Ani de procese pentru o palmă de pământ pe strada Rampei. Munca Invalizilor a vândut ce nu era al ei

În urmă cu aproape trei decenii, Cooperativa Munca Invalizilor a obținut și intabulat o suprafață de teren pe strada Rampei, în partea de sud a acesteia. Tot pe strada Rampei, dar la nord de ea, se afla și o bucată de 520 mp, revendicată de părinții Lilianei L. În 2001, Munca Invalizilor și-a vândut proprietatea către SC West Star SRL, dar a inclus în tranzacție și cei 520 de mp de la nord de strada Rampei, la care de fapt nu avea niciun drept. Părinții Lilianei L. nu mai aveau acum de luptat cu statul pentru a-și recupera proprietatea, ci cu o firmă privată, care putea invoca faptul că făcuse achiziția cu bună credință.

Procesele s-au complicat din cauza unei autorizații de construire

Situația a fost complicată ulterior de faptul că West Star a solicitat și obținut în 2006 o autorizație de construire care viza întreaga suprafață de 4.237 mp cumpărată de la Munca Invalizilor, inclusiv cei 520 mp revendicați de părinții Lilianei L. A fost amenajată o platformă betonată, un depozit, o hală, ce aveau să constituie stația de betoane a firmei. Mai mult, terenul a fost pus gaj pentru un credit bancar contractat de firmă.

În 2010, Liliana L. a inițiat o acțiune în revendicare împotriva firmei, cerându-și cei 520 mp. Femeia a invocat faptul că West Star SRL era perfect conștientă în 2001 că achiziționează un teren asupra căruia Munca Invalizilor nu avea niciun drept. O simplă verificare a actelor prezentate de cooperativă ar fi fost suficientă pentru a se constata realitatea. Procesul a durat șase ani, fiind câștigat în cele din urmă de Liliana L. Instanța i-a recunoscut astfel dreptul de proprietate asupra terenului. West Star era obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul. După încă o acțiune în instanță, femeia a obținut radierea dreptului de proprietate al West Star SRL asupra celor 520 mp. Ar fi urmat executarea silită, pentru punerea în posesie a adevăratului proprietar.

În 2018 însă, executorul judecătoresc a ridicat însă din umeri. Terenul nu era liber, ci ocupat de construcții edificate de West Star cu titlu de proprietar. Mai mult, terenul era ipotecat. Lilianei L. i se recunoscuse dreptul de proprietate, dar el nu putea fi pus în aplicare. Femeia avea terenul pe hârtie, dar nu se putea folosi de el în realitate.

Femeia cere despăgubiri pentru cei cinci ani în care nu și-a putut folosi terenul ocupat de firmă

Un nou proces a început astfel în fața Tribunalului, femeia cerând despăgubiri pentru cei cinci ani în care nu-și putuse folosi terenul ocupat de firmă, dar și obligarea firmei la demolarea construcțiilor edificate pe terenul său. Liliana L. estimase daunele ce i se cuveneau la aproape 200.000 de euro, respectiv chiria care ar fi putut fi obținută pentru cei 520 mp de teren.

De cealaltă parte, reprezentanții West Star au arătat că obținuse legal autorizația de construire a stației de betoane cu mult înainte ca Liliana L. să fi demarat acțiunea în revendicare. Ca urmare, firma beneficia de un drept de superficie asupra terenului ocupat de construcții. Stația de betoane fusese construită legal. Încercarea Lilianei L. de a obține anularea autorizației de construire în cadrul unui alt proces eșuase. Dacă femeia își voia terenul, trebuia să restituie valoarea îmbunătățirilor aduse de firmă, evaluate tot la aproximativ 200.000 euro.

Îndelungații ani de procese desfășurați deja reușiseră măcar să clarifice lucrurile pentru magistrații Tribunalului, care au analizat noul dosar. „Este evident faptul că pe terenul care aparține reclamentei pârâte (Liliana L., n.r.), pârâta reclamantă (West Star SRL, n.r.) are construcții edificate, construcții care împiedică reclamanta să folosească terenul”, au rezumat judecătorii. Aceștia au apreciat însă că buna credință invocată de firmă nu era întemeiată. În 2006, când obținuse autorizația de construire, West Star cunoștea faptul că o parte a terenului era revendicat. Nu se punea problema vreunui drept de superficie. „Reclamanta este îndreptăţită a uza de dreptul de folosinţă a terenului iar faptul că pârâta nu a eliberat terenul nici până în prezent, îi conferă dreptul de a primi contravaloarea lipsei de folosinţă”, au conchis magistrații.

Cum s-a tranșat procesul pentru palma de pământ pe strada Rampei

Pentru stabilirea despăgubirilor, era necesară o expertiză. La dosar existau deja două. Diferențele dintre ele erau însă atât de mari, încât instanța a dispus efectuarea unei a treia expertize. Aceasta a stabilit valoarea lipsei de folosință a terenului, fără nicio construcție pe el, la suma de 408.500 lei. Era suma pe care West Star era obligată să o achite ca despăgubiri Lilianei L. De asemenea, firma a fost obligată la desființarea construcțiilor aflate pe cei 520 mp care aparțineau de drept femeii.

Sentința Tribunalului a fost contestată de West Star SRL în fața Curții de Apel. Instanța a acceptat doar o reducere a sumei datorate Lilianei L. Conform legii, termenul general de prescripție a dreptului la acțiune este de trei ani. Liliana L. depusese plângerea în instanță pe 30 octombrie 2018. Prin urmare, ea nu avea dreptul să solicite despăgubiri pentru lipsa de folosință anterioară datei de 30 octombrie 2015. Despăgubirile au fost reduse corespunzător, până la 292.400 lei. Celelalte prevederi ale sentinței Tribunalului, inclusiv demolarea construcțiilor, au rămas în vigoare. Nici această sentință nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Publicitate și alte recomandări video