"Ma enerveaza sincer sa vrei intruna mai mult. Daca ai scapat cu viata, daca nu ti-a murit nimeni, daca esti cat de cat sanatos inseamna ca tocmai ai avut un an bun. Apoi, lucrurile au luat-o cumva, usor, usor, razna:

Am stat treaz cate doua ore in pat dimineata, fara sa am curajul sa ma ridic. Am ramas in camera mea si am privit tavanul. Am mers la serviciu. Am lucrat la cartea mea Intamplari si personaje. Am inceput sa ma plimb din ce in ce mai mult cu bicicleta. Am descoperit o aplicatie pe telefon care sa-mi arate pe unde am mers si ce am facut. Am fost cu Aferim! la Berlin. M-am dat cu limuzina si am calcat pe covorul rosu. Am lucrat iar laIntamplari si personaje, iar am mers cu bicicleta si iar am facut multe, multe poze. Am inceput sa ma pregatesc de FILIT. Am fost in doar trei zile la premiere Aferim! in Bucuresti, Cluj, Targu Mures, Sibiu, Iasi, Bacau. Multi, foarte multi kilometri cu masina.

De ziua mea am stat singur in camera la mine si iar am privit tavanul. Iar am condus, am pedalat, am mers, am muncit la serviciu, am predat Intamplari si personaje la editura. Am urcat pe Ceahlau. Am postat 27 de poze noi pe Facebook. M-am dus la Ralu si i-am spus ca vreau o pauza, ca o sa plec de acasa. Intr-o tura cu bicicleta, am remarcat cat de pustiu e orasul in ajunul Pastelui. Am gasit pe net coperta romanului meu Amortire, tradus in chineza. Am vazut un tir in flacari, in timp ce coboram Buciumul cu bicicleta. Mi-am facut un autoportret noaptea, la marginea satului copilariei mele, in tricou cu minioni. Am mers 20 de ore cu trenul la TIFF, Iasi-Cluj, tur-retur. I-am cumparat lu’ tata un ferastrau de ziua lui. Am lansat Intamplari si personaje. Am suspendat FILIT. Am fost cu mama la spital. Am vazut lacul cu nuferi al lui Eminescu de la Ipotesti. Am asteptat-o pe sor-mea Otilia sa se intoarca in concediu de la Londra. Am plecat de la casa mea din ultimii 8 ani – cu masina, chitara, plus niste haine – si m-am mutat in apartamentul gol al Otiliei si al lu’ Iulian.

Am reusit sa vizitez curtea gradinitei mele, in care nu mai fusesem de 30 de ani. Am fost la un festival de film din Viena, am imprumutat o bicicleta cu care m-am plimbat ore intregi prin oras. Am facut o excursie la munte cu mama, o matusa si o verisoara. Am deprins gustul cidrului. Am postat enspe noi fotografii pe Facebook. Am inceput sa lucrez pentru un FILIT 2015 mai restrans, editia t(r)ei. M-am inteles cu Ralu sa divortam. Am fost la un notar. Am muncit iar de mi-au sarit capacele la FILIT 2015. Mi-am permis doar 4 zile de concediu. Am urcat, dupa ani, Fagarasul, la peste 2500 de metri, si mi-am dat seama cat de mult conteaza mersul pe bicicleta, chit ca mai si fumez. Am primit decizia de divort. Am inceput sa caut un apartament de vanzare. Am trecut cu bine de FILIT. Am invatat ce inseamna un credit la banca. Am vazut zeci de apartamente de vanzare, in toate stadiile de constructie. I-am blestemat din suflet pe agentii imobiliari din Iasi. Am scris un articol bascalios despre ei si am primit o reducere de 2.000 de euro pentru o casa. Am fost la un festival de film la Namur si-am prezentatAferim!.

Am deschis dosarul de credit pentru casa. Am fost la targul de carte de la Frankfurt cu Intamplari si personaje si am asteptat ore intregi pe aeroport, intre Bucuresti si Iasi. Am fost la Chisinau cu Aferim! si am stat trei ore in granita dintre Basarabia si Romania. Am facut o mie de planuri pentru noua casa. Am constatat ca o sa fiu nevoit sa traiesc cu o cartita in curte. Am vazut pe TV ARTE un documentar realizat de Alexandru Solomon, cu Gabriela Adamesteanu, Mircea Cartarescu, Norman Manea si cu mine. Am facut multe, multe acte, am platit avans si am inceput sa astept aprobarea dosarului de credit. Am fost la Seattle cu Aferim! si Amortire, am mers cu avionul 11 ore de pe un continent pe altul, prins intre doua femei nebune. La intoarcere am facut 24 de ore pe drumuri, cu tot cu asteptari pe aeroport, via Paris, Bucuresti. Am primit aprobarea de credit.

M-am dus la decernarea premiilor Academiei Europene de Film, in Berlin, unde am fost nominalizat pentru cel mai bun scenariu al anului. I-am intampinat pe Otilia si Iulian la aeroportul din Iasi, pentru ca s-au intors definitiv acasa.

M-am mutat. Aproape am prins cartita. Mi-am cheltuit banii de pe card pana n-a mai ramas decat o banda magnetica goala, pe linguri, furculite si farfurii, pe polonic si spatula, pe cos de gunoi si pantofar, pe mobila de bucatarie si biblioteci, pe paturi, pe comode si canapele, pe presuri si perdele, pe absolut tot ce ai nevoie intr-o casa complet goala. Am montat si aranjat cu manuta mea aproape totul. Am reparat caloriferele, usile si centrala termica. Mi-am facut abonament la internet. Am incercat cu mama toate instalatiile de pom dintr-un Carrefour. Mi-am petrecut Craciunul cu ai mei, acasa la mine. Am plantat in curte niste braduti.

Si m-am simtit, nu stiu cum, fericit. Mi-e si teama sa-mi doresc in 2016 un an la fel de (ne)bun ca 2015".

suplimentuldecultura.ro