Citește integral ediția nr. 28 a Ziarului de Sănătate

Dr. Lucian Eva, medic primar neurochirurg, Managerul Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu”, Iași: „Sigur, o a doua opinie nu are cum să strice. Puteți veni cu copilul la Spitalul de Neurochirurgie și, în urma investigațiilor pe care i le vom face, putem stabili o conduită medicală ulterioară.

În ce privește astrocitomul, acesta este o tumoră a creierului și a măduvei spinării care se dezvoltă din celule în formă de stea (astrocite) care ajută la funcționarea celulelor nervoase din creier sau măduva spinării. Semnele și simptomele astrocitomului depind de localizarea tumorii. Astrocitoamele pot fi canceroase sau nu, de aceea agresivitatea acestora determină prognosticul și opțiunile de tratament.

Astrocitoamele sunt de mai multe tipuri: gradul I – astrocitomul pilocitar apare cel mai adesea la copii și adolescenți și reprezintă 2% dintre toate tumorile cerebrale; gradul II – astrocitomul de grad scăzut apare cel mai des la adulții cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani; gradul III – astrocitomul anaplazic apare cel mai des la adulții cu vârsta cuprinsă între 30 și 60 de ani, este mai frecvent la bărbați și reprezintă 4% dintre toate tumorile cerebrale; gradul IV – glioblastomul apare cel mai adesea la adulți cu vârste cuprinse între 50 și 80 de ani, este mai frecvent la bărbați și reprezintă 23% din totalul tumorilor cerebrale primare.

Nu se cunoaște cauza majorității astrocitoamelor. Se speculează că anomaliile genetice și imunologice, factorii de mediu (de exemplu, expunerea la raze ultraviolete, anumite substanțe chimice, radiații ionizante), alimentația, stresul și alți factori pot juca un rol care contribuie la cauzarea unor tipuri specifice de cancer.

Astrocitoamele apar cu o frecvență mai mare la persoanele cu anumite tulburări genetice, inclusiv sindromul Turcot, neurofibromatoza de tip I, scleroza tuberoasă, boala Ollier și sindromul Li-Fraumeni. În afară de evitarea expunerii la radiații, nu se cunosc metode de prevenire a astrocitoamelor.

Simptomele astrocitoamelor de gradul I și gradul II sunt subtile, deoarece creierul se poate adapta temporar la prezența unei tumori cu creștere lentă, pe când cele ale astrocitoamelor de gradul III și IV pot fi bruște și debilitante. Simptomele pot rezulta din creșterea presiunii în creier și pot include dureri de cap, modificări ale vederii și greață sau vărsături.

Simptomele pot apărea, de asemenea, în funcție de localizarea tumorii din cauza interferenței cu funcția normală a creierului și includ convulsii focale, dificultăți de vorbire, pierderea echilibrului și slăbiciune, paralizie sau pierderea senzației de a avea anumite părți ale corpului. Oboseala și depresia sunt frecvente la persoanele cu astrocitom.

Astrocitomul desmoplastic infantil este un astrocitom de grad I foarte rar. Această tumoare tinde să apară în emisferele cerebrale și este de obicei diagnosticată la copiii cu vârsta mai mică de doi ani. Simptomele pot include o dimensiune crescută a capului, pete moi bombate (fontanele) în craniu, ochi care se concentrează în jos și convulsii. O tumoare înrudită, gangliogliomul infantil desmoplastic, este o tumoare mixtă astrocitară și neuronală, dar este, de altfel, similară cu astrocitomul desmoplastic infantil.

Astrocitomul subependimal cu celule gigantice apare în ventriculii creierului și este aproape întotdeauna asociat cu o afecțiune genetică numită scleroză tuberoasă. Alte tumori neuroepiteliale rare includ xantoastrocitomul pleomorf și gangliogliomul (o tumoare mixtă glial-neuronală).

Pentru a diagnostica un astrocitom se apelează la imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) cu un agent de contrast. Apoi, medicul ia o probă de țesut din tumoră (biopsie) pentru a o examina la microscop, deoarece tratamentul se bazează pe cât de anormal arată celulele tumorale (deci pe gradul tumorii).

Aceste tumori sunt de obicei clasificate ca fiind de grad scăzut (de exemplu, astrocitom pilocitar juvenil) sau de grad înalt (de exemplu, glioblastom). Tumorile de gradul I și de gradul al II-lea se consideră a fi de grad scăzut, iar tumorile de gradul III și IV sunt de grad înalt.

Cele mai multe astrocitoame de grad scăzut sunt îndepărtate chirurgical; dacă astrocitomul este îndepărtat complet, este posibil ca pacientul să nu aibă nevoie de niciun alt tratament. Uneori, separarea tumorii de țesutul normal al creierului este prea dificilă sau tumora este inaccesibilă.

În astfel de cazuri, se folosește radioterapia. Radioterapia este utilizată la persoanele care au peste 10 ani, cu o tumoră care nu poate fi îndepărtată chirurgical, susceptibilă de a afecta funcționarea intelectuală sau care progresează ori revine după intervenția chirurgicală.

Dacă pacientul are mai puțin de 10 ani, chimioterapia poate fi utilizată în loc de radioterapie, deoarece radioterapia poate interfera cu creșterea și dezvoltarea creierului la copiii mici. Astrocitoamele de grad înalt sunt tratate cu o combinație de intervenții chirurgicale (dacă este posibil), radioterapie și chimioterapie.

Astrocitoamele pot duce la tulburări neurologice, dizabilități și convulsii. Cele de grad înalt se pot răspândi în tot creierul și măduva spinării, ducând la deces.

Cele mai multe astrocitoame de grad scăzut pot fi vindecate, dar perspectivele sunt mai puțin încurajatoare pentru pacienții care au o astfel de tumoră de grad înalt. Aproape 90% dintre copii supraviețuiesc 5 ani sau mai mult după operație în caz de astrocitom de grad I sau II. În cazul astrocitoamelor de grad II, perioada medie de supraviețuire este de 6-8 ani de la operație, iar mai mult de 40% dintre pacienți trăiesc peste 10 ani.

Aproximativ 27% dintre persoanele diagnosticate cu astrocitom de grad III trăiesc cinci ani sau mai mult. Doar 25% dintre pacienții cu astrocitom de grad IV supraviețuiesc mai mult de un an și numai 5% supraviețuiesc mai mult de cinci ani.

În ultimii ani, au fost publicate o mulțime de studii de cercetare privind utilizarea agenților activi din plante în tratamentul tumorilor; unele experimente la scară redusă au indicat potențialul fitoterapiei în tratamentul unor tipuri de tumori cerebrale, cum ar fi astrocitomul de grad II, iar un studiu pe animale sugerează că niacina poate încetini progresia astrocitomului de grad IV. Totuși, nu există date certe despre utilizarea cu succes a remediilor naturiste în cazul majorității astrocitoamelor”.

Publicitate și alte recomandări video