Arta compromisului şi rânjetul lui Iordache

Comisia Europeană a publicat marţi concluziile monitorizării justiţiei din România, celebrul Mecanism de cooperare şi verificare (MCV). În esenţă, documentul constată o involuţie „îngrijorătoare” a sistemului judiciar din ţara noastră pe toate palierele. Există suficiente voci familiare cu dosarul care vorbesc despre cel mai negru raport MCV din ultimii zece ani. Singurele aprecieri ale experţilor europeni vizează micile reparaţii făcute după iunie 2019, perioadă care coincide cu încarcerarea lui Liviu Dragnea şi demisia lui Tudorel Toader de la ministerul Justiţiei. Altfel, raportul este extrem de critic la adresa Secţiei speciale de anchetare a magistraţilor, parchet acuzat că a fost creat ca instrument de presiune politică. Comisia dă, printre altele, exemplul Codruţei Kovesi, căreia i s-a deschis dosar penal fix când a candidat pentru şefia parchetului european.

Tot marţi, Ludovic Orban a bătut palma cu Călin Popescu Tăriceanu şi Kelemen Hunor pentru susţinerea guvernului PNL. Ultimii doi au pus condiţii clare pentru vot: fără ordonanţe în domeniul justiţiei. Liderul ALDE a mers mai departe şi a subliniat exact ce-l doare: Secţia specială de anchetare a magistraţilor. Tăriceanu a precizat că va propune şi vota o moţiune de cenzură împotriva lui Orban dacă noul guvern va încerca să desfiinţeze parchetul special. Nu înainte de a lăuda independenţa Secţiei. Culmea, câteva ore mai târziu, Dan Barna bătea în retragere şi anunţa că, foarte probabil, va vota un guvern Orban, în condiţiile în care doleanţele USR pe justiţie se bat cap în cap cu cele ale UDMR şi ALDE.

În timp ce Comisia Europeană posta un comunicat extrem de dur la adresa Secţiei speciale, iar Tăriceanu îi lăuda lui Orban independenţa Secţiei speciale, în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor se discuta un amendament USR de desfiinţare a Secţiei speciale. Care amendament a fost respins cu 12 voturi PSD „împotrivă” şi 10 voturi PNL, USR „pentru”. Deputaţii ProRomânia, ALDE şi UDMR, care se aflau în sală, au părăsit şedinţa la votul final pentru a asigura majoritatea necesară PSD. „Înfiinţarea acestei secţii este unul din marile câştiguri la legile justiţiei”, a rânjit satisfăcut Florin Iordache după victoria din Comisie.

În ultima săptămână multe voci cu greutate anti-PSD, vector pentru opinia publică, au acuzat „laşitatea” USR de a susţine condiţionat guvernul Orban. Cu alte cuvinte – de fapt cam astea erau cuvintele – „în vremuri de restrişte, când ţărişoara arde, politicienii trebuie să aibă curaj şi să fie dispuşi la compromis”, „politica e arta compromisului” şi alte lozinci pe aceeaşi temă. Ce s-a întâmplat marţi în Comisia juridică de la Cameră arată clar rezultatul compromisului: rânjetul lui Iordache. În fapt, dacă va fi învestit, fără dreptul de a legifera prin ordonanţe în domeniile sensibile – aşa cum a fost învoiala -, guvernul Orban nu va fi cu nimic diferit de guvernele PSD pe care le succedă. Ba da, vorbesc prostii. O diferenţă există şi a fost negociată cu ALDE şi UDMR. Guvernul va continua toate programele de investiţii (pomeni) în teritoriu, dar se vor schimba parţial beneficiarii. Clientela PSD, ALDE, UDMR, va fi înlocuită de clientela PNL, ALDE, UDMR.

În acest moment, învestirea guvernului Orban depinde de voturile parlamentarilor Pro România şi PMP. Ultimii au strâmbat din nas că nu vor face parte din noul Cabinet aşa cum li s-a promis iniţial şi încă stau pe gânduri. În concluzie, să privim şi partea „plină” a paharului. Dacă situaţia din justiţie e similară celei din 2009, scena politică a mai evoluat, arată ca prin 2012, când soarta guvernului era decisă tot de Băsescu şi Ponta.

Publicitate și alte recomandări video