Atlasul de anatomie redactat de colegul Christache Zanoschi de la Facultatea de Medicină din Iaşi, reprezintă o premieră românească şi sper - şi un început de bun augur. Nu capitolele de osteologie, artrologie, miologie, angiologie şi miologie găsite îndeobşte în orice tratat de anatomie sunt cele care m-au atras, ci modul cum a manifestat şi realizat într-o manieră absolut originală grija pentru detaliul anatomo-funcţional şi pentru cel anatomo-chirurgical. Regula de aur a pedagogiei universitare ne arată că studentul memorizează doar ceea ce a înţeles, doar ceea ce a priceput. Atlasul de anatomie, realizat de domnul Christache Zanoschi la un nivel ştiiţific şi grafic excepţional,  depăşeşte însă interesele didactice ale studenţilor şi oferă un bun ghid chirurgilor ortopezi, vasculari şi neurochirurgilor obligaţi să priceapă mecanisme lezionale precum şi căile de refacere a structurilor modificate având mereu ca reper normalul.

Recunosc faptul că după 45 de ani de predare a anatomiei chirurgicale şi tehnicilor chirurgicale la Facultatea de Medicină din Bucureşti trăiesc o mare satisfacţie constatând cât de vie şi atractivă poate fi anatomia tratată în contextul funcţiei pe care o îndeplineşte fiecare formaţiune anatomică.
Şi fac această afirmaţie fiindcă în ultima jumătate a secolului trecut şi în continuare în secolul nostru, s-a încercat acreditarea ideei că învăţământul anatomic trebuie restructurat, micşorat, scos din tiparele clasice. Trăim o epocă a paradoxurilor şi iconoclastiei. Se doreşte o înţelegere cât mai exactă şi cât mai profundă a patologiei, a omului bolnav, folosind mijloace din ce în ce mai perfecţionate de explorare şi de studiu, dar se uită că modificările aduse de boală trebuiesc raportate în permanenţă la omul sănătos. Iată deci unul din paradoxurile învăţământului medical: să se ştie cât mai mult despre omul bolnav şi să se limiteze cât mai mult studiul omului sănătos - în cazul nostru al învăţământului anatomic.

La o analiză obiectivă şi nepărtinitoare nimeni şi nicăieri în lume nu va putea să nege privilegiul anatomiei de a fi baza diagnosticului şi tratamentului în clinica umană şi facem această afirmaţie gândindu-ne nu numai la student dar şi la medicul tânăr practician. Într-adevăr anatomia este indispensabilă celui care se iniţiază în practica medicală :
-pentru însuşirea limbajului medical;
-pentru interpretarea explorărilor imagistice;
-pentru executare unor manevre şi tehnici de diagnostic şi tratament.

Pentru tânărul chirurg anatomia este spaţiul populat cu structuri pe care trebuie în acelaşi timp să le trateze (dacă sunt bolnave) şi să le protejeze (dacă sunt sănătoase).
Pentru a servi aceste deziderate colegul Christache Zanoschi a redactat o lucrare de referinţă, unde grija pentru detaliul anatomic pus în evidenţă şi astfel protejat, a fost dublată de realizări grafice artistic executate, cu imagini clare, aerisite, care le vor fi utile deopotrivă studenţilor şi rezidenţilor, mai ales acelora din specialităţile chirurgicale. Acestora din urmă li se oferă şi imagini sugestive ale unor căi de acces. Faptul că a ales limba engleză şi nomenclatura anatomică internaţională va introduce rapid acest atlas în circuitul internaţional.

Şcolile de anatomie din Bucureşti şi Iaşi, pe care le cunosc mai bine, au rămas tradiţionaliste în cel mai bun sens al cuvântului, considerând în continuare că pivotul predării anatomiei rămâne sala de disecţie, iar însuşirea anatomiei trebuie să beneficieze în egală măsură atît de văz, cât şi de tact. Ori Atlasul de Anatomie pe care îl prefaţez acoperă cu prisosinţă rolul de ghid explicativ şi atractiv pentru cel care se dedică studiului medicinei în general şi chirurgiei în special.

Colegul Christache Zanoschi a mers în profunzimea datelor de anatomie, arătând cu claritate prin imagini în majoritate originale părţile componente şi apoi ansamblul unei regiuni, conformaţia oaselor cu scoaterea în evidenţă a suprafeţelor articulare, elementele componente ale articulaţiilor care le conferă stabilitate şi mobilitate, inserţia şi originea muşchilor pe grupe şi separat pentru fiecare muşchi, vasele şi nervii membrelor ca formaţiuni de sine stătătoare şi apoi în raporturile pe care le contractează cu oasele, articulaţiile şi muşchii. Rând pe rând au fost astfel tratate membrele toracic şi pelvin, capul şi gâtul, pereţii trunchiului şi pelvisului.

Astfel realizat Atlasul de Anatomie este o pledoarie pentru păstrarea disecţiei în armamentariumul învăţământului anatomic universitar.

Mă bucur pentru această apariţie editorială care face cinste şcolii de anatomie din Iaşi, îl felicit pe autor şi-i sugerez ca la o viitoare ediţie să extindă partea care tratează căile de acces şi la restul formaţiunilor anatomice: articulaţiilor, vaselor şi nervilor.
Totodată nutresc speranţa că va realiza atlase la fel de valoroase şi pentru anatomia restului corpului uman.


Prof.dr.Nicolae M. Constantinescu
m.o al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi m.t. al Academiei de Ştiinţe Medicale din România