă

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Dacă Grecia intră în incapacitate de plată, liderii care au gândit programul de asistenţă sunt responsabili nu faţă de greci, ci faţă de propriii cetăţeni.

La 5 iulie, cetăţenii eleni vor fi chemaţi să decidă prin referendum dacă acceptă condiţiile instituţiilor financiare pentru prelungirea finanţării internaţionale pentru Grecia. În mod normal, o astfel de consultare ar trebui să ducă la un „Nu” răsunător, cu atât mai mult cu cât cabinetul lui Alexis Tsipras nu şi-a ascuns deloc ostilitatea faţă de noile exigenţe ale creditorilor. E greu de spus, însă, dacă referendumul va mai avea loc, dat fiind faptul că negocierile par să continue, în culise. De asemenea, într-un scenariu negativ deloc improbabil, oferta finanţatorilor ar putea nici să nu mai fie disponibilă, în ziua de 5 iulie.

Nu se va specula aici pe tema probabilităţii aşa-numitului Grexit şi, cu atât mai puţin asupra consecinţelor sale financiare şi politice, în Grecia şi în afara ei. Economiştii sunt mult mai în drept să-şi exprime părerile. Pentru autorul acestor rânduri, contează în primul rând ca decizia guvernului grec să reflecte opţiunea majorităţii populare.

Aşadar, cred că grecii trebuie să-şi stabilească singuri soarta. Au avut la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a lua o decizie responsabilă - pentru ei înşişi şi pentru generaţiile ce vin. Teza potrivit căreia milioane de greci disperaţi ar fi fost manipulaţi de extrema stângă şi acum riscă să se trezească în afara zonei euro, cu economiile din bănci transformate peste noapte în drahme, nu se susţine.

Este dreptul alegătorilor să-l urmeze pe Tsipras până la capăt - şi dincolo de el - în speranţa că, până la urmă, Europa va ceda. Apoi, dacă lucrurile vor merge rău, nimeni nu-i împiedică să-şi susţină conducerea aleasă, atunci când aceasta va susţine că Grecia este o victimă, că totul s-a petrecut din cauza lăcomiei europenilor. De asemenea, atunci când guvernul de extremă stânga va decreta că soluţia reală la criză este transformarea socialistă a economiei, eliberată de corsetul monedei unice şi întoarsă la drahmă. În fine, tot cetăţenii ar trebui să stabilească dacă, în acest caz, mai păstrează ţara în Uniunea Europeană.

Problema este că sunt puţine şanse ca aceste transformări să se petreacă exclusiv pe cale paşnică, democratică. Gradul de exasperare a atins cote alarmante, în societatea elenă. Violenţa politică a atins, în Grecia, cote nemaiîntâlnite nicăieri, în Uniunea Europeană. Dacă traseul propus de Syriza şi de aliaţii ei nu va duce la o ameliorare a nivelului de trai - şi este puţin probabil să se întâmple aşa ceva - riscul apariţiei unor mişcări violente este foarte mare. Nimeni nu este pregătit pentru un asemenea scenariu ce ar putea da lovitura de graţie democraţiei, în chiar ţara ei de origine.

În ceea ce-i priveşte, liderii de astăzi ai Uniunii Europene vor fi nevoiţi să coboare din norul automulţumirii. Moneda unică părea o idee excelentă în teorie, dar practica s-a dovedit nemiloasă - cel puţin pentru unii. Criteriile de convergenţă, enunţate pe hârtia de la Maastricht, păreau a reprezenta o combinaţie ideală între viziune şi prudenţă. Nu a fost aşa. Aproape tot ceea ce am auzit de la conducătorii UE, în ultimele două decenii, făcea referire la un scop măreţ a cărui atingere va garanta prosperitatea, siguranţa, fericirea europenilor. Din nou, nici vorbă de aşa ceva.

Din dorinţa de a apăra cu orice preţ mitul unei uniuni monetare din care nimeni nu doreşte sau nu îndrăzneşte să iasă, Germania şi celelalte ţări finanţatoare au cheltuit fără rost miliarde de euro din buzunarul contribuabilului naţional. Faptul că unele guverne au căutat să-şi sprijine propriile bănci, expuse la criza din Grecia, poate fi privit drept lăudabil de către alegătorii naţionali, dar până la urmă contează tot rezultatul. Dacă Grecia intră în incapacitate de plată, liderii care au gândit programul de asistenţă sunt responsabili nu faţă de greci, ci faţă de propriii cetăţeni.

În fine, Fondul Monetar Internaţional, o instituţie care părea extrem de parcimonioasă în relaţia cu ţările reticente în a adopta reforme economice, a lărgit baierele pungii într-un mod de-a dreptul şocant, în cazul grec. Din nou, s-ar putea ca intenţiile să fi fost bune, dar şi în acest caz ar trebui să judecăm după rezultat.

Ne apropiem de deznodământul unui interval prelungit de orbire colectivă. Să vedem cum vor arăta lucrurile, după ce ne recăpătăm vederea.         

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Alexandru LĂZESCU

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Filmuletul zilei

opinii

Scaunele şi câinele Celsius

Nichita DANILOV

Scaunele şi câinele Celsius

Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

Sorin CUCERAI

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

O critică a criticii

Dana ȚABREA

O critică a criticii

Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Răzbunarea mașinii

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.