Citește integral ediția nr. 27 a Ziarului de Sănătate

dr. Florin Roșu

Șef lucrări Dr. Florin Roșu, medic primar Anestezie Terapie Intensivă, manager al Spitalului de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva”, Iași: „Înțeleg frustrarea dumneavoastră cu atât mai mult cu cât virozele respiratorii pot fi spectaculoase ca manifestare. M-aș bucura să aflu că farmaciștii cu care ați interacționat v-au explicat că virozele respiratorii nu se tratează cu antibiotice, de unde și refuzul lor de a vă elibera astfel de medicamente fără o recomandare medicală a unui medic care l-a consultat pe tatăl dvs. Firesc ar fi fost să vă recomande un tratament simptomatic care presupune antitermice sau antiinflamatoare nesteroidiene, dacă avea febră, un spray nazal pentru nas, un antitusiv și un produs pe bază de vitamine și minerale care să ajute organismul.

Nu vreau să se supere nimeni dar, din punctul meu de vedere, niciun antibiotic nu ar trebui să ajungă la o persoană care nu are rețetă pentru acest lucru. Poate fi găsită o soluție, în acest sens, chiar și pentru nevoia de antibiotic în week-end când te supără o măsea, să spunem.

Pe de altă parte, mă gândesc că un pacient cu o viroză care s-a suprainfectat ar putea lua legătura cu medicul său de familie și să primească o rețetă cu un antibiotic cu spectru larg pentru 2-3 zile pe o aplicație informatică și, ulterior, să se stabilească antibioticul țintit pentru bacteria respectivă. Pentru că și aceste medicamente cu spectru larg, luate fără recomandare medicală, de multe ori nu ajută pacientul și acesta ajunge după câteva zile la spital cu starea de sănătate alterată. În astfel de situații, noi solicităm analize în medii speciale, pentru ca antibioticul deja luat să nu influențeze rezultatele.

Acest demers este unul extrem de util, în primul rând pentru pacienți. Tocmai de aceea, la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași avem un management eficient al antibioterapiei. Acest lucru înseamnă că tratamentul cu antibiotice pentru fiecare pacient se face în baza unei antibiograme care ne arată  antibioticele și concentrația minimă inhibitorie (CMI) la care  bacteria respectivă este sensibilă dar și antibioticele la care este rezistentă. Să știți că, din păcate, uneori, la raportul de gardă, colegii mei prezintă cazuri în care, potrivit antibiogramei, unii pacienți sunt rezistenți la toate antibioticele. În astfel de cazuri încercăm să găsim o combinație de antibiotice care să ne asigure acel CMI care poate salva viața pacientului, însă, alteori, oricât am încerca, acest lucru nu este posibil și acei pacienți se pierd. Și este păcat să plătești cu viața pentru un consum haotic de antibiotice.

Am spus în nenumărate rânduri că antibioticele reprezintă una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimului secol, care a dus la progres medical și care au salvat sute de milioane de vieți. Însă folosirea neadecvată a acestor medicamente a dus la creșterea alarmantă a rezistenței la antibiotice.

Cu toții trebuie să înțelegem că antibioticele nu reprezintă un panaceu universal. Trebuie să se știe că dacă nu sunt administrate atunci când trebuie și cum trebuie, fac mai mult rău, decât bine. Nu poți să dai antibiotic în tratamentul unei infecții virale. Sau dai doar atunci când aceasta se suprainfectează bacterian. De aceea, este foarte important să punem un diagnostic de certitudine și să dăm antibiotic, atunci când avem infecții bacteriene, antivirale atunci când pacientul este infectat cu viruși – cum este gripa, de exemplu – și cu antifungice, atunci când vorbim de infecție cu fungi.

Folosirea incorectă a antibioticelor alimentează rezistența antimicrobiană, aceasta fiind a treia cauză de deces la nivel mondial. Trebuie să știți că antibioticele au tropismul lor, adică nu poți să administrezi un antibiotic dacă nu cunoști cu precizie locul unde s-a produs infecția. Așa cum am precizat, antibiograma reprezintă standardul de aur în alegerea antibioticului iar tratamentul antibiotic se instituie când infecția bacteriană este susținută de argumentele clinico-biologice sau constituie o urgență pentru prognosticul bolnavului. Pentru că antibioticoterapia „de acoperire; de rutină; de teamă” crește riscul dezvoltării rezistenței antimicrobiene.

Pe de altă parte, este știut faptul că nu se recomandă antibiotice în primele luni de sarcină, unele dintre acestea având contraindidicații în toată această perioadă deoarece pot provoca malformații fătului. Sunt informații pe care medicii ginecologi le transmit viitoarelor mămici.

Potrivit unui sondaj european, doar 3 din 10 europeni știau că utilizarea nenecesară a antibioticelor le face să devină ineficiente, că administrarea antibioticelor ar trebui să înceteze numai la finalizarea întregii cure de tratament, că antibioticele generează adesea efecte secundare, cum ar fi diareea, și că antibioticele nu sunt eficace împotriva răcelilor.

De aceea, este responsabilitatea medicului să răspundă tuturor întrebărilor pacientului și să îi clarifice diagnosticul și tratamentul instituit. Mai mult, trebuie să îi explice de ce nu trebuie să ia antibiotic, dacă acesta este nedumerit că nu i s-a recomandat. Pacientul trebuie să înțeleagă că în infecțiile virale simple și fungice, antibioticele nu numai că nu îi ajută cu nimic, din contră pot să apară probleme hepatice sau renale. Tocmai de aceea, este bine ca medicul și pacientul să formeze o echipă bazată pe complianță dar, mai ales, pe încredere.

În concluzie, oamenii trebuie să știe că dacă nu sunt administrate atunci când trebuie și cum trebuie, antobioticele fac mai mult rău, decât bine. De aceea, orcât ar fi de frustrant, nu poți să administrezi antibiotic în tratamentul unei infecții virale. Sau dai doar atunci când aceasta se suprainfectează bacterian. Dar acest lucru îl stabilește medicul curant, după ce consultă pacientul”.

Publicitate și alte recomandări video