Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Arome developate (I)

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Cum parfumul de tei este „brandul” în filigran al oraşului Iaşi, ce-aş putea scrie la final de iunie decât o semnalare a unei reuşite editoriale a echipei de la Sedcom Libris: Albumul „Iaşi - Oraşul florilor de tei”.

E greu de spus în câteva cuvinte de ce ar trebui cineva să vină să viziteze Iaşul. Mai ales cineva care nu ştie mai nimic despre România, despre istoria, cultura şi tradiţiile acestui loc. Căci, pentru noi, cei care locuim aici, care suntem crescuţi sau doar educaţi în orizontul acestui oraş, valoarea lui intrinsecă ni se pare de domeniul evidenţei. Credem că oraşul nostru, cu istoria lui politică, culturală şi spirituală, cu monumentele, cu locurile sale speciale, cu viaţa trepidantă a artelor şi a ştiinţei ar trebui degustat intelectual şi omenesc de oricine, că ar trebui asumat ca un punct de referinţă, ca un centru magnetic al regiunii şi al românităţii de cât mai multă lume. Este un asemenea grad de firesc în traiul nostru în proximitatea istoriei şi culturii naţionale, în acest spaţiu mobilat artistic şi spiritual, cu sute de monumente clasate ca patrimoniu, cu instituţii şi servicii culturale de clasă internaţională, încât aproape că nu le mai vedem. Le redescoperim, din când în când, graţie entuziasmului uimit al unui oaspete pe care îl plimbăm prin oraş şi care ne invidiază pentru şansa de a trăi într-un astfel de loc. Cu toată rutina, cu toată superficialitatea zilnică a retinei, cu firescul cu care ne simţim părtaşi la viaţa trepidantă a unui centru ecumenic, universitar şi cultural de anvergură europeană reacţionăm imediat atunci când aflăm că oraşul nostru e necunoscut. Indiferent de ocupaţie, de nivel de educaţie, de gen sau de vârstă, orice ieşean îţi va spune că oraşul lui e „o capitală culturală”, că e o destinaţie turistică de prim rang şi că orice om ar trebui, măcar o dată în viaţă, să facă un drum la Iaşi pentru a se împărtăşi din valoarea şi unicitatea acestui oraş. Lucrurile se complică însă atunci când turistul mai curios vrea detalii şi argumente pentru a fi convins. În fond, ce are Iaşul atât de special? De unde ar trebui pornit?

În limba de lemn a contemporaneităţii se tot vorbeşte de „brand”, de o etichetă integratoare, de un element definitoriu, de un accent special care ne face să înţelegem din capul locului de ce un produs e important şi, în cazul turismului contemporan, de ce ar trebui să ne organizăm rapid un voiaj în acel oraş. S-ar spune, deci, că prima urgenţă ar fi identificarea unui astfel de clişeu care să înghită pe vecie în chihlimbarul publicitar viaţa şi diversitatea Iaşului. De-a lungul anilor, cea mai uzitată expresie care defineşte oraşul, rămasă şi azi în conştiinţa publicului, a fost „dulcele târg al Ieşilor”. Era aici (dincolo de acel plural de secol XIX pe care eu îl consider vetust şi chiar incorect gramatical) o descriere a unui loc cu viaţă tihnită, cu reverii romantice parfumate de flori de tei, cu o protipendadă aşezată, hrănită cu valori „evropeneşti”, dar dedulcită, totuşi, la mierea baclavalei orientale. Locul unde te duceai cu caleaşca la Casa Balş să-l asculţi pe Liszt cântând la pian sau la Casa Pogor, cu birja, să asişti la subtile dezbateri şi controverse despre literatură, filozofie şi ştiinţă. Dulceaţa aceea de cireşe amare (din chiseaua de porţelan lângă paharul cu apă rece din fântână) care ea singură este o instituţie a felului de a fi din Ţara Moldovei, nu s-a pierdut nici azi, chiar dacă bunele obiceiuri ale deserturilor făcute în gospodărie s-au mai estompat odată cu modernitatea. Totuşi, ea ne trimite la o altă încercare de definire a spaţiului ieşean: ca „tărâm al ospitalităţii”. Toată fibra istorică a locului fiind legată de felul oamenilor de aici de a primi în ospeţie. Fireşte că ospitalitatea nu poate fi un atribut exclusiv al unui grup, dar căldura şi omenia cu care au fost dintotdeauna trataţi călătorii şi pelerinii aici e binecunoscută şi această tradiţie de a-ţi deschide casa şi de a pune pe masă ce ai mai bun, primind străini cu inima deschisă nu s-a erodat cu totul încă. Pasajul de la Hala Centrală conservă şi azi o parte din zidurile fostului han domnesc ca mărturie a unei instituţii a viitoarei industrii de ospitalitate care face faima oraşului, fiind, în egală măsură, una din foarte rarele construcţii civile, clasată monument istoric, care s-a păstrat de-a lungul veacurilor într-o cetate medievală aflată la o zi călare de capitala Hoardei de Aur şi care, evident, a fost de multe ori dată pradă focului. Aici e poate cheia înţelegerii faptului că metropola moldavă e dominată de mănăstiri şi biserici, singurele construcţii arhitectonice care au putut înfrunta trecerea timpului şi au dat o tuşă specială chipului oraşului. Iar prezenţa neclintită a Mitropoliei Moldovei la Iaşi a făcut ca şi astăzi oraşul să fie o nesfârşită destinaţie de pelerinaj şi unul dintre cele mai influente centre de reflecţie teologică creştină, ecumenică, şi de viaţă duhovnicească care i-au adus şi titlul neoficial de „capitală a spiritualităţii”. Care pleacă de la realitatea faptului că oraşul, închegat încă din secolul al XIV-lea, a fost, între 1564 şi 1859, capitala unui stat medieval şi premodern care a dezvoltat, cu precădere, proiecte culturale, arhitectonice şi spirituale în siajul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei care îşi avea sediul aici. Programul renascentist al domnitorului Vasile Lupu a început cu ridicarea Mănăstirii Trei Ierarhi (1639), un lăcaş de cult ortodox cu o valoare artistică neegalată (de aceea, eu aş promova-o ca adevărata imagine a Iaşului), pe care l-a dotat şi cu o tipografie în care vor fi tipărite, în tiraj de 1000 de exemplare, primele „cărţi de învăţătură românească” cuprinzând predici (Cazania - 1643) şi culegeri de legi (Pravila lui Vasile Lupu - 1646) sub coordonarea mitropolitului Varlaam, cel care va inaugura stilistic primele încercări poetice în limba română. Apoi opera europeană, erudită, a cărturarului şi domnitorului Dimitrie Cantemir, de la începutul secolului al XVIII-lea, precum şi splendida eflorescenţă culturală şi artistică a Iaşului din secolele următoare ar putea da consistenţă, desigur, unui asemenea mod de a prezenta oraşul. (Continuarea în ediţia de pe 24 iunie a Ziarului de Iaşi)

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri