Anul 2020 ne-a reamintit cât de vulnerabili suntem, din punct de vedere fizic. Ameţiţi de discursul şi, uneori, chiar de ideologia progresului neîntrerupt, uităm de limitele noastre în relaţia cu mediul natural. Brusc, sub ochii noştri, virusul a modificat lista de pericole mortale, o listă pe care fiecare dintre noi şi-o compune, dar cel mai adesea o păstrează într-un colţ îndepărtat şi întunecat al memoriei.

Ne-a fost pusă la încercare, pe alocuri în mod dramatic, aspiraţia naturală către comuniunea cu celălalt. Tehnologia ne-a oferit, până într-un punct, substitute relativ eficiente, însă ea nu va putea niciodată realiza uriaşul transfer cognitiv şi afectiv ce are loc între oameni care se apropie, îşi vorbesc şi îşi privesc chipurile.

Am asistat la restrângerea drastică, motivată prin situaţia de urgenţă, a sferei de drepturi şi libertăţi cu care eram obişnuiţi, în cadrul democraţiei liberale, ceea ce ar trebui să-i îngrijoreze chiar şi pe cei care apreciază că, în esenţă, guvernele sunt bine intenţionate. La sfârşitul pandemiei ar trebui să declanşăm un dialog social calm şi argumentat cu privire la modul în care autorităţile de orice fel (locale, naţionale, europene) ar trebui să gestioneze astfel de situaţii, astfel încât preţul plătit să nu fie atât de mare.

Pentru mulţi membri ai societăţii, aceste restricţii s-au tradus prin pierderea locului de muncă, imposibilitatea de exercitare a profesiei sau costuri imense (adesea fatale) pentru afaceri. Nu trebuie să evităm adevărul: pentru a promova obiective generale legitime, guvernele au lovit dur, direct sau indirect, în anumite segmente societale. Nu întotdeauna înţelegem în adevărata lor amploare aceste costuri şi sacrificii. Din nou, în orice democraţie ar trebui luată în discuţie repararea nedreptăţilor. Cum bine ştim, multe nu vor putea fi reparate.

Dincolo de aceste intervenţii şi efectele lor, probabil că vom rămâne şi cu incertitudini în privinţa şanselor şi perspectivelor unor domenii ale economiei. Criza generată de pandemie oferă, desigur, şi oportunităţi pe care unii antreprenori le vor specula, contribuind la dezvoltare. Practicile de afaceri se vor schimba, la rândul lor, curajul şi îndrăzneala urmând a fi, cel mai probabil, premiate. Ca întotdeauna, însă, vor fi mulţi oameni ale căror proiecte vor fi blocate sau distruse de acest factor exogen: calculele lor poate că erau, în principiu, corecte, dar criza a schimbat radical datele problemei.

Specialiştii în domeniul sănătăţii, învăţământului sau în alte sectoare vitale ale funcţionării sistemului social au început deja să-şi exprime părerile. Desigur, ele vor fi contradictorii, spre marea insatisfacţie a celor care speră în verdicte şi scenarii de acţiune clare. Nu ne rămâne decât să sperăm că nevoia de a repara daunele imense aduse de anul 2020 îi va încuraja pe oamenii cu viziune, pe cei care refuză captivitatea intereselor înrădăcinate, pe cei care pun binele public mai presus de orgoliile de grup.