Avem mai mult control asupra emoțiilor decât credem. Câteva trucuri oferite de psihologul Cristina Danilov

Majoritatea oamenilor se confruntă, astăzi, cu un stres sever generat de anxietate. Constatăm că, pe zi ce trece, ne este frică de ceea ce, în multe cazuri, nu ar trebui să ne fie. Suntem, în mod constant, speriați de ceva: de pandemii, de războaie, de șomaj sau foamete, de schimbările climaterice, de cele ale dispoziției șefilor, de inflație, de capcanele pe care le oferă societatea copilului nostru. Prin urmare, pentru a scăpa de stres, cauza multor boli fizice sau psihice, oamenii trebuie să învețe să-și controleze emoțiile, acele emoții care le provoacă anxietatea de care spuneam. Pentru a face acest lucru, ar trebui, în primul rând, să ne analizăm temerile pentru a înțelege cât de adecvate și reale sunt acestea. La urma urmei, trăim atât de multe emoții negative, doar știrile de televiziune, dacă e să luăm un exemplu, ne oferă generos, zilnic, informații înfricoșătoare, care, adeseori, hiperbolizează realitatea și care, la o analiză mai atentă, nu merită deloc atenția noastră. Dar aceste informații, multe de tip fake news, cum ar fi cele de pe internet, ne provoacă o mulțime de reacții dintre cele mai nocive, asociate în principal cu frica, cu furia și foarte rar cu bucuria. În general, putem observa fără a avea prea multă pregătire în domeniu, că mass-media exploatează prin știri, predominant, sentimentele de frică și agresivitate, făcând mult uz de subiecte ce aduc în prim plan crime, violență domestică, viol, altercații violente între diverse grupări, accidente mortale, calamități, în timp ce publicitatea dintre știri exploatează sentimentele de lăcomie sau invidie. Dar, despre aceasta, vom discuta altădată mai pe larg.

Multe emoții, desigur, depind de persoana însăși – de caracterul, tipul de personalitate, starea de spirit, educația, mediul în care trăiește sau dorințele sale. Nu toți oamenii experimentează aceleași emoții în aceleași situații. Nu toată lumea se teme de veștile proaste și nu toată lumea râde la circ. Nu ceea ce mă enervează pe mine, te enervează și pe tine. Și totuși, mulți oameni se comportă destul de previzibil în situații care declanșează emoții. Prin urmare, pe de o parte, emoțiile apar în situațiile care le provoacă însuși omul, iar pe de altă parte, ele depind de viziunea unei persoane asupra acestor situații și a înțelegerii lor. Dacă ești jignit de cineva, s-ar putea să te simți umilit și să te scufunzi în umilință, rușinat, sau s-ar putea să te enervezi crunt, să ripostezi agresiv sau s-ar putea să nu reacționezi deloc la încercările altuia de a te jigni sau chiar să râzi, fără a acorda importanță cuvintelor și acțiunilor celuilalt. La urma urmei, dacă înțelegi ce reacție așteaptă ceilalți de la tine, poți alege dacă îți arăți sau nu o anumită reacție. O alegere potrivită apare atunci când te angajezi în introspecție, știi cum reacționezi în anumite situații, știi ce așteaptă celălalt de la tine ca să-și atingă scopul. Introspecția ajută pentru a putea face față lucrurilor care ne pot tulbura sufletește și ne pot controla comportamentul. Dacă te răstești la mine și bați cu pumnul în masă, cu siguranță nu voi reacționa agresiv, acela e modul tău de a te exprima, primitiv, dar nu și modul meu de a răspunde.

La școală am învățat că emoțiile sunt o reacție înnăscută la nivelul reflexelor, natura l-a făcut pe om astfel încât să poată reacționa cât mai repede la anumiți stimuli. Când ne naștem, nu gândim, nu avem capacitatea să reflectăm, să evaluăm, trebuie să învățăm acest lucru pe parcursul vieții. Înțelegerea conștientă a emoțiilor ia ceva mai mult timp decât o reacție reflexă, instantanee, la un anumit stimul. Reacția emoțională este o reacție rapidă, este instinctivă, inconștientă, primitivă, dar cel mai important de reținut este că e una rapidă. Dacă strămoșii noștri, dând nas în nas cu un prădător, ar fi început să se gândească la ce și cum ar trebui să procedeze, pur și simplu, nu ar fi supraviețuit. Dar emoțiile pe care le-au trăit în acel moment, în primul rând frică, i-au forțat să ia decizii rapide, necesare pentru a le salva viața. Prin urmare, în acest sens, emoțiile pot fi apărarea noastră împotriva diferitelor tipuri de amenințări la care o persoană trebuie să fie capabilă să răspundă rapid. Dar nu în toate situațiile ar trebui să prevaleze asupra rațiunii.

Cu cât o persoană este mai primitivă în esența ei, cu atât este mai emoțională, în sensul exprimării nude, emoțiile sunt singura reacție la orice iritant. O persoană emoțională este ca o barcă aflată în derivă în mijlocul oceanului, nu știe încotro s-o apuce și nu are nicio perspectivă. Gândirea, însă, înseamnă gestionarea circumstanțelor, necesită voință și efort. O persoană primitivă, instinctuală, nu va gândi prea mult, acesta este motivul pentru care este atât de dificil să preia controlul asupra emoțiilor. Cu cât o persoană înțelege mai bine această lume, are mai multe cunoștințe despre ea, dar mai cu seamă despre sinele său în relația cu lumea, e educată, cu atât va dori mai mult să se implice în propria sa dezvoltare, deci, implicit, să-și gestioneze emoțiile. Emoțiile au, desigur, așa cum spuneam, și partea lor bună, sunt cele care motivează o persoană să întreprindă anumite acțiuni, sunt ca electricitatea pentru un frigider – fără ele nu s-ar putea declanșa procesele de gândire ale unei persoane. Prin urmare, ele nu sunt doar inevitabile, ci și necesare dacă le privim din acest unghi. O persoană fără emoții este o persoană complet pasivă, nu este interesată de nimic din jurul ei, am putea vorbi chiar de tulburări sau sindroame. Suntem tentați să credem că cineva se poate descurca foarte bine fără emoții, devenind, astfel, rece și calculat, dar, dacă studiem mai atent acest subiect, ne dăm seama că acest lucru este imposibil. Datorită acestora, trăim, așa cum se spune, cu adevărat. Dar pentru a reduce această energie, pentru ca ele, emoțiile, să nu devină nocive, este necesar să se dezvolte o reacție diferită la diverși stimuli, înlocuindu-le cu rațiunea. Adică, trebuie să-ți dezvolți obiceiul de a lansa procesul de gândire în acele situații care, de obicei, dezvoltă o emoție. Un astfel de antrenament te va ajuta să nu cedezi și să menții mereu calmul pentru a acționa potrivit în orice situație, prin direcționarea atenției asupra gândirii, și nu asupra stărilor. În acest mod, le poți controla. Cum spuneam într-un alt articol: „Nu stările ne conduc, ci noi le stăpânim pe ele”.

Veți spune că acest lucru este ușor de spus, dar dificil de făcut. Dar nu este un efort atât de mare ca să fie greu de întreprins. Te poți antrena să gândești decât să reacționezi la impuls, instinctiv, animalic – să sari ca ars fără să asculți interlocutorul până la capăt, să țipi la colegul tău sau să te faci de râs în public spărgând, de nervi, paharul de podea – se poate întâmpla dacă exersezi des, punându-ți diverse întrebări în anumite situații emoționale. De exemplu, dacă vă confruntați cu o situație care vă provoacă frică, atunci trebuie să începeți să puneți întrebări despre cauza și semnificația acestei frici, astfel, cu ajutorul gândirii, să puteți începe să o înțelegeți, să-i înțelegeți proveniența, să o demontați și să scoateți din ea toate elementele de incertitudine care constituie puterea ei. Și, mai ales, să vă clarificați poziția vizavi de ea, ce riscuri sunt, dacă este cazul să o luăm în serios, dacă există soluții în caz de ceva. Dacă cineva vă enervează, nu e cazul să vă învinețiți de furie și să urlați ca să vă audă toți vecinii, cu ajutorul gândirii va fi posibil să dizolvați această emoție, a furiei, privând-o de putere cu conștiința și educația voastră. Astfel, gândirea va fi un instrument de control al emoțiilor.

Să vedem ce spunea psihologul american Lisa Feldman Barrett, care a studiat 20 de ani emoțiile: „Poate vi se pare că emoțiile voastre sunt programate, că se declanșează și «vi se întâmplă», dar nu e așa. Poate credeți că creierul vostru este programat cu circuite emoționale cu care vă nașteți, dar nu e așa. De fapt, nimeni dintre noi nu are circuite emoționale în creier. Mai mult, niciun creier de pe planetă nu conține circuite emoționale”. Dar ce sunt atunci, ne întrebăm. Emoțiile sunt niște presupuneri, spune ea, sunt presupuneri pe care creierul le construiește pe loc, atunci când miliarde de neuroni lucrează împreună, iar noi avem mai mult control asupra acestor presupuneri decât ne-am putea imagina.

Ideea e că emoțiile nu sunt construite în creierul nostru de la naștere, spune Feldman Barrett într-un videoclip postat și pe Youtube. La naștere, putem simți lucruri precum calmul și agitația, entuziasmul, confortul sau disconfortul. Un copil care vede alți copii că plâng înainte de a intra la stomatolog, de pildă, va plânge și el și va exprima frică, fără să aibă habar de ceea ce îl așteaptă în cabinet. Însă aceste sentimente simple nu sunt emoții. Ele vă însoțesc în fiecare clipă de viață și sunt simple rezumate ale celor ce se petrec în afara corpului, ca un fel de barometru. Ce faceți cu privire la aceste sentimente? Și cum vă oferă creierul aceste detalii? Ei bine, prin predicții. Predicțiile leagă senzațiile din corp care ne oferă aceste sentimente simple de cele ce se petrec în jurul nostru, în lume, astfel încât să știm ce să facem. Și aceste construcții sunt emoțiile.

Spre exemplu, dacă am intra într-o cofetărie, creierul nostru ar putea prezice că nările noastre vor fi invadate de aroma delicioasă a fursecurilor proaspete, învelite în ciocolată. Creierul nostru ne poate face stomacul să bolborosească puțin în pregătirea lui pentru savurarea acelor bunătăți. Ba, mai mult, să salivăm. Creierul nostru va crea foamea, iar noi vom fi pregătiți să ronțăim fursecurile și să le digerăm într-un mod foarte eficient, ceea ce înseamnă că putem mânca multe, un lucru foarte bun, de altfel. Acel stomac bolborosind, dacă apare într-o altă situație, poate avea o cu totul altă însemnătate. Așadar, dacă creierul vostru ar prezice un stomac bolborosind, de exemplu, într-un spital, când așteptați rezultatele la analize, el ar construi teama, îngrijorarea sau anxietatea și v-ar putea face să vă frângeți mâinile, să respirați sacadat, să oftați îngândurați sau chiar să plângeți. Aceeași senzație fizică, același stomac bolborosind, altă emoție, deci.

Emoțiile care par că vin din inconștient sunt, de fapt, create de noi. Avem mai mult control asupra emoțiilor decât credem. Nu înseamnă că putem să pocnim din degete și să schimbăm emoțiile așa cum ne-am schimba pantofii, dar creierul vostru este programat așa încât, dacă schimbați ingredientele folosite pentru a crea emoțiile, vă puteți schimba întreaga viață emoțională. Așadar, dacă schimbați aceste ingrediente azi, practic, învățăm creierul cum să prezică lucrurile altfel încât mâine, renăscând, să devenim arhitecții propriilor noastre trăiri.

Cristina Danilov este psiholog și scriitor

Publicitate și alte recomandări video