Colportaj din Germania văzută de Dieter Nuhr
Alea din Germania, alea din SUA, din Austria, indirect (colateral, dacă vreți) oarecum și apropo de cele din Republica Moldova sau alea ce stau să vină pe la noi.
Da, recunosc, sunt un mare fan al cabaretistului Nuhr și tare-mi mai place cum atinge chestiuni sensibile și pune degetul pe rană prin cele mai simple mijloace de discurs.
Poftim deschidere de emisiune (Nuhr um Ersten, 19.09.24): „Bună, noi nu mâncăm câini, nici pisici, nu mâncăm animalele de casă ale oamenilor care trăiesc pe aici, nu facem decât o emisiune tv. Vine toamna în Germania, zilele se scurtează, devine mai întunecat și ceea ce-i va surprinde pe mulți: Guvernul Semafor n-are nicio vină! Asta poate fi dedus și logic: dacă ar fi responsabil Guvernul Semafor de orele cu soare, la noi nu s-ar mai lumina ziua încă din vară.”
Apropo de mobilitate
Varianta feroviară: „Germania se află pe un drum greu, putem spune asta, nu ne așteaptă doar toamna, ci și iarna, va exista ceață autumnală, oamenii vor aștepta în gări degeaba să vină trenul, la fel ca și în restul anului când lumina-i bună. Trebuie să privim asta pozitiv: în caz de ceață, nu vezi că nu vine trenul…”
Și ca să sublinieze odată în plus precaritatea infrastructurii feroviare, de pildă, Nuhr ne asigură de faptul că în Germania tot anul ai avea probleme de a călători – „vara, pentru că din cauza caniculei se îndoaie șinele, primăvara pentru că polenul înfundă instalațiile de semnalizare, iară iarna traseul trebuie închis pentru că s-a stricat cafetiera din căsuța păzitorului de barieră…”
Apropo de mobilitate 2
Varianta rutieră: „Eu unul am venit cu măgarul. Din cauza stării dezolante în care se află infrastructura, mulți preferă să se deplaseze cu propriul mijloc de transport, dar asta nu-i bine văzut la Berlin. Aici, circulația individuală trece drept lux pentru milionarii asociali. Oamenii trebuie să folosească transportul public, ‘transportul social’, cum se spune pe aici, toți circulă la un loc, împreună, solidari – minunat, om lângă om, cei cu poșetuța Chanel și cei care știu cum se poate deschide poșetuța Chanel din spate.”
Și descrie Nuhr pe îndelete experiența socială pe care poți s-o trăiești, alături de „horcăitori mucoși și supraponderali transpirați, de cei înalți și de cei scunzi, toți împreună, cei scunzi cu nasul la subsuoara celor înalți”, iar cine nu apreciază această experiență, „acela trebuie să ia mașina, cu tot cu restrângerile aferente. Mergi apoi din Vest spre Berlin-Mitte evitând benzile pentru bicle, via Luckenwalde și Cottbus și parchezi apoi la Frankfurt an der Oder sau chiar în Main, în funcție de unde găsești un loc de parcare. Conducătorii auto trebuie să accepte asta, pentru că ei sunt niște asociali.”
Ce-i drept, continuă Nuhr, mulți conducători auto adesea nu s-ar deplasa cu mașina doar pentru că le-ar plăcea să distrugă clima, ci în scop profesional, căci, nu-i așa, „cineva mai trebuie să și plătească prin impozitele sale transformarea țării într-un Bullerbü al bicicletelor”.
Evident, numele de Bullerbü (Bullerbyn, în original) vine de la seria de cărți pentru copii scrisă de autoarea suedeză Astrid Lindgren (1907-2002, Wir Kinder aus Bullerbü / Noi, copiii din Satul Gălăgios).
Mda, poate mira pica pe care o are Nuhr pe toate politicile pro-bicicletă, văzute de verzi și de mai toți activiștii pro-climă drept un panaceu de salvare a Planetei – dar e reacția firească la „ce-i prea mult strică”!
Evident, uneori n-ai putea merge cu bicicleta la muncă pur și simplu pentru că ți-a furat-o careva cu o săptămână un urmă: „Proprietatea e furt, se mai spune la Berlin. Dar tot aici e valabil și vorba cum că furtul creează proprietate.”
Apropo de alegeri
„Înainte să ne supărăm în weekend pe rezultatul alegerilor din Brandenburg, ar trebui să luăm în considerare că toate astea ar putea să aibă o legătură între ele. Chestiunea trebuie văzută ca un întreg, ca la ortoped. Poziția greșită a vertebrei lombare duce la dureri la tendonul ahilean, apoi stai strâmb, asta urcă până în piept, respirație greșită, lipsă de oxigen în creier și gata, alegi AfD ori BSW. Sau scrii direct Vladimir Putin pe buletinul de vot. S-a văzut în Turingia, fracțiunea rusească, AfD si BSW împreună, a obținut 50%, deci ar fi suficient pentru guvern. (…) Felicitări! Mașina de propagandă a rușilor este mega de succes. Altfel, treaba asta o practică încă din anii 1960, când au cumpărat partide și jurnaliști în Vest, au finanțat DKP-ul /Partidul Comunist German/, au întreținut oricum RDG-ul, au plătit RAF-ul /Rote Armee Fraktion/, parțial și mișcarea pentru pace, știm asta astăzi, iar în prezent sunt pe Telegram și plătesc influenceri și jurnaliști.”
Ca să-și încheie apoi discursul cât se poate de politic cu o întrebare ce-ar putea trece drept retorică: „Și nu pot nici în ruptul capului să-mi imaginez, nu vreau să zic că-i așa, nu pot să-mi imaginez că taman AfD-ul și doamna Wagenknecht ar fi putut rămâne pe dinafară în chestiune. Orișicât, oricum locuiesc deja gratis în rectul domnului Putin, acolo e cald, așa treci prin iarnă. Și în Austria vor fi în curând alegeri. Austriecii n-au ei noi landuri federale, dar în fond au aceleași probleme.”
Mda, ca la noi la nimenea, ai?
Michael Astner este poet, traducător și publicist
Publicitate și alte recomandări video