Arta teatrului și spațiile în aer liber

Pe coasta stâncoasă a Atlanticului

Spectacolul în aer liber are tra­diții frumoase în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Unul dintre inedite este în Corn­wall, pe coastă, în satul Porthcurno. Povestea începe în 1920, când Rowena Cade a cumpărat o proprietate cu 100 de lire sterline, cu intenția de a construi acolo o casă în care să locuiască. A și făcut-o, e Minack House. Niște ani mai târziu, Cade și-a oferit grădina pentru susținerea unor re­prezentații cu o producție shakespeariană, Visul unei nopți de vară (1930), apoi, vara următoare, pentru Furtuna. Interesul publicului a împins lucrurile mai departe. Prezentarea spectacolelor necesita o minimă amenajare, pe care Rowena și ajutoarele ei au făcut-o cu uneltele obișnuite dintr-o gospodărie. A fost începutul unei activități extinse pe mai mulți ani, în care Rowena Cade a crezut întreaga viață. Ceea ce azi e considerat unul dintre cele mai uimitoare teatre în aer liber, tăiate în piatră, e rezultatul pasiunii și al unei munci făcute cu mâinile și cu mijloace ce țin de meșteșugărie. Fire de artist, Cade s-a implicat cu pasiune în acest proiect realizat cu puterile ei și cu sprijinul localnicilor. Creativitatea s-a manifestat din plin nu doar în pregătirea amfiteatrului, ci și în multe alte detalii: pe scaunele din piatră sunt scrise titlurile unor spectacole prezentate aici; modele nonfigurative realizate cu o șurubelniță au devenit ornamente ce pot fi văzute și azi. Spațiul a căpătat forma apropiată de cea prezentă în anii ’30, iar eforturile și modalitatea de amenajare sunt neobiș­nuite și admirabile. Câteva tone bune de piatră au fost decupate manual pentru a transforma un pisc într-un fabulos spațiu teatral. În fiecare vară, din iunie până în septembrie, se desfășoară o stagiune teatrală, dar teatrul e vizitabil în cursul întregului an. Din amfiteatrul modelat în piatră se poate admira marea și asculta muzica talazurilor.

Probabil vremea sumbră și capricioasă din insulă îi face pe englezi să aprecieze atât de mult reprezentațiile open air. În Regent Park, la Londra, funcțio­nează, din 1932, Open Air Theatre. Are 1.250 de locuri, e complet înconjurat de natură, de verdeață și rulează, din mai până în septembrie, producții concepute special. Administrarea lui este privată, iar actrița Dame Judy Dench este patroana board-ului.

20.000 de locuri ies din pământ în Taiwan

În Taiwan funcționează la cote înal­te Centrul Național pentru Artă Kaohsiung. Proiectul arhitectural, câștigat prin licitație internațională de firma olandeză Mecanoo, s-a dezvoltat imaginativ pe o suprafață amplă, de 10 hectare, cu o amprentă la sol de 3 hectare. Pe bună dreptate, locul e considerat cel mai mare așezământ de gen. Imaginați-vă! Înfățișarea e foarte potrivită destinației artistice, mixând inspirat forme curbe, drepte și în unghiuri, materiale moderne și soluții care îngăduie luminii naturale să scalde interiorul.

Să vedem ce oferă incinta. O sală de operă cu 2.260 de locuri. O sală de concerte cu o scenă din stejar încercuită la propriu de fotoliile pentru spectatori, în număr de 2.000, asigurând o vizibilitate și o acustică de invidiat. O carcasă acustică coboară de la plafon și nu e doar spectaculoasă, ci oferă și un supliment de calitate sonoră pentru fanii genului. O orgă cu 9.085 de piese aranjate asimetric, foarte neobișnuit, completează peisajul indoor! Playhouse e un alt perimetru și găzduiește spectacole de teatru și de dans. Pentru adepții intimismului, Recital Hall le oferă varianta unor reprezen­tații pentru doar 434 de locuri. Și pentru acesta, acusticienii s-au întrecut pe ei înșiși, imaginând variante de absorbție a sunetului în funcție de tipul de muzică. Pentru noi poate părea un SF, dar așezământul există din octombrie 2018. Și acum ajung la partea care se potrivește subiectului articolului de azi: amfiteatrul în aer liber.

Arhitecții l-au conceput într-o secțiune a acoperișului, în partea care coboară până la nivelul solului. Orientat spre Vest, el ofe­ră o perspectivă foarte frumoasă asupra apusului, în serile când nu sunt programate re­pre­zen­tații. Felul în care a fost proiectat a avut în vedere toate con­dițiile ce țin de meteo, inclusiv vântul. Pe care ca privitor nu-l simți deloc. Amfiteatrul e foarte generos: poate primi până la 20.000 de iubitori ai artelor spectacolului.

Publicitate și alte recomandări video