Apropo de Trump

10.11.2014

Mi se pare normal ca Ponta să nu vrea (dezbatere) la Cotroceni – simte și el, cum-necum, așa ne-simțit cum s-a dovedit, că nu-i locul lui acolo…

10.11.2014 bis

Natura e apolitică – și sănătos de încăpățânată.

10.11.2016

„Vocea străzii”, azi. Discuţie între doi pensionari. În trecere, prind replica unuia dintre cei doi (un bărbat în jur de 70 de ani, sărăcăcios îmbrăcat, nebărbierit):

„Iaca, ne chinuim, ne necăjim să trăim, că pe ăia de la Bucureşti nu-i interesează de patrie, de popor, de România…”

În America, pesemne că pensionarul acesta „anti-sistem” l-ar fi votat pe Trump. La noi, ceva îmi spune că-l va vota pe… Nichita, mă rog, lista partiduleţului pe care s-a suit prim-penalul urbei. Asta dacă nu se va lăsa convins de alde Dragnea&Co. că PSD-ul e şi el „anti-sistem”, vrând, deci, binele „patriei, poporului, României”.

Oricum, tare ciudat-surprinzătoare mi s-a părut înşiruirea acestor trei noţiuni (patrie, popor, România) aşa, pe stradă, de către un pensionar sărac într-o discuţie mai degrabă întâmplătoare. Ehei, unde-i nea Ceaşcă să aibă el grijă de „patrie, de popor, de România”?

M-am tras de mânecă într-un comentariu prietenul O. Nimigean: „Cred că eşti tendențios, Mick, scandalul în ceea ce ai surprins tu pe stradă este că omul simplu, rezistînd în condiții precare, se simte abandonat de clasa politică, nu că își exprimă indignarea folosind nişte termeni contaminați ideologic; hai să vedem întîi realitatea, că altfel rămîn doar procesele de intenție cu armătură p.correctness”.

P.S. Când am decis să-mi compun articolul din câteva amintiri FB exact din data de 10 noiembrie, ce să vezi? Mi s-a dus Wifi-ul, iar pe mobil n-am găsit neam și comentariul de mai sus? Hm, nu vreau să cred în vreun fel de cenzură FB în chestiune (pe laptop, comentariul era!), dar tot ciudat mi s-a părut să fiu nevoit să-l rog pe Ovidiu să-mi caute și să-mi trimită el comentariul său la postarea mea!

10.11.2019

Am numărat vreo patru indicatoare d-astea pe care le-am remarcat, începând cu primul, datorită şi din cauza faptului că mi se indica secţia de votare prima, într-o înşiruire lejer alandala: 113, 112, 114. Dar pe toate la fel: 113, 112, 114. Consecvenţă-n dez-ordine.

Dar stai, frate, mi-am zis, poate-n şcoală asta-i ordinea lor: 113, 112, 114!?

Ar fi fost prea frumos. În şcoală, ordinea a fost logică. Oarecum. Dar inversă: 114 (prima sală), 113 (a doua sală) şi ultima, din capătul holului, 112.

Tre’ să existe o filozofie-n treaba asta, dar evident că mă depăşeşte.

10.11.2021

oamenii e complicați/ și are multe aspecte/ fiecare care este!

10.11.2022

Nu știu cum am putut trece cu vederea strugurele ăsta, dar am făcut-o. Pesemne era mascat de frunze, care între timp au cam căzut.

Altfel, da, e precum cu cărțile: nu există carte fără greșeală/ greșeli, tot așa cum nu există vie, tarla etc. în care să nu rămână niscaiva struguri, ceva cartofi ori știuleți de porumb după recoltare.

10.11.2024

Okay, această postare nu va fi o „amintire” decât la anul, dar țin să recomand editorialul lui Cristian Grosu „Occidentul lui Donald Trump” de pe cursdeguvernare.ro, nu de alta, dar explică lucid și pertinent de ce a câștigat Trump. Printre altele, pentru că…

…„1 Stânga sistemului liberal occidental de multă vreme Nu mai e stânga: Nu se mai ocupă de redistribuirea avuției în societate, Nu mai veghează la liniile roșii ale polarizării sociale, Nu mai vede problemele tinerelor generații în încercarea lor de-a-și construi vieți personale proprii. Controlul stângii tradiționale – născută din «apropierea de mase» – a fost preluat de către facțiunile progresiste și woke, față de care socialismul occidental e capitalism brutal. E greșeala la care ar trebui să reflecteze oameni precum Olaf Scholz și SPD-ul german (ca să luăm cel mai grăitor exemplu european) când, în loc să-și țină linia ideologică de contact cu electoratul, s-a lăsat contaminat de teoriile și abstracțiunile progresiste, în care muncitorul german nu s-a mai regăsit…”

P.S. Nu sunt nici azi fan (al omului) Trump, dar victoria lui a fost pe cât de logică, pe tot atât de necesară într-o Americă ce risca să tragă, prin elitele sale cică „liberale” (Partidul Democrat&Co., adică aproape toată mass-media și lumea academică devenită progresistă) într-un hău auto-destructiv tot Occidentul în sens larg. „Liberal” între ghilimele, pentru că în SUA are alt sens decât în Europa. Unde, ca fapt divers, tot a ajuns să-și cam caute sensul prim pierdut pe drum…

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video