Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Cum parfumul de tei este „brandul” în filigran al oraşului Iaşi, ce-aş putea scrie la final de iunie decât o semnalare a unei reuşite editoriale a echipei de la Sedcom Libris: Albumul „Iaşi - Oraşul florilor de tei”.
E greu de spus în câteva cuvinte de ce ar trebui cineva să vină să viziteze Iaşul. Mai ales cineva care nu ştie mai nimic despre România, despre istoria, cultura şi tradiţiile acestui loc. Căci, pentru noi, cei care locuim aici, care suntem crescuţi sau doar educaţi în orizontul acestui oraş, valoarea lui intrinsecă ni se pare de domeniul evidenţei. Credem că oraşul nostru, cu istoria lui politică, culturală şi spirituală, cu monumentele, cu locurile sale speciale, cu viaţa trepidantă a artelor şi a ştiinţei ar trebui degustat intelectual şi omenesc de oricine, că ar trebui asumat ca un punct de referinţă, ca un centru magnetic al regiunii şi al românităţii de cât mai multă lume. Este un asemenea grad de firesc în traiul nostru în proximitatea istoriei şi culturii naţionale, în acest spaţiu mobilat artistic şi spiritual, cu sute de monumente clasate ca patrimoniu, cu instituţii şi servicii culturale de clasă internaţională, încât aproape că nu le mai vedem. Le redescoperim, din când în când, graţie entuziasmului uimit al unui oaspete pe care îl plimbăm prin oraş şi care ne invidiază pentru şansa de a trăi într-un astfel de loc. Cu toată rutina, cu toată superficialitatea zilnică a retinei, cu firescul cu care ne simţim părtaşi la viaţa trepidantă a unui centru ecumenic, universitar şi cultural de anvergură europeană reacţionăm imediat atunci când aflăm că oraşul nostru e necunoscut. Indiferent de ocupaţie, de nivel de educaţie, de gen sau de vârstă, orice ieşean îţi va spune că oraşul lui e „o capitală culturală”, că e o destinaţie turistică de prim rang şi că orice om ar trebui, măcar o dată în viaţă, să facă un drum la Iaşi pentru a se împărtăşi din valoarea şi unicitatea acestui oraş. Lucrurile se complică însă atunci când turistul mai curios vrea detalii şi argumente pentru a fi convins. În fond, ce are Iaşul atât de special? De unde ar trebui pornit?
În limba de lemn a contemporaneităţii se tot vorbeşte de „brand”, de o etichetă integratoare, de un element definitoriu, de un accent special care ne face să înţelegem din capul locului de ce un produs e important şi, în cazul turismului contemporan, de ce ar trebui să ne organizăm rapid un voiaj în acel oraş. S-ar spune, deci, că prima urgenţă ar fi identificarea unui astfel de clişeu care să înghită pe vecie în chihlimbarul publicitar viaţa şi diversitatea Iaşului. De-a lungul anilor, cea mai uzitată expresie care defineşte oraşul, rămasă şi azi în conştiinţa publicului, a fost „dulcele târg al Ieşilor”. Era aici (dincolo de acel plural de secol XIX pe care eu îl consider vetust şi chiar incorect gramatical) o descriere a unui loc cu viaţă tihnită, cu reverii romantice parfumate de flori de tei, cu o protipendadă aşezată, hrănită cu valori „evropeneşti”, dar dedulcită, totuşi, la mierea baclavalei orientale. Locul unde te duceai cu caleaşca la Casa Balş să-l asculţi pe Liszt cântând la pian sau la Casa Pogor, cu birja, să asişti la subtile dezbateri şi controverse despre literatură, filozofie şi ştiinţă. Dulceaţa aceea de cireşe amare (din chiseaua de porţelan lângă paharul cu apă rece din fântână) care ea singură este o instituţie a felului de a fi din Ţara Moldovei, nu s-a pierdut nici azi, chiar dacă bunele obiceiuri ale deserturilor făcute în gospodărie s-au mai estompat odată cu modernitatea. Totuşi, ea ne trimite la o altă încercare de definire a spaţiului ieşean: ca „tărâm al ospitalităţii”. Toată fibra istorică a locului fiind legată de felul oamenilor de aici de a primi în ospeţie. Fireşte că ospitalitatea nu poate fi un atribut exclusiv al unui grup, dar căldura şi omenia cu care au fost dintotdeauna trataţi călătorii şi pelerinii aici e binecunoscută şi această tradiţie de a-ţi deschide casa şi de a pune pe masă ce ai mai bun, primind străini cu inima deschisă nu s-a erodat cu totul încă. Pasajul de la Hala Centrală conservă şi azi o parte din zidurile fostului han domnesc ca mărturie a unei instituţii a viitoarei industrii de ospitalitate care face faima oraşului, fiind, în egală măsură, una din foarte rarele construcţii civile, clasată monument istoric, care s-a păstrat de-a lungul veacurilor într-o cetate medievală aflată la o zi călare de capitala Hoardei de Aur şi care, evident, a fost de multe ori dată pradă focului. Aici e poate cheia înţelegerii faptului că metropola moldavă e dominată de mănăstiri şi biserici, singurele construcţii arhitectonice care au putut înfrunta trecerea timpului şi au dat o tuşă specială chipului oraşului. Iar prezenţa neclintită a Mitropoliei Moldovei la Iaşi a făcut ca şi astăzi oraşul să fie o nesfârşită destinaţie de pelerinaj şi unul dintre cele mai influente centre de reflecţie teologică creştină, ecumenică, şi de viaţă duhovnicească care i-au adus şi titlul neoficial de „capitală a spiritualităţii”. Care pleacă de la realitatea faptului că oraşul, închegat încă din secolul al XIV-lea, a fost, între 1564 şi 1859, capitala unui stat medieval şi premodern care a dezvoltat, cu precădere, proiecte culturale, arhitectonice şi spirituale în siajul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei care îşi avea sediul aici. Programul renascentist al domnitorului Vasile Lupu a început cu ridicarea Mănăstirii Trei Ierarhi (1639), un lăcaş de cult ortodox cu o valoare artistică neegalată (de aceea, eu aş promova-o ca adevărata imagine a Iaşului), pe care l-a dotat şi cu o tipografie în care vor fi tipărite, în tiraj de 1000 de exemplare, primele „cărţi de învăţătură românească” cuprinzând predici (Cazania - 1643) şi culegeri de legi (Pravila lui Vasile Lupu - 1646) sub coordonarea mitropolitului Varlaam, cel care va inaugura stilistic primele încercări poetice în limba română. Apoi opera europeană, erudită, a cărturarului şi domnitorului Dimitrie Cantemir, de la începutul secolului al XVIII-lea, precum şi splendida eflorescenţă culturală şi artistică a Iaşului din secolele următoare ar putea da consistenţă, desigur, unui asemenea mod de a prezenta oraşul. (Continuarea în ediţia de pe 24 iunie a Ziarului de Iaşi)
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |