anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 25.10.2020

Atât de aproape…

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Spectacolul #minor vine în continuarea mult dezbătutului Antisocial, ambele făcând parte, împreună cu Mal/praxis, din trilogia sugestiv intitulată „Cât de departe suntem de peşterile din care am ieşit?”. 

Sunt proiecte de artă activă (având ca punct de plecare observaţia şi urmărind să activeze categorii de public care iau contact cu o anumită situaţie, problemă sau subiect, lăsându-se „contaminaţi” şi căutând soluţii împreună cu echipa care a realizat spectacolul), având la bază o activitate de documentare şi cercetare asupra unor subiecte actuale, mediatizate, îmbinând teatrul documentar, social şi politic.  

Ca şi Antisocial, #minor se constituie din scene alternative, numai că de data aceasta două situaţii din actualitate (iar nu doar una) stau la baza spectacolului: cazul Bodnariu, familia formată dintr-un cetăţean român şi unul norvegian, acuzată de abuz asupra minorilor, ai cărei copii au fost mutaţi într-un centru de plasament din Norvegia şi scandalul de la Opera Română („Afară cu străinii din ţară!”). Modul în care e construit şi decurge #minor aminteşte în mare măsură de Pentru că meriţi, numai că acum, cu toate că are un impact deosebit, realitatea este oarecum diluată şi se lucrează, dacă nu chiar cu ficţionalul, mai mult cu probabilul, decât cu realul propriu-zis. Construcţia spectacolului este unitară, de la acordarea instrumentelor din introducere şi până la finalul neaşteptat (un artist dintre cei cinci sparge greva, în timp ce ceilalţi urlă potrivnic pe heblu şi pe Ode to Joy (imnul UE), ca un excelent semnal de alarmă în încheiere. Şi având la bază un simţ subtil al ironiei.

Cu toate că protestul artiştilor şi problema abuzului minorilor nu par să aibă nimic în comun, Bogdan Georgescu propune o modalitate nonconformistă de a reda întrunirea comisiei parlamentare care discută cazul familiei Bodnariu. Dincolo de multitudinea de tare ale românului considerate (corupţia şi orientarea spre profit - vizita de lucru în Norvegia este transformată în excursie de plăcere din banii publici), statistici ori redarea unor situaţii aberante de violenţă domestică din România şi de multiplele digresiuni de la subiectul acestui spectacol-dezbatere pe marginea îndreptăţirii statului norvegian de a lua copiii familiei Bodnariu, invocând motivele îndoctrinării religioase (numele cu trimitere religioasă date copiilor, folosirea unor stimulente de comportament de genul „Cum ar reacţiona Iisus?”, „Dumnezeu te pedepseşte” sau „Frica de Dumnezeu ne face oameni”) şi aplicării corecţiei fizice („Bătaia este ruptă din rai”), miza de fond a spectacolului e alta. Regăsesc miza spectacolului în asocierea aparent arbitrară dintre cele două subiecte (intervenţia protecţiei copilului din Norvegia în cazul Bodnariu şi protestele din sala de concert). De fapt, este vorba despre cultură. Cultura, nivelul de spiritualitate al unei naţii este tocmai ceea ce o ridică deasupra dobitoacelor. Oamenii inculţi şi cu un nivel de spiritualitate scăzut nu se deosebesc de animale, sunt cruzi şi iresponsabili. Acest adevăr este rostit răspicat prin absenţa muzicii sau zgomotul instrumentelor într-o încercare de acordare şi apoi trântite la pământ, cu portativele întoarse, ca şi cum ar fi o oglindă, înspre auditoriu, devenit spectator, devenit adresant, devenit părtaş sau participant.

Întâlnirea comisiei parlamentare din România are un caracter nefiresc pentru un observator occidental, dar obişnuit pentru români (se rostesc vorbe grele la adresa statului şi poporului norvegian - „barbari fără istorie, trecut sau Dumnezeu”, interlocutorul este întrerupt, se deviază de la subiect, nu se ajunge la nici o concluzie şi la nici un rezultat). Pasajele cu orchestra în grevă, fie că e vorba de scene ca atare (în care se spun vrute şi nevrute, aducându-se bunăoară în discuţie insuficienta subvenţionare a culturii), fie că e vorba de intermezzouri în timpul cărora aceştia se privesc între ei şi privesc publicul, nu reprezintă o rupere de ritm faţă de avalanşa generală de injurii şi neînţelegeri. Însă simplul fapt al intercalării acestui al doilea subiect dă seama de reala miză a spectacolului: somnul raţiunii, demonul prostiei şi al absenţei culturii infantilizează, naşte monştri umani, lipsiţi de conştiinţă.

Sunt foarte multe minisubiectele care străbat ca o praştie spectacolul (inutilitatea proiectelor europene, interminabilele dezbateri parlamentare din România, stilul expeditiv de a soluţiona problemele al autorităţilor norvegiene, ceea ce nu presupune neapărat şi soluţii reale), de aceea am pus accent pe ceea ce se spune, iar nu pe ceea ce se face efectiv. În acest caz, cuvintele şi modul în care sunt rostite, gesturile infinitezimale ale actorilor atunci când le rostesc mi se par mai importante decât orice altceva (situaţie, acţiune, conflict). Totuşi, un exemplu din actualitatea imediată, asociat cu miza regăsită prezentului spectacol, se impune, dat fiind că Bogdan Georgescu s-a documentat şi a analizat problema corporatismului în For the Win: situaţia din corporaţii (imbecilizarea programatică, terorizarea angajaţilor ca şi cum s-ar avea de a face cu nişte copii, încercarea de a le anula personalitatea şi a le constrânge atitudinea, împiedicându-i să-şi exprime liber opinia) reprezintă exemplul cel mai valabil de infantilizare, cu scopul de a produce roboţi pe bandă rulantă al căror comportament va fi cel al unor copii care sunt în stare să facă orice în schimbul unei recompense.

(#minor de Bogdan Georgescu, cu Vladimir Petre, Gabriela Pîrliţeanu, Raj-Alexandru Udrea, Maria Soilică, Claudiu Urse, manager proiect: Luminiţa Bîrsan, asistent regie: Vlad Bacalu, light design: Dorin Părău, sound design: Tudor Răileanu, Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, premiera: 14 iunie 2016, prezentat în cadrul FITS 2016 şi 2017)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Generaţia de aur şi statul perpendicular

Nicolae GRECU

Generaţia de aur şi statul perpendicular

Hagi şi colegii săi de generaţie nu joacă așa cum cântă geometria politică.

Filmuletul zilei

opinii

Pericolul manelizării cântecului popular (I)

Eugen MUNTEANU

Pericolul manelizării cântecului popular (I)

Agresive şi insidioase, subprodusele culturale pe care le numim, cu un termen generic, manele ne dau măsura răspândirii îngrijorătoare a ţigănirii unei mari părţi a publicului românesc.

Iubirea de vrăjmaşi nu e un soi de love story

pr. Constantin STURZU

Iubirea de vrăjmaşi nu e un soi de love story

Aceasta e probabil cea mai grea poruncă din toată Evanghelia: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!". Completată imediat de: "faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri" (Luca 6, 27-28). Pare greu de împlinit acest cuvânt din două motive: pentru că nu înţelegem de ce ni se adresează nouă acest îndemn şi pentru că nu ştim ce înseamnă "a iubi".

Archaeus

Alex VASILIU

Archaeus

Chiar dacă nu aş fi avut posibilitatea să ascult concertul de duminică, 4 octombrie, gândurile despre Archaeus şi-ar fi găsit locul aici. Nu doar pentru că s-au împlinit trei decenii şi jumătate de când a fost înfiinţat. 

pulspulspuls

Hopa: madama senator a fost văzută prin târg...

Hopa: madama senator a fost văzută prin târg...

O ştire pozitivă pe ziua de astăzi, dacă tot e uichend: apreciem în mod deosebit efortul madamei senator şi notar de Bucureşti Iulia Scântei de a bate atâta amar de drum până la Iaşi personal, deşi putea semna o împuternicire, cum face atâtea pentru partid, ca să îşi depună aici dosarul de candidat la un nou mandat de senator. 

Caricatura zilei

Plasma

Editia PDF

Bancul zilei

COVID ne-a învatat sa ne spalam pe mâini. Sper sa apara un virus care sa ne învete sa ne spalam si pe picioare. (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.