Caută 
3 MIN
Nemilosul timp trece pe lângă fiecare dintre noi lăsând urme adânci pe chipul şi în conştiinţa noastră. La inevitabila sa trecere doar putem să privim în urmă şi să ne căim de ceea ce am fi putut face şi nu am făcut pentru noi şi urmaşi, să regretăm ceea ce am înălţat sau am demolat, să ne interogăm asupra virtuţilor cu care am fost înzestraţi şi le-am utilizat în alte scopuri. Până la urmă viaţa este un şir nesfârşit de regrete şi o picătură dintr-un ocean de satisfacţii, mulţumiri, împliniri.
Şi totuşi, de la o vreme, tăvălugul schimbărilor care mai de care mai de neînţeles, tasează şi mai mult fiinţa umană şi, dealtfel, naţiuni întregi în goană după senzaţional, atipic şi neconform cu standardele unei bune creşteri ce se numea până nu demult… 7 ani de acasă. Pentru unii a devenit senzaţional să devii bogat peste noapte indiferent cum. A fi atipic te condamnă la a nu mai aparţine unei societăţi, iar de… 7 ani de acasă poate vor citi nepoţii şi strănepoţii noştri prin cărţi de civilizaţie apusă, neapărat virtuale.
Astăzi, a fi trăitor în două secole şi două milenii a devenit un handicap major, căci la tot pasul rişti să auzi batjocoritor, ce ştii tu!, dar aproape nimeni nu vede drama pe care o trăieşte o bună parte dintre tinerii noştri ai nu ştiu cȃtei generaţii de X, Y ori Z, aş spune în paşi veseli de dans. Aceşti tineri trăiesc într-o lume în care totul e de-a gata, ei au un dicţionar din care lipsesc termenii muncă, implicare, scacrificiu; lipsesc noţiuni elementare despre cine sunt, de unde vin şi încotro apucă, lipsesc noţiunile de “mulţumesc”, “te rog”, “iartă-mă”.
Oare de ce ne plângem că suntem unde suntem dacă ne complacem să ne bălăcim în cea mai urât mirositoare mizerie, mizeria umană? Cu toţii am fost copii, adolescenţi, tineri. Cu toţii am fost şi alintaţi, dar şi mustraţi, cu toţii am greşit, dar am făcut şi lucruri bune, însă fără a ne abate de la calea de urmat. Astăzi, o bună parte dintre tineri nu mai sunt un ajutor pentru părinţi, darămite pentru bunici. Pentru aceştia a devenit o jignire să dea cu o mătură, să facă curăţenie în propria cameră, să fie politicoşi şi săritori, să se autodepăşească prin studiu. În schimb este normal pentru ei să primească totul fără sudoare, este normal să meargă la clasă ca la bodegă, este normal să umble cu drogurile în cap şi să se comporte mult, mult sub demnitatea umană.
De fapt, ce ne dorim de la această societate transfigurată de modernismul deşănţat? Sau nu ne mai dorim nimic? Este ştiut că lipsa unei educaţii solide stă la declinul unei societăţi, dar mă întreb: 43% de absolvenţi “simbolici” de studii superioare aşa cum a avut în medie UE în 2023 vor compensa cei aproape 43% de non absolvenţi ai şcolii gimnaziale din această ţară din același an? Aşa că, dragi trăitorii din două secole şi două milenii, dacă s-ar întoarce timpul cu ce aţi începe curăţenia din această societate pervertită?
În mod normal astăzi e zi de Sfȃntă Sărbătoare ceea ce-mi dă prilejul de a dori tuturor celor ce poartă numele ocrotitorului copiilor – mai cu seamă, marinarilor, brutarilor, dar și a celor acuzaţi pe nedrept, La Mulţi Ani cu sănătate și gȃndul cel bun în tot ceea ce veţi întreprinde!
Ing.dr.ec.jr. Traian DOBRE
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
