Ascensiunea impostorului dezaxat poate fi oprită

Nu cred să fi avut niciodată în așa măsură, în acești ultimi 35 de ani, sentimentul acut că ne aflăm pe marginea prăpastiei. În 2000 nu era, de fapt, nici un pericol: electoratul pesedist era prea numeros și prea disciplinat încât șansele lui Vadim erau practic nule. Acum însă situația s-a schimbat și perspectiva unui dezastru, cu consecințe ireparabile, trebuie luată foarte în serios.

Este pentru mine de neînțeles cum aiurelile acestui dezaxat au putut avea ecou la milioane de oameni. Ar trebui să ne vorbească și să debiteze, alături de soața lui, toate aceste tâmpenii nu din sufragerie, ci din salonul unui spital de psihiatrie. Nu voi face aici – n-are nici un sens – analiza discursului său delirant. Mă interesează acum altceva. Cum se poate să fi avut atâtea voturi în diaspora? Ce schimbări de metabolism s-au produs la românii din Germania, Franța, Italia etc. că au ajuns să dea credit unui negustor de vorbe goale? Am auzit lucruri incredibile: că români din diaspora le telefonau părinților și rudelor spunându-le să-l voteze pe Georgescu, deși aceștia – mulți dintre ei oameni simpli de la țară – habar n-aveau cine e personajul pe care pun ștampila. Al doilea șoc: votul tinerilor. Din câte țin minte ei strigau, când manifestau, că „vor o țară ca afară”. Ce fel de țară le oferă Călin Georgescu? Ca „afară” în Belarus? Ce e în capul acestor tineri? Nimic, în cazul junilor care au afirmat că au votat cu George Călinescu. Dar cei care au făcut-o conștient, au ei măcar o cât de vagă temere că ne bagă într-o fundătură?

Toți românii care au capul pe umeri vor trebui să se mobilizeze pe 8 decembrie și să o voteze pe Elena Lasconi. E singura șansă de a scăpa de ipochimenul pomădat și spilcuit care ne agresează cu imbecilitățile sale legionaroide, cu fantasmele lui paranormale, cu siderantele aberații despre piramide, apă și aselenizare. E foarte bine că PNL, prin vocea lui Ilie Bolojan, a declarat că o susține necondiționat pe Lasconi, că Mircea Geoană a făcut un gest similar. Nimic, până acum, din partea lui Cristian Diaconescu, dar mi-e imposibil să cred că ar avea altă opțiune. Și PSD-ul va face același lucru, pentru că pretinde că este un partid european și democratic. Nu știm însă câți dintre votanții PSD vor respecta „indicația” venită de la partid, dată fiind ura lor viscerală față de USR. Să sperăm totuși că, măcar la o parte din electoratul pesedist, va prevala vocea rațiunii.

Dar până atunci avem alegerile parlamentare de duminică. Extrem de importante și ele și care pot fi chiar decisive pentru evoluția ulterioară a evenimentelor. Fapt pentru care haznalele mediatice România TV și Realitatea au început, prompt, să-și reverse dejecțiile. La acest din urmă post, de îndată ce au izbucnit protestele studențești, au fost scoase de la naftalină năzbâtiile despre Soros, cel care îi finanțează pe „reziști”. Miercuri seara am avut parte de un spectacol de zile mari. Anca Alexandrescu, care îl adora pe Dragnea, dar acum a făcut o pasiune pentru Georgescu, i-a luat acestuia din urmă un fel de interviu, telefonic, deoarece fiind o manifestație în fața studioului marele om a decis să dejoace orice tentativă de asasinat. Dialogul între cei doi a amintit tulburător de modul în care Marius Chicoș Rostogan îl examina pe micul Ftiriadi, odrasla de familie bună: „nu-i așa că …?” Cu un tupeu care te lasă fără replică, Georgescu a negat că ar fi făcut o serie întreagă de afirmații care însă apar scrise, negru pe alb, în producțiile sale editoriale. A emis o mulțime de panseuri à la Gâgă, culminând cu o declarație în care l-am regăsit pe Rică Venturiano: „Familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”.

Așadar, duminică pericolul e real ca partidele zise suveraniste să obțină scoruri mari. Nu-mi voi bate gura ca să-i conving pe votanții acestor partide să-și schimbe opțiunile: sunt mult prea fanatizați așa că vor merge direct cu capul în zid. În schimb, cred că va conta mobilizarea alegătorilor care pot face front comun în fața ofensivei imposturii. Voturile pentru USR vor fi foarte utile pentru că Elena Lasconi trebuie să aibă un sprijin credibil de la propriul partid. Formațiunile situate la dreapta au și ele nevoie de un scor bun: Forța dreptei, Reper, Drept (s-ar putea să mai fie, nu mi le amintesc acum). Liberalii trebuie să spele cât de cât rușinea de la prezidențiale și mai ales să rupă pactul nefast de colaborare cu PSD.

Repet, cu riscul de a părea patetic: oameni buni, suntem la o răscruce. Nu vă jucați cu focul.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video