Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

"Atenţie eroilor, urmează timpuri noi!"(II)

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Urmăresc cu multă curiozitate cum se reconfigurează paradigma de gândire la oamenii tineri, activi în spaţiul public. Azi, despre strigoiul comunist.

În textul simpaticei noastre eroine amintite săptămâna trecută, de familie bună şi educată la cele mai înalte şcoli din străinătate, apare foarte limpede dispreţul pentru "elite". "In plus - scrie ea -, obsesia asta pt gramatica (foarte prezenta si in politica din Romania) mi se pare o forma de elitism". Dincolo de uimirea obişnuită a generaţiei ei faţă de scrupulozitatea gramaticii şi expresiei scrise, care sunt cