Caută 
3 MIN
Final de mai, când, de obicei, lumea începe deja să se pregătească de plajă, de bălăceală pe la ștranduri, chiar de mare. Acum, cine vrea poate merge la baie, la tratament cu nămol, însă trebuie să întindă pe trup un strat gros, să-l apere de frig și ploi, eventual să-și facă pe cap o cușmă de nămol. Tragem nădejde că se va încălzi, că soarele va străluci și că prognozele meteo, care spun că pe 1 Iunie deja va fi frumos, se vor adeveri. Cât e ploaie și frig românii stau în casă, unde analizează opțiunile de petrecere a timpului liber. Și noi, după cum știți de marți, deja căutăm locuri pitorești de agrement, pentru a vă oferi sugestii; am mai găsit câteva, motiv pentru care azi tocmai ne aflăm în alt colț de țară transformat de proprietar într-o mică, dar primitoare stațiune agroturistică estivală. Chiar el ne va spune mai multe despre asta:
– Da, chiar eu vă voi spune mai multe despre asta, dacă mai aveți nevoie și de explicații. Dar cred că deja ați privit suficient, iar o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, nu-i așa?
– Totuși, ar fi interesant să ne povestiți istoria din spatele acestor locuri de vis…
– Păi ce istorie? Când s-o-mpărțit norocu’, fost-am eu dus la băut, vorba aia! Mai bine spus, când s-a împărțit pământul, în loc să-mi dea vie, să fac stafide pentru cozonaci, am primit aci, pe malul gârlei, care acum se vede, că e mare și umflată, dar dacă dă seceta nu se mai vede. Când plouă cu bulbuci se vede și la televizor: mai demult a fost, tot așa, inundație, și au venit de la București niște domni din guvern, să se dea cu barca trasă de jandarmi. Așa a apărut, de fapt, ideea.
– Care idee a apărut?
– Ideea să bag stațiune cu plajă și apă, ca la mare, că avem toate condițiile.
– Dacă privesc în depărtare, văd chiar și un debarcader: cine l-a făcut?
– Ăsta e un debarcader istoric, făcut de bunicii și părinții noștri, chiar de socri, cumătri, veri și cumnați, dar contribuim și noi la el. E din resturi ruginite. La fund de tot sunt frigidere Fram, aragaze de prin anii ’50, caroserii de Pobeda; mai sus apar modelele Zil, Frigero, Dacia 1100, televizoare Sirius, Diamant. În stratul superior am descoperit și monitoare de calculator! Cine are de aruncat aici aruncă, pontonul e bun, trainic!
– Apa din gârlă este dulce sau e sărată, ca la mare?
– Dacă ești fraier să guști, treaba ta! Gustul e relativ; aici, depinde de ce varsă din deal. Când vine de la combinatul de porci are o anumită consistență și culoare, are un anumit miros. Cu gustul cred că e la fel. Când vine de la fabrica de sucuri arată altfel și face spumă, clăbuci, de la chimicale. Oricum, este o atracție locală, la mare sigur n-ai să găsești așa ceva!
– Clienții se pot scălda?
– Pot eu să le interzic? E democrație! Când se îmbată unii și vor să se răcorească, nu mai țin cont nici de cioburi, nici de sârma ghimpată ruginită de pe fund!
– Asta nu-i alungă? Nu se reduc câștigurile?
– Nu-i alungă, că nu mai țin minte a doua zi, când vin tot la noi, să se dreagă, la bufetul de pe mal. Iar câștigurile cresc, că vindem plasturii, iodul, vata și pansamentul cu adaos mare…
– Plajă este, cu nisip fin, ca la mare?
– Plajă, da, cu ceva mai fin decât nisipul de la mare: praf de la combinatul de ciment! Nu știți ce plăcut este să stai pe el, e moale… Când trece un camion sau o căruță se lipește de trup mai ceva ca nămolul de la ghiol. Cică are și proprietăți terapeutice: toți cei care s-au tratat au spus că s-au simțit întăriți, a fost nevoie să vină niște oameni cu ciocanele, să le spargă pojghița!
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
