Anormalitatea ca fapt cotidian (P)

vineri, 25 august 2023, 06:00
2 MIN
 Anormalitatea ca fapt cotidian (P)

Am ajuns într-o lume în care mai nimic din ceea ce ne reprezenta ca naţie nu mai este valabil. „Câte bordeie, tot atâtea obiceie“– spune un vechi proverb românesc, numai că ale românilor sunt frecvent interferate de tot felul de… recomandări, decizii, regulamente europene, prea ușor adoptate și implementate de autorități. Sunt ignorate limba, tradițiile, obiceiurile locale care au înrădăcinat românul pe aceste meleaguri de-a lungul vremurilor.

Degeaba se fac propuneri, promisiuni, ideile românilor, ancorate în realitățile vieții specifice acestor meleaguri, rămân în exclusivitate „la mâna“ celor de la Bruxelles. „Câinii latră, ursul merge“ este un alt proverb românesc care astăzi reflectă cum nu se poate mai bine realitățile momentului. Nici măcar atunci când se prezintă date certe privind rosturile bine închegate ale unei activități economice rentabile nu se iau în seamă, de parcă s-ar dori ca lucrurile bune să nu meargă.

Sunt nenumărate măsuri, decizii luate parcă împotriva naturii, firescului dovedit a fi de bun augur. Vaca poluează prin fecale și flatulații, cauza încălzirii globale; rămâne să fie și omul încadrat în aceeași categorie că de, are aceeași digestie. Poate tocmai de aceea suntem îndemnați să consumăm carne artificială și tot felul de gângănii, căci or fi constatat “marii specialiști” ai lumii că o astfel de dietă diminuează impactul asupra mediului.

În schimb, nu se văd adevărații poluatori din industrie, poate și pentru că au capacitatea de a susține financiar structuri decidente. Industria, transportul auto terestru, cel aerian sunt activități dovedite a fi cele mai mari poluatoare, determinante ale încălzirii globale, cu consecințe asupra mediului.

În agricultură nu trebuie să mai fie utilizate pesticide (de unii, nu de toţi!), spun decidenții bruxellezi căci poluează, deși în absența lor producția agricolă și, în final, hrana populației pot fi semnificativ reduse, cu consecințe dramatice asupra populației. La aceasta se adaugă și interdicțiile privind lucrările solului, tehnologiile de cultură, aspecte care trebuie lăsate la latitudinea specialiștilor cunoscători ai zonelor de cultură, singurii care trebuie să decidă asupra modului în care trebuie exploatat pământul. Să nu mai vorbim de decizii privind viața individului, educația, reguli care ar trebui să conducă la o conduită civilizată în societate și familie și nu invers.

Cele amintite sunt doar o mică parte dintre numeroasele astfel de decizii, regulamente, recomandări la care prea ușor se aderă, dovedindu-se mai degrabă obediență față de Înalta Poartă decât verticalitate, personalitate și, mai cu seamă, dragoste și respect față de țara care și-a trimis aleșii să o reprezinte.

Vorbim, comentăm la colț de stradă, la o cafea sau la un pahar, ba chiar strigăm la câte-un demnitar cu speranța că ne va auzi păsurile, dar rămâne cum au stabilit… Ei. Chiar mă întreb: nu vrem sau nu putem mai mult?

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii