Arme și oameni. Însemnări mai mult sau mai puțin (ne)însemnate

Apropo de femeia trans admisă la Olimpiadă la box… – Prin primăvară, o femeie trans (adică un “bărbat biologic”) din Germania a vrut să devină membru-abonat al unui studio de fitness exclusiv pentru femei. A fost refuzat și pentru că studioul nu era dotat decât cu vestiar și dușuri pentru femei! Pentru că a fost refuzat(ă), s-a plâns la Agenția Federală Antidiscriminare, apoi a apelat și la o casă de avocatură, iar aceasta a dat studioul în judecată pentru discriminare, cerând, pe lângă o amendă contravențională de 5000 de euro (în caz că nu i se acordă acces la studio) și 2500 de euro despăgubiri pentru daune morale în urma discriminării.

Păi, dacă aș fi (fost) judecător în cauză, verdictul ar fi (fost) acesta: să-și facă operație de schimbare de sex, să scape adică de bărbăție!

Sincer să fiu, nu înțeleg cum poate cere un bărbat biologic (sună ca naiba, nu?) care se “simte” femeie să facă duș alături de femei!?

Paternitate aparentă – Alta de prin Germania: până anul ăsta nici nu știam că există așa ceva: paternitatea aparentă, de formă (Scheinvaterschaft). Dar există și a devenit, mai nou, chiar un fenomen!

Rolul e simplu: recunoașterea paternității vizavi de un copil străin de către un bărbat german poate crea premisele pentru dreptul la ședere atât pentru copil cât și pentru mama copilului. cCopilul este, după recunoaștere, un copil german si obține de asemenea pașaport german. Mama, în schimb, poate să obțină dreptul la rezidență. Lucru valabil și invers, desigur, în caz că mama e germană și tatăl non-german.

Estimativ, ar exista vreo 65.000 de cazuri în Germania, cifra rezultând din motivația unui proiect de lege menit să combată fenomenul, adică paternitatea fictivă (mda, cred că sună mai potrivit).

Care se realizează în momentul în care cel care recunoaște paternitatea față de un copil străin nu este nici tatăl biologic, nici tatăl social…

De unde o știu eu pe actrița asta? – Când am văzut primul episod din The Chelsea Detective, m-am întrebat că de unde o știu eu pe actrița asta, am mai văzut-o, dar în ce film? Abia după episodul trei am realizat, citindu-i numele, că e vorba de Anamaria Marinca (“432”, născută în 1978 la Iaşi)! Un rol secundar, de soție (Astrid Arnold) a personajului principal DI (Detective Inspector) Max Arnold (Adrian Scarborough)! Am remarcat apoi, ca fapt divers, că mai apare și în multe alte seriale englezești cu roluri episodice.

Coldplay și Babasha – Despre concertul Coldplay și Babasha io atât aş fi avut de spus: scandalul iscat parcă a acoperit complet scandalurile post-electorale cu voturi și buletine de vot ba lipsă, ba în plus! Zici că Partidul Comasat Român a tras el însuși sforile ca să cânte manelistul pe Arena Națională! Diversiune binevenită, oricum.

Ciucă, Geoană și Ciolacu – Nu țin minte cine a zis-o pe Digi 24, da’ sună fain: cică Ciucă, Geoană și Ciolacu se aseamănă cu un fel de Steaua, Dinamo și Rapid.

Arme și oameni – Pe 25 mai, scriitoarea și câștigătoarea premiului Nobel pentru literatură Herta Müller a ținut o conferință la October 7 Forum of “Jewish Culture in Sweden” din Stockholm, textul acesteia fiind de găsit pe truthofthemiddleeast.com (adevărul despre Orientul mijlociu).

Ce-am considerat demn de reținut:

– că în Iran există o vorbă cum că Israelul are nevoie de armele sale pentru a-și apăra oamenii, iar Hamas are nevoie de oamenii săi ca să-și apere armele;

– că “niciun reporter de război nu poate lucra independent în Gaza. Hamas controlează selecția imaginilor și orchestrează sentimentele noastre. Sentimentele noastre sunt arma ei /a organizației teroriste/ cea mai puternică împotriva Israelului.”

– că între timp “termeni precum follower, influencer, activist nu mi se mai par nevinovate. Aceste cuvinte lucioase de internet sunt serioase. Toate au existat deja înainte de internet. Le traduc înapoi în timp. Și brusc ele devin rigide ca o foaie de tablă și clare cu asupra de măsură. Pentru că în afara internetului, ele înseamnă urmăritori, agenți de influență,  activiști  – ca și cum ar fi fost preluate de pe terenul de antrenament al unei dictaturi fasciste ori comuniste.”

– “din 7 octombrie, mie mi se pare că  anti-semitismul s-a răspândit asemenea unui colectiv pocnit din degete, ca și cum Hamas ar fi fost influencerul, iar studenții followerşii lor.”

P.S. Interesant că în engleză şi în română, vorbim îndeobşte de Oientul mijlociu, pe când în germană s-a consacrat Naher Osten, Nahost – adică Orientul apropiat.

Melancochon – Porcul melancolic.

Ca să vezi – Ha! În Republica Democrată Congo, am aflat cu ocazia morții unui tânăr român mercenar (ieșean), există (la granița cu Ruanda) un oraș numit Goma!

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video