anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

Arteziana Balenă din Puşkin

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Generaţii şi generaţii de studenţi, care au făcut facultatea în Copoul Iaşilor, desigur că ştiu ce este aceea Balena: fântâna arteziană din campusul Titu Maiorescu (zis de cei mai vechi Puşkin sau, cum zicea o... tovarăşă cu multe fuste - Puşchiu), având conturul unei balene sau, în fine, al unui peştoaice, din părculeţul de lângă căminele de fete de aici. 

În, iată, vreo cincizeci de ani n-am văzut această arteziană decât de vreo două ori cu apa ţâşnind, dar asta nu o face să scadă în ochii mei. Eu o văd în imaginaţie împrăştiind jerbe de stropi azurii. Scuzaţi-mi entuziasmul cam prea romanţios şi metaforita acută, dar aşa-s eu - n-aveţi ce-mi face!

La Balena veneau cu ochii plânşi fetele care picaseră examenul la literatură comparată sau la motoare termice, dar aruncau nepăsătoare foile prelegerilor anoste, care înfrânau sucurile vitale ale tinereţii. Se ogoiau repede aici în braţele prietenilor, pupându-i cu foc şi scriind apoi acasă părinţilor să mai trimită bani: că chiria, de pildă, s-a scumpit, că a văzut la magazin în Bucşinescu o rochiţică tare faină, nici nu-i aşa scumpă, e chiar ieftioară. Plus că mai trebuie aia şi aia.

Însă, miloase, scoteau bani şi îi dădeau ca nişte prinţese aliotmane din Şeherezada cerşetoarelor ţigănci, care ştiau că aici e norocul lor. Şi dădeau fetele bani ghicitoarelor cu fuste înflorate („Hai să-ţi gâcesc!”) să le ghicească dacă vor trece la Constantinescu sau la alte mangafale. Ei, nu prea se împăca gâcitul cu Psyché a lui Erwin Rhode sau cu existenţialismul ochelaristului ăla de Sartre de la examene (nu, nu era „Sartre de la examene”, dar erau alţii cu Satârul examenelor), însă...

Mergeai la căminul ei, căutai o fereastră anume, luai o pietricică de pe jos şi o aruncai în presupusa fereastră, dar nu o nimereai de la început. Şi apărea o fată cu bigudiuri sau o nebigudiată care te întreba, fiind indulgentă cu îndeobşte năuceala băieţilor:

- Cine?

- Maria.

- Bine. Aşteaptă.

Şi capul cu bigudiuri sau fără se făcea pe dată nevăzut ca o scufie fermecată. Aşteptai liniştit - ştiai că fetele, suflete bune, se ajută între ele, sunt ca unghie şi carne, soră de cruce, dacă se poate imagina aşa ceva. Apărea Maria şi îţi spunea că vine în cinci minute. Paşte, murgule, iarbă verde! Venea după cel puţin jumătate de ceas. În cel mai fericit caz. Se gătea. Dar tu o aşteptai molcom. Ştiai că pentru tine se găteşte. Plus că aşa ţi-e firea.

Şi stăteai îmbrăţişat cu ea la Balena până îţi îngheţa fundul şi nici nu-l mai simţeai. Era toamna târzie, vremea era ploioasă, iar părul ei era încoronat cu picuri de ploaie ca nişte mărgăritare. Iar voi aveaţi sentimentul că sunteţi singuri pe lume. Nu aveaţi biştari să mergeţi la vreun bar, ca în ziua de azi. Nici baruri nu prea erau. E drept, nu aveaţi nici deprinderea să mergeţi la bar, că, după cum spuneam, nu erau multe pe vremea aia. Că Ceaşcă ăla... Dar nu îţi păsa de asta. Vă sărutaţi la Balena până i se muiau buzele, până vi se strepezeau dinţii, iar dogoarea din tine tot nu se stingea. Îţi usca cămaşa de pe tine. Să fi curs toată apa din lume în fântâna aceea arteziană, rece ca gheaţa, şi tot nu s-ar fi domolit focul din suflet.

