Anul 2020 ar putea fi anul care va marca un "Sfârșit al Istoriei", dar nu cel prefigurat de Fukuyama
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Anul 2020 ar putea fi anul care va marca un "Sfârșit al Istoriei", dar nu cel prefigurat de Fukuyama

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

Destul de probabil, 2020 va fi anul care va fi menţionat în viitor în istorie drept cel care a marcat sfârşitul conceptului de "lume occidentală", chiar dacă prin cărţi, seminarii, conferinţe sau articole de presă, sintagma va continua să mai fie utilizată o vreme în mod inerţial.

2020 a fost un an straniu. Într-o perioadă în care experţii de toate culorile, din medicină, geopolitică, sociologie, au eşuat lamentabil în mai toate predicţiile, recomandările sau soluţiile propuse, şi în care instituţiile, de la cele internaţionale, precum OMS, la cele naţionale, au eşuat şi ele în stil mare, influenţa şi puterea acestora au crescut inimaginabil. 2020 a fost anul în care am constatat că ceea ce am văzut în China, restricţiile draconice de acolo legate de pandemie, despre care mai toată lumea credea că nu sunt nicidecum posibile în Occident, au fost introduse şi acceptate fără o mare opoziţie şi în Europa, şi în America. 2020 a mai fost şi anul în care am avut confirmarea că mult visata lume globală în care va domni democraţia liberală, "sfârşitul istoriei" imaginat de Francis Fukuyama, s-a dovedit a fi o iluzie fără acoperire. Hipnotizat de această tentantă iluzie, Occidentul pare în prezent complet dezarmat, destrămat şi răvăşit în interior de războaie identitare şi vulnerabil în plan extern din cauza enormei sale expuneri economice în relaţia cu China.

Este foarte probabil ca 2020 să fie şi anul care va fi menţionat în istorie drept cel care a marcat sfârşitul conceptului de "lume occidentală", chiar dacă prin cărţi, seminarii, conferinţe sau articole de presă va continua să mai fie utilizat o vreme în mod inerţial. Semnarea unui mare acord comercial şi de investiţii între China şi Uniunea Europeană (CAI) transmite câteva mesaje clare. Primul mesaj este acela că UE a ales să meargă pe o abordare pragmatică în faţa uneia care pune în prim plan valorile. Poate fi văzut drept o probă de realism, chiar dacă nu e deloc una de aplaudat, dacă privim la peisajul internaţional în care competiţia geopolitică a prevalat în faţa mirajului unei lumi în care democraţia liberală va triumfa, miraj întreţinut de elitele din spaţiul occidental după sfârşitul Războiului Rece. Singura problemă este aceea că astfel se trimite chiar şi formal în derizoriu întregul discurs despre valori livrat constant în marile capitale europene în care UE este descrisă cu mândrie drept o "soft power superpower".

Al doilea mesaj este acela că UE se transformă pe zi ce trece, mai ales după Brexit, într-un de facto imperiu franco-german, un vehicul politic instituţional în care interesele Berlinului şi ale Parisului au prioritate în faţa celorlalte state membre. Este în acest sens semnificativ faptul că la discuţiile finale UE - China, purtate în format de videoconferinţă, lui Xi Jinping i s-au alăturat în afara de Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, şi Charles Michel, Preşedintele Consiliului European, doar Angela Merkel şi Emmanuel Macron. Din portretul pe care i-l face Ben Judah Ursulei von der Leyen în The Rise of Mrs Europe aflăm cum funcţionează în prezent binomul Berlin - Bruxelles: Preşedinta Comisiei Europene şi Angela Merkel sunt în contact permanent, "Merkel şi von der Leyen îşi trimit zilnic SMS-uri, în care cancelarul german trimite informaţii despre ceea ce se întâmplă la Berlin, iar Ursula o pune la curent cu situaţia de la Bruxelles".

Germania, ale cărei schimburi comerciale cu China sunt mai mari decât a următoarelor 5 ţări din UE luate la un loc, este principalul artizan al acordului menţionat. Într-o postare pe Twitter în care analizează implicaţiile pe termen lung ale acestui demers european Jakub Janda, director executiv al think tank-ului European Values Center, explică de ce UE nu a dorit să aştepte să se coordoneze geostrategic cu administraţia Biden (până de curând Donald Trump a fost o scuză comodă pentru a pasa asupra lui vina amplificării tensiunilor transatlantice) pentru a-şi întări poziţiile de negociere în relaţia cu Beijingul. "Răspunsul este lăcomia şi ipocrizia industriei auto germane: vorbim la Bruxelles despre o Comisia Geopolitică în timp ce acţionăm ignorând imaginea de ansamblu. UE se vinde pentru nişte profituri mici ale câtorva corporaţii. În calitate de cetăţean al unei ţări din UE mi-e ruşine şi sunt întristat de această greşeală strategică." Iată cum se dovedeşte că Donald Trump avea în fapt dreptate atunci când spunea, mai realist decât mulţi experţi în materie, că Germania, departe de a fi un prieten şi un aliat, este mai degrabă un competitor. Avem aici o ilustrare evidentă, deşi nedeclarată a conceptului "Germany First".

În fine, un al treilea şi mult mai semnificativ semnal, care îl completează pe cel anterior, este acela că relaţia transatlantică nu mai este considerată prioritară la Bruxelles, la Berlin şi la Paris. Mesajul transmis pe Twitter de Ursula von der Leyen pe 30 decembrie, "lumea post-COVID de mâine are nevoie de o solidă relaţie UE-China, pentru a construi un viitor mai bun", nu lasă nici o îndoială din acest punct de vedere. UE crede că umbrela de securitate americană nu mai este indispensabilă, că poate ajunge la un aranjament de securitate convenabil cu Moscova chiar în absenţa Washingtonului. Într-o reacţie de la Washington, Matt Pottinger, Consilier Adjunct pentru Securitate Naţională al Statelor Unite, menţiona într-o postare pe Twitter că "liderii din ambele partide politice din SUA şi din întregul guvern al Statelor Unite sunt perplecşi, uimiţi, de faptul că UE este pe cale să semneze un nou tratat de investiţii chiar înainte ca o nouă administraţie americană să-şi înceapă mandatul". Nu ar trebui să fie. În ciuda retoricii uzuale de pe ambele maluri ale Atlanticului care îi reproşau maşinal lui Donald Trump întreaga vină pentru deteriorarea relaţiilor transatlantice este vorba de un demers suveranist european mai vechi, dacă ar fi să-l menţionăm doar pe de Gaule. Donald Trump doar a oferit o scuză comodă pentru a-l justifica. Acum, plecarea sa de la Casa Albă expune ipocrizia europenilor care vor să profite de degringolada politică de la Washington pentru a iniţia "marea decuplare". Ceea ce, desigur, trimite din start în ridicol marele plan strategic al administraţiei Biden de a coagula o amplă coaliţie a democraţiilor (Joe Biden a anunţat că încă din primul an de mandat va organiza un Summit al democraţiilor) pentru a contrabalansa China. După cum remarcă Gordon Chang "anunţata strategie a lui Biden de contracarare a Chinei a intrat în colaps încă înainte ca el să depună jurământul de preşedinte".

E însă interesant de remarcat că reacţii negative au venit şi din alte părţi. În principal din India, singura ţară care deocamdată a refuzat să adere la acordul comercial RECEP iniţiat de China în zona Asiei. Brahma Chellaney, una dintre vocile cele mai cunoscute în domeniul geopoliticii din India, scrie că "exact în momentul în care percepţia nefavorabilă asupra Chinei a atins un maxim istoric la nivel global, Uniunea Europeană a decis să-i ofere un cadou de Anul Nou regimului de la Beijing prin acest pact. Oferindu-i lui Xi Jinping o victorie diplomatică majoră, UE ne-a arătat că nu s-a putut decide dacă China este un rival sistemic sau o piaţă lucrativă. Alegând să meargă pe ambele direcţii, UE riscă nu doar să cadă între scaune, ci să dea şi mai mare încredere celei mai mari, mai puternice şi mai vechi autocraţii din lume care, în stil nazist promovează primatul partidului care o guvernează şi expansionismul la scară globală".

Însă în ciuda acestor reacţii extrem de critice, este puţin probabil ca să existe o opoziţie serioasă sau proteste masive împotriva CAI. Precum acelea care au antrenat în Germania, în vremea lui Barack Obama nu a mult hulitului Trump, sute de mii de demonstranţi împotriva TIPP un mare acord transatlantic de comerţ şi investiţii. Istoria ne învaţă că termeni precum "aliaţi", "alianţe", "valori" pot fi interpretate adesea creativ în funcţie de interese. Deşi liderii europeni, în principal cei de la Berlin, se străduie să prezinte CAI drept un tratat economic normal, inofensiv, la Beijing lucrurile se văd cu totul altfel, de altfel mult mai aproape de realitate. O analiză postată pe site-ul CGTN (China Global Television Network), ţine să precizeze asta încă din titlu care anunţă efectul său geopolitic major: "China-EU investment deal is a geo-economic game-changer"). Constatând cu satisfacţie impactul negativ major al acestuia asupra Americii analiza remarcă faptul că acordul CAI "reprezintă eşecul încercărilor Americii de a se amesteca în relaţiile bilaterale dintre două dintre cele mai mari economii ale lumii şi este o replică dură atât pentru preşedintele american în exerciţiu Donald Trump, cât şi pentru preşedintele ales Joe Biden" şi că viitoarea administraţie va trebui fie să se adapteze la această nouă realitate, fie să se confrunte cu o izolarea profundă a Statelor Unite. Este interesantă şi remarca că Beijingul nu se aşteaptă ca să apară probleme la ratificarea CAI în Parlamentul European pentru că "datorită rolului important pe care l-a jucat Germania, liderul de facto al UE, la realizarea acestuia sugerează că aceasta va fi probabil doar o formalitate". Uniune care, se remarcă din nou cu nedisimulată satisfacţie, "s-a opus cu curaj presiunii americane de a politiza acordul, făcând din aşa-numitele acuzaţii legate de «drepturile omului» împotriva Chinei un obstacol în calea acestuia" şi, decizând să semneze tratatul în perioada de tranziţie, a dorit să transmită viitoarei administraţii Biden mesajul clar că nu doreşte să se reîntoarcă la vechea ordine internaţională dominată de America.

Numai că nu doar europenii par să fie mai interesaţi de o colaborare economică cu China decât de a se alătura acelei mari coaliţii a democraţiilor plănuite de Joe Biden care să i se opună, ci şi aliaţii Americii din Asia, Japonia, Coreea de Sud, Australia şi Noua Zeelandă, care la mijlocul lunii noiembrie au semnat alături de China şi alte 10 ţări acordul comercial Regional Comprehensive Economic Partnership (RCEP), iniţiat de Beijing ca parte a eforturilor sale de contracarare a influenţei Washingtonului în regiune. Iată cum, administraţia Biden realizează încă înainte de a se instala la Casa Albă câtă dreptate avea Nadia Schadlow atunci când scria în Foreign Affairs că "de la sfârşitul Războiului Rece, majoritatea factorilor de decizie din SUA au întreţinut un set de iluzii despre ordinea mondială". "În chestiunile critice, ei au văzut lumea aşa cum şi-ar dori să fie şi nu cum este cu adevărat." În cazul aliaţilor din Asia un rol important trebuie să-l fi avut percepţia că America, în care tensiunile politice au ajuns la paroxism şi vedem o intoleranţa extinsă faţă de orice abatere de la dogma ideologică progresită radicală, în care jafurile şi violenţa de pe străzile oraşelor sub stindardul Black Lives Matter şi Antifa sunt tolerate sau chiar încurajate de către o parte a elitele liberale, este într-un accelerat proces de decadenţă şi că nu va dura mult până când îşi va pierde şi poziţia de hegemon global în favoarea Chinei. În timp ce în cazul UE pare să conteze în primul rând dorinţa de "autonomie strategică", decuplarea de America, ardent exprimată la Paris şi tot mai mult şi la Berlin.

Liderii europeni vorbesc despre o "lume multipolară" în care UE se va afla pe acelaşi plan cu China, Statele Unite şi eventual cu Rusia. Însă este probabil o altă iluzie periculoasă, la fel ca multe altele din ultimele trei decenii. Fragmentarea lumii occidentale va permite Chinei, care se bucură deocamdată şi de sprijinul total al Rusiei, să-şi împlinească obiectivul de a obţine hegemonia globală. Mult mai repede decât se aştepta.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Raport

Cătălin ONOFREI

Raport

Un secol de împliniri măreţe!

Filmuletul zilei

opinii

„Securiti”

Briscan ZARA

„Securiti”

Bogaţii sunt nişte oameni terifiaţi de lume, înspăimântaţi de accidente, de boli, de moarte, de imprevizibil, necunoscut. Lor nu trebuie să li se întâmple nimic atâta timp cât au banii necesari pentru a-şi construi protecţie şi a reduce la minimum posibilitatea ca un rău să li se întâmple. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, totul trebuie asigurat, prevăzut. Cu cât eşti mai bogat, cu atât riscul este eliminat, de orice fel ar fi el. La fel şi libertatea…

Recensământul General Agricol-runda 2020

Ciprian IFTIMOAEI

Recensământul General Agricol-runda 2020

Un diagnostic al agriculturii şi dezvoltării rurale în România.

Acolo unde America s-a născut

Mihai DORIN

Acolo unde America s-a născut

Un loc de neevitat în orice sejur american este Philadelphia. Istoria Lumii Noi începe cu Columb, însă istoria libertăţii americane începe în acest oraş providenţial. Aici s-a pus piatra de temelie a unei mari naţiuni, ce avea să înalţe idealul libertăţii la rangul de politică universală. Până la 4 iulie 1776, coloniile americane acceptaseră statutul de copii ascultători ai metropolei londoneze. 

pulspulspuls

Bugetul Iaşului, problemă de famiglie în cazul unui ales pesede

Bugetul Iaşului, problemă de famiglie în cazul unui ales pesede

Apropo de haloimisul politic de Bahlui al negocierilor şi votării bugetului local de ieri, haideţi să vă povestim pe astăzi şi o micuţă picanterie de famiglie, dacă tot s-a înfierbântat lumea pe tema asta! 

Caricatura zilei

Viteză

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.