anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Artă şi război

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Războiul a fost mereu o temă de reflecţie pentru istorici şi artişti, dar şi o temă de investigaţie declarat „obiectivă” de către istorici şi asumat subiectivă de către artişti. Nu e o competţie între cele două viziuni, ci o formă de complementaritate liberă. 

Nu ştiu dacă istoriile de specialitate cu privire la Războiul civil spaniol au o mai mare priză de public decât celebrul tablou Guernica a lui Pablo Picasso, dar sigur adevărul subiectiv al ilustrului spaniol, care a marcat decisiv arta secolului XX, a trecut proba timpului cu mai mult succes decât toate întreprinderile istoriografice în materie. Proba că arta plastică are avantajul unui limbaj artistic şi universal care îi conferă perenitate într-o măsură mai mare decât argumentele ştiinţifice. Poate de aceea pictura a câştigat partida în cetatea artelor.

Pictoriţa ieşeană Carmen Gâtlan a răspuns printre primii acestui comandament al timpului - războiul teribil din vecinătatea noastră - cu un set de tablouri tematice reunite sub genericul Artă şi Război. În 17 mai curent, expoziţia a fost vernisată la Salonul Victoria din Iaşi. A fost, incontestabil, evenimentul plastic al acestui sezon încărcat de nelinişti, care a traversat aproape imperceptibil distanţa dintre o pandemie depresivă şi un război devastator. Pictoriţa ne spune povestea ei despre războiul din vecinătate, într-o manieră atât de sinceră şi empatică, aşa cum doar artiştii autentici o fac, de parcă ar fi războiul nostru, suprapunând imagini recente şi amintiri istorice sedimentate. Nu, nu e războiul altora, întrucât în joc e chiar soarta noastră, care a luat adesea forma unei jucării a destinului. A rezultat din această încordare a conştiinţei şi a sensibilităţii o cronică vie a timpului nostru, dar şi un strigăt de revoltă exprimat cu smerenie creştină, fără emfază declamatorie, asemenea unui bocet. Doar artiştii autentici pot pune în ecuaţie, cu o asemenea forţă a trăirii, istoria şi suferinţa, adâncul omenesc şi sfidarea armelor. Bătrânul Ciocero credea că Inter arma silent musae (Când armele zăngăne, muzele tac). Celebrul adagio va fi fiind valabil pentru istorici ori pentru oamenii legii, dar nu şi pentru artişti. Pentru aceştia, libertatea este incomparabil mai generoasă şi mai liberă de orice constrângere. Sub acest semn artiştii înving prejudecăţile, chiar şi logica aparentă a istoriei, reuşind să impugnă graţios propria lor sensibilitate ca emblemă a timpului.

Carmen Gâtlan este un nume consacrat în plastica românească. Având la activ zeci de expoziţii în ţară şi în străinătate, tablourile domniei sale fac deja parte din colecţii publice şi private. Îi urmăresc traiectoria artistică de câţiva ani buni, astfel încât pot risca afirmaţia că o cunosc. Încă de la prima ei expoziţie personală am fost cucerit de forţa ei de creaţie şi de sinceritatea totală. Nu e nimic histrionic ori contrafăcut în arta ei; nici urmă de manierism ori imitaţie. Carmen Gâtlan pictează aşa cum trăieşte: sincer, generos, cu inima în palmă. Orice psiholog ori sociolog al artei ar putea face un studiu de caz despre artă şi sinceritate în temeiul operei pictoriţei. Cât priveşte hermeneutica artistică, Carmen Gâtlan este adepta formelor ample şi a spaţiilor generoase, căutând înadins ilimitarea şi invitântu-ne să-i percepem tablourile ca pe un continuum. Tablourile din expoziţia Artă şi Război stau în totalitate sub semnul înţelegerii războiului ca o anulare a firescului. Arta pictoriţei nu e un strigat universal de revoltă, nici o condamnare explicită ori un manifest împotriva războiului, ca la Picasso. Demersul artistei e apăsat sugestiv; protestul ei este implicit şi nu explicit. E în atitudinea plastică a artistei faţă de subiect un ce adânc şi smerit creştin, de extracţie ortodoxă, un fel de a nega prin sugestie, dar cu deosebire un manifest de credinţă că dincolo de tragedie este speranţă, întrucât Dumnezeu nu-şi poate abandona creaţia. Ce poate fi mai expresiv pentru suferinţele războiului decât Bisericuţa dintre stânci, suspendată undeva între cer şi pământ, simbol al fragilităţii trainice? Tabloul acesta e chiar emblemă creştină a războaielor de ieri şi de azi. În Refugiu, pictoriţa sugerează tot o formă de rezistenţă, de această dată a oamenilor locului: o casă ţărănească supravieţuind ororilor, asemenea unei stânci. În lăuntrul credinţei noastre subsistă tăria spiritului, în felul nostru adânc omenesc de a fi, în modestele noastre căsuţe ţărăneşti, nu în zidiri ce vor parcă să se ia la întrecere cu timpul. Peisaje descarnate din pricina războiului se profilează peste conturul soarelui şi al lunii, ca în Fântâna cu salcia din toloacă ori în Înserare. Pictoriţa sugerează că renaşterea ce va să vină stă tot în lăuntrul credinţei noastre, în puterea de a rămâne lipiţi de locuri. Amplul tablou Fereastră spre cer e o compoziţie abstractă de o frumuseţe stranie, în care albul glacial şi nuanţele de verde se detaşează sculptural faţă de negrul fundalului.

Expoziţia de la Sala Victoria a lui Carmen Gâtlan e un omagiu adus umanităţii eterne şi forţei regeneratoare a spiritului. Filosofia ei artistică e profund creştină, venind şi în trăirea cu discreţie a învăţăturilor Mântuitorului, aşadar din experienţa noastră ortodoxă, firească şi ţărănească, nesofisticată. Şi încă ceva: această nouă selecţie de tablouri mărturiseşte despre maturitatea pictoriţei: ideile de subtext s-au rafinat, formele plastice tind spre esenţializare, culorile au dobândit o forţă deplină de expresie. Sub aparenţa fragilităţii, personalitatea artistică a lui Carmen Gâtlan se exprimă cu o forţă sublimă, de extracţie romantică. Asistăm la un moment de apogeu al creaţiei artistei, venind din adâncul fiinţei şi din înţelesul tainic al adagiului Carpe diem! Pictoriţa stăpâneşte clipa cu discreţie şi generozitate, cu toată forţa ei de a dărui şi a iubi creştineşte. Generos mod de a fi în timp şi de a-i înţelege semnele! Arta transcende războiului, atunci când temeiul ei este credinţa. Aceasta este pedagogia artistică a pictoriţei.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ţinut minte

Cătălin ONOFREI

De ţinut minte

Cele cinci mari trădări ale liberalilor.

opinii

Cine mai vrea să fie liber

Briscan ZARA

Cine mai vrea să fie liber

Nu mai există compatibilitate de idei şi credinţe nicăieri. E doar un curent general oficial, impus şi încurajat permanent de stat, la nivel de politică naţională, iar pe acela se merge într-un sens prin propagandă continuă. Se numeşte corectitudine politică. Nu poate fi definit de nimeni prin nimic, de aceea oricine poate face teoretic orice, dar poate fi şi tras la răspundere pentru orice, dacă situaţia o cere.

Curcubeul deasupra unei lumi intolerante

Cristina DANILOV

Curcubeul deasupra unei lumi intolerante

Fiecare dintre noi a avut o experienţă în care s-a simţit deplasat, o situaţie în care s-a simţit ruşinat sau inconfortabil doar pentru că a fost sau a făcut ceva diferit faţă de ceilalţi. Oamenii sunt experţi în a identifica aceste situaţii şi a face glume pe seama lor, uneori, din nefericire, excesiv.

Uzul raţiunii

Nichita DANILOV

Uzul raţiunii

Un popor fără un lider care să-i apere demnitatea şi interesele tinde să devină o mulţime nulă. Oare mai e nevoie să mai spun că spre asta alunecă zi de zi, ceas de ceas, România zilelor noastre?! Căci azi, noi, cei care am trăit în comunism, vedem cum idealurile în care am crezut sunt călcate unul după altul în picioare.

pulspulspuls

Pregătiri de puci la partidoiul ieşean: cine e organizatorul şi cine, vizatul?

Pregătiri de puci la partidoiul ieşean: cine e organizatorul şi cine, vizatul?

Un uichend agitat tare s-a încheiat ieri la partidoiul ieşean, stimaţi telespectatori. Ceva ce nu s-a prea văzut din stradă, că la discreţie lumea de la partidoi e campioană zonală, dar care cică a lăsat urme grele prin multe berouri, dacă nu cumva chiar şi cicatrici pe unele obrazuri mai puţin tăbăcite. 

Caricatura zilei

Retragere din Insula Serpilor

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.