Apartamentul dat de mamă familiei fiului revine la decesul fiului înapoi mamei sau rămâne nurorii? Proces interesant la Iași

Prevederile contractului denumit „de vânzare-cumpărare” i-a făcut pe judecători să-l încadreze în altă categorie, cea a contractelor de întreținere, introdusă de Noul Cod Civil, cu caracteristici distincte.

În plângerea adresată Judecătoriei, M.M. a arătat că, în 2010, se hotărâse cu soțul său să-și vândă apartamentul către fiul și nora lor, contra unei sume de 30.000 de lei. Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager prevedea ca doar 5.000 lei să fie plătiți efectiv, diferența urmând a consta în întreținerea părinților până la deces. Cu timpul, însă, relațiile s-au răcit, iar bătrânii ar fi rămas de izbeliște. Când soțul său murise, în 2016, fiica lor fusese cea care se ocupase de cele necesare. Ulterior, tot ea se ocupase și de întreținerea lui M.M., în condițiile în care nora nu dăduse curs repetatelor cereri de ajutor.

Nora: Sora soacrei, care o luase la ea, îi interzisese să se mai apropie de ea

De cealaltă parte, S.M. a afirmat că afirmațiile soacrei sale nu erau reale. Relațiile cu socrii rămăseseră bune, potrivit opiniei ei. Ea trebuise să plece la muncă în străinătate, dar soțul său rămăsese cu părinții, îndeplinindu-și obligația de întreținere. Bărbatul murise și el, la câțiva ani după tatăl său, în 2022, iar sora soacrei sale, care o luase la ea, îi interzisese să se mai apropie de M.M. Acesta era singurul motiv pentru care nu se mai putea ocupa de îngrijirea bătrânei. Suferind de demență, femeia s-ar fi aflat sub influența surorii sale. De altfel, nora a invocat pe parcursul procesului lipsa capacității procesuale de exercițiu a soacrei sale, excepția fiind respinsă însă de judecători.

CITESTE SI: Lovitură de aproape 4 mil. euro în faţa Gării Nicolina. Proces cu acte din 1941. Beneficiara, nepoata unui fabricant de spirt

Martorii propuși de cele două părți au făcut declarații contradictorii. Ca urmare, magistrații Judecătoriei s-au bazat în luarea deciziei lor cu precădere pe actele existente la dosar și pe prevederile Codului Civil. Judecătorii au apreciat că actul întocmit între cele două părți nu era un contract de vânzare-cumpărare. Principala prestație, depășind jumătate din prețul total al apartamentului, era cea de întreținere, nu cea financiară. Ca urmare, era vorba de fapt de un contract de întreținere cu plata unei sume de bani cu titlu de sultă. Acest tip de contract nu era prevăzut în vechiul Cod Civil.

„Este unanim admis în practică şi doctrină că, prin contractul de întreţinere una dintre părţi înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreţinerea în natură pe timpul cât va trăi, iar după moarte s-o înmormânteze. La fel se acceptă că de esenţa contractului de întreţinere este tocmai prestarea întreţinerii, existând atât o indivizibilitate activă, dar şi pasivă”, au explicat judecătorii.

Contract de vânzare sau contract de întreținere?

În cazul contractelor de întreținere, debitorul se obligă și la o prestație alimentară, care trebuie practic să fie permanentă, continuă, nu periodică. Orice întrerupere îl pune pe debitor în întârziere de drept, putând astfel fi cerută rezoluționea contractului. „Din probatoriul administrat, se reține culpa pârâtei, în sensul că aceasta nu şi-a executat obligația de întreţinere a reclamantei, asumată prin contract, în mod corespunzător, neasigurând reclamantei cele necesare traiului în mod constant. Deși pârâta a susţinut că a acordat întreţinere reclamantei şi soţului acesteia, până la momentul decesului, aceasta nu a probat aceste aspecte. Martorii ascultaţi de către instanţă nu au prezentat informaţii clare, care să dovedească faptul că pârâta a asigurat întreţinere reclamantei şi defunctului, dar au precizat că în prezent, pârâta nu se mai poate îngriji de reclamantă, deoarece aceasta a fost luată în grija surorii sale”, au arătat judecătorii. Aceștia au constatat că nora nu putea dovedi nici că suportase cheltuielile de înmormântare a socrului său ori că făcuse alte cheltuieli, pentru medicamente ori alimente. Ca urmare, magistrații au dispus rezoluțiunea contractului.

Spre deosebire de reziliere, care are efecte doar pentru viitor, rezoluțiunea presupune repunerea părților în situația anterioară, ca și cum contractul dintre ele nu ar fi existat. Eventualele prestații efectuate se restituie. În cazul apartamentului din Dancu, acesta va reintra în proprietatea lui M.M., urmând să fie operată rectificarea corespunzătoare a cărții funciare, iar soacra va returna cei 5.000 de lei primiți. Sentința Judecătoriei a fost contestată de noră, apelul intrând pe rolul Tribunalului.

Publicitate și alte recomandări video