Aroganţa percepţiei

„Am văzut cu ochii mei!”; „Nu se poate, am văzut eu!”; „Ochii mei nu mă înşală!” Spunem asta destul de des şi suntem convinşi că avem dreptate. Până la urmă, treaba fundamentală a simţurilor noastre este să ne ofere o reprezentare cât mai precisă şi mai detaliată a lumii înconjurătoare. Vedem şi auzim cu mare precizie tot ce se întâmplă în jurul nostru şi apoi, cu obiectivitate maximă putem judeca cele întâmplate şi să le dăm sensul adevărat pe care îl au. Este o credinţă comună pentru cei mai mulţi dintre noi, în ciuda faptului că de cel puţin jumătate de secol ştiinţa ne tot arată că nu este nici pe departe adevărat. În ultimii 50 de ani, psihologi precum laureaţii Premiului Nobel Daniel Kahneman şi Amos Tversky au arătat că percepţia umană este adesea orice altceva decât completă, ba chiar, dimpotrivă, este foarte selectivă. Şi selectivitatea ei nu are de a face cu subiectivismul nostru. Şi chiar şi în acest moment ne-a scăpat sensul profund al acestei percepţii „denaturate”. Trecând peste aroganţele noastre de fiinţe suprem inteligente şi peste toate clişeele culturale formate în mii de ani, creierul nostru are un singur scop: să ne ţină în viaţă. Atât şi nimic mai mult.

Experimentele au verificat acum că există o listă întreagă de situaţii în care răspunsul creierului nostru este părtinitor. Una dintre cele mai importante este atunci când căutăm o confirmare: procesăm adesea informaţii noi într-un mod care ne confirmă convingerile şi/sau aşteptările. Dar până acum, cercetătorii nu au reuşit să explice pe deplin în ce condiţii intră în joc aceste distorsiuni şi când încep exact în procesul de formare a percepţiilor. Însă, un studiu foarte recent realizat de cercetătorii conduşi de profesorul Rafael Polania şi profesorul de la Universitatea din Zurich Todd Hare, publicat recent în revista Nature Human Behavior, ne arată că creierul reglează deja percepţia vizuală a lucrurilor de pe retină atunci când este în interesul nostru să facem acest lucru. Sau, altfel spus, vedem inconştient lucrurile distorsionate când vine vorba de supravieţuire, bunăstare sau alte interese. Şi asta de la nivelul retinei, o parte a sistemului nervos pe care nu o considerăm „inteligentă”.

Percepţia noastră vizuală pare să depindă mai puternic de utilitatea potenţială a informaţiilor decât se credea anterior. Într-un alt experiment, cercetătorii au reuşit să arate că retinele noastre încearcă deja să prelucreze informaţii în cel mai avantajos mod posibil. „De îndată ce ne uităm la ceva, încercăm să ne maximizăm propriul beneficiu. Aceasta înseamnă că părtinirea cognitivă începe cu mult înainte de a ne gândi în mod conştient la ceva”, comentează autorul principal al studiului. Acest lucru se datorează faptului că o mulţime de informaţii se pierd în percepţie. Prin urmare, este mai eficient pentru creier să filtreze, să prioritizeze şi să selecteze informaţiile cât mai devreme posibil. Şi asta doar spre binele lui şi al organismului pe care îl serveşte.   

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi

Publicitate și alte recomandări video