Vorbeaţi oare? Mai deloc. Limba era aceea a sufletului, ştiai asta. Se întâmpla că picai la vreun examen, tot aici, la Balena, te linişteai - cu Maria tăcând molcom, stând lipită de tine şi oblojindu-te astfel sufleteşte. Cu anii îţi vei da seama că acele picări la examene erau necesarele vămi în existenţă, care mai mult te căleau şi întăreau decât te descurajau, aşa cum Cenuşotcă din poveste ajunge dintr-un prunc care se juca în cenuşă un crai de crai. Acum, după atâţia ani, îmi dau seama că acele examene neluate „din prima” îmi întăreau rolul insurgent şi purificator al ludicului în viaţă - cumva homeopatic, ca tatuajul lui Queequeg din Moby Dick a lui Melville. Eşecul meu era, da, iniţiatic de-a dreptul, ca o călătorie fabuloasă a lui Făt-Frumos sau a  pomenitei balenei albe melvilliene.

Dar să lăsăm gândemele astea, cum spunea Luca Piţu, prea academice şi cam plicticoase. În fapt, balena noastră, a studenţilor, era o fântână arteziană scorojită, cu plăcile din gresie sparte, aproape fără apă, dar cu câteva fire viguroase de vegetaţie, răsărite ici şi colo. Aici, cum spune Eminescu, „Sufletul meu arde-n  iubire ca para”. Cine a trecut pe aici nu o poate uita, aşa secată, spartă şi duhnind câteodată a pipi de la studenţii turmentaţi. Balena aceasta ne-a înghiţit pe toţi cei care am trecut pe aici. Am acceptat asta de bună voie şi fericiţi. Căci ea ne-a împrăştiat în suflet jerbe de stropi azurii, care, iată, nu s-au stins nici astăzi. După atâţia ani!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Experţii, „urgenţele morale” ale omenirii

Alexandru LĂZESCU

Experţii, „urgenţele morale” ale omenirii

Experţi, tot mai numeroşi şi mai intoleranţi faţă de orice părere care le contrazice pe a lor, ONG-uri, organizaţii internaţionale tind să aibă, în tot mai mare măsură, un cuvânt hotărâtor în materie de politici publice şi în definirea „urgenţelor morale”; semne ale unui viitor „post-democratic”?

opinii

Casa nouă

Nichita DANILOV

Casa nouă

Nea Miron moştenise multe trăsături de la străbunicul său Miron. Părul bond roşcat, ochii verzi-gălbui, obsesia faţă de curăţenie şi ordine, dar nu şi bombăneala, ci doar făloşenia ce se manifesta mai cu seamă atunci când cumnatul lui tata o lua pe ulei. Atunci firea lui autoritară, orgoliul şi invidia ce hibernau înlăuntrul lui deveneau de nestăvilit.

RPL runda 2021 arată nu numai câţi suntem, ci şi cum suntem!

Ciprian IFTIMOAEI

RPL runda 2021 arată nu numai câţi suntem, ci şi cum suntem!

S-a scris mult pe tema Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor runda 2021 şi, cu siguranţă, se va mai scrie când vor fi publicate datele definitive la nivel naţional şi în profil regional, inclusiv pe componenta de „locuinţe şi locuire”. Preocuparea cercetătorilor, autorităţilor jurnaliştilor şi cetăţenilor faţă de problematica populaţiei este justificată şi confirmată inclusiv de datele cercetării „Analiza gradului de satistifacţie a utilizatorilor de date statistice” din paginile căreia aflăm că datele despre populaţie se plasează pe locul III într-un clasament al interesului utilizatorilor pentru statisticile oficiale.

„Cadouri pentru copii mai mari“

Michael ASTNER

„Cadouri pentru copii mai mari“

Însemnări mai mult sau mai puţin (ne)însemnate

pulspulspuls

Prind sau nu cei doi penali de la Iaşi listele? Nori negri deasupra filialei, trimişi de Ciucă

Prind sau nu cei doi penali de la Iaşi listele? Nori negri deasupra filialei, trimişi de Ciucă

Ce vă spuneam noi mai pe alaltăieri, stimaţi telespectatori, cum că alde nea Mihăiţă şi dom’ Costel nu ar sta deloc pe roze acuma la alesul liniilor directoare în vederea abordării anului electoral 2024? 

Caricatura zilei

Pițuțurlică

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode trebuie sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.