Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
* o zi din viaţa unui trol
De câteva luni bune domnul Porţelan trăia, parcă, o a doua tinereţe. Trompetiuc, fostul lui patron, îşi luase tălpăşiţa din Republica Moldova de teama ultimelor schimbări politice petrecute la Chişinău şi, odată cu dispariţia lui din capitala de peste Prut, proiectele media create special pentru a împroşca cu coronavirus peste partidele proeuropene rămâneau, unul câte unul, fără finanţare. Ce-i drept, domnul Porţelan pusese serios umărul la dezvoltarea unei adevărate industrii a ştirilor false sub protectoratul domnului Trompetiuc, iar eforturile îi fuseseră răsplătite pe măsura destoiniciei şi a implicării numai că, pentru că aşa e viaţa asta necinstită, brusc nu mai era un titlu de glorie să fii parte a echipei Trompetiuciene. Considerându-se, aşadar, liber de contractul cu fostul său patron, actualmente fugar, domnul Porţelan nu avu nici cea mai mică ezitare să meargă la interviul de angajare pentru noul trust media care se construia acum la Chişinău, cel al partenerilor preşedintelui Dindon.
La începuturile zbuciumatei sale cariere jurnalistice, domnul Porţelan păstorea partea de „opinii” din „Ţara Suverană”, cotidian arondat conducerii comuniste de până în 2009 a Republicii. Specialitatea lui - de care era tare mândru - era de a critica pe oricine avea îndrăzneala să spună că ţara ar trebui să lase în urmă comunismul şi să se îndrepte către Uniunea Europeană. „Ce fel de suverani am mai fi noi, în Republica noastră, dacă ar veni aici europenii, cu normele şi legile lor?”, încheia de fiecare dată, în lipsă de alte argumente, polemicile pe care tot el le stârnea în dorinţa de a aduna cât mai mulţi cititori pe internet.
Fiind o persoană strângătoare, domnul Porţelan avu plăcuta surpriză de a-şi găsi arhivate acasă, în al doilea sertar pe dreapta din dulapul unde îşi păstra materialele de presă la care lucrase de-a lungul vieţii („acum vedeţi de ce nu arunc eu nimic niciodată?”, îi bombăni el în gând pe toţi cei care îl ironizau pe acest subiect), toate fişele şi dosarele cu mesajele împotriva Uniunii Europene pe care le testase pe vremuri. Cu aşa o comoară în servieta de sub braţ, interviul de angajare pentru funcţia de coordonator - junior al actualei prese roşii de la Chişinău s-a dovedit o simplă formalitate.
Faţă de anii din urmă, când redacţiile ziarelor erau mult mai mici, domnul Porţelan gestiona acum o divizie suplimentară în munca de murdărire morală a tuturor celor care nu erau de partea sa: trolii (sau „tonomatele”, cum li s-a mai spus pe la noi), o specie nouă de viruşi jurnalistici care, sub adăpostul unui pseudonim şi a protecţiei internetului, puteau scrie vrute şi nevrute despre oricine fără teama de a fi traşi la răspundere pentru mizeriile aruncate în spaţiul public, după o reţetă foarte simplă: laboratoarele de analiză măsurau sociologic impactul unor potenţiale întâmplări după care departamentul de creaţie scornea o minciună gogonată despre acel subiect. Odată stabilit subiectul, trolul-şef le trimitea trolilor-juniori mesajul pentru a fi diseminat în presă şi le dădea mână liberă să atace. Dacă în perioada petrecută în slujba lui Trompetiuc divizia domnului Porţelan - din lipsă de personal - se mulţumea doar cu câte o calomnie gogonată pe an, şi numai în momentele importante („Doamne ce am mai râs la aia cu cei 30.000 de sirieni care vor invada Republica noastră suverană dacă vor câştiga proeuropenii”, chicotea la câte o cafea domnul Porţelan oricui avea chef să îl asculte, „dacă nu scorneam povestea asta atunci matincă Moldova ar fi avut preşedinte - Doamne Fereşte! - o femeie care ar fi adus Europa aici, peste noi!”), de data aceasta domnul Porţelan veni cu un concept nou la interviul de angajare: triplarea numărului de troli care să împroaşte cu minciuni. „Păi şi cum să facem asta”, se miră noul coordonator, „că doar ăia care scriu aşa mizerii sunt aceiaşi, nu au mai apărut alţii noi?”. Domnul Porţelan se lăsă pe spate şi îşi bătu - teatral - scăfârlia cu degetul arătător: „Ideea stă aici, în beci!”. Mai pe scurt, ca să nu mai lungim vorba, fiecărui trol i s-au atribuit - prin tragere la sorţi - încă trei identităţi diferite astfel încât mesajul transmis de sus să fie „dezbătut” de cât mai multe categorii sociale. Când s-au împărţit identităţile false suplimentare pentru scrisul pe internet, domnul Porţelan a tras din căciulă trei bileţele: militar, femeie de serviciu şi student la filosofie, iar tastatura zbârnâia de trei ori mai mult acum, fiecare entitate având şi ea - prin verbul domnului Porţelan - câte o critică tematică de adus proeuropenilor. E drept că din dorinţa de a impresiona în primele săptămâni de lucru domnul Porţelan intrase atât de tare în joc încât - spun prietenii săi - în zilele în care îşi exprima opiniile ca „femeie de serviciu” indignată de dezordinea lăsată în urmă de către reformele europene din educaţie nu te mai puteai înţelege cu el atunci când ieşeau împreună seara la bere pentru că îi certa pe toţi cei care nu strângeau cojile de alune de pe masă, dar asta este deja o altă poveste.
Prima lună la noul loc de muncă veni şi cu prima provocare cu adevărat importantă: o parte dintre foştii colegi din partidul lui Trompetiuc părăseau corabia şi îşi creau o nouă structură, aparent ostilă preşedintelui Dindon. Domnul Porţelan deschise manualul de proceduri, urmări pas cu pas toate etapele - şi imediat ce primi mesajul validat de la centrul de comandă - puse mâna pe tastatură şi îşi formulă tema pentru echipa sa de atac: „atenţie! toată lumea să scrie că cei care îl critică pe Dindon vor răul Republicii noastre şi că primesc bani murdari de la Trompetiuc”. Reciti textul atent, să nu facă vreo greşeală - doar nu poţi să te faci de râs chiar din prima lună la noul job! - şi semnă cu pseudonimul său favorit: Zharathustra (tot timpul fusese de părere că aşa sună mult mai bine decât originalul „Zarathustra”, nici măcar Nietzsche nu l-ar fi putut convinge să îşi schimbe părerea). „Save text şi apoi trimit mesajul către grupul de lucru!”, îşi repetă el în gând ultimele două proceduri care mai trebuiau îndeplinite. Plecă după aceea la bucătărie, îşi făcu un ceai, se mai uită apoi puţin pe calendar (mai rămâneau doar opt zile până la primul salariu pe care urma să îl primească după despărţirea de Trompetiuc) şi deschise din nou computerul ca să vadă dacă cei din subordine îşi făceau treaba aşa cum trebuie.
După două ore de aşteptare, timp în care nu apăru nimic nou pe internet, domnul Porţelan se enervă uşor: trolii din subordinea sa încă nu distribuiau ceea ce le ordonase el. Exact în momentul în care luă telefonul în mână, pregătindu-se să sune la sediu ca să vadă ce se întâmplă, auzi mai întâi o bătaie în uşă urmată de strigătul nervos al vecinului Octavian de la etajul III, şeful de scară: „Porţelan, aloo!, Porţelan, eu credeam că ai fugit cu Trompetiuc din ţară şi de aia nu ai mai plătit la fondul de rezervă! Porţelan, mă auzi? Deschide!”.
Porţelan înlemni. Se uită încet în computer şi brusc înţelesese de ce mesajul său nu era deja dezvoltat de către echipa sa de atac: fusese trimis în alt grup, acela al vecinilor de scară: „Datornici la Fondul de Rezervă”.
Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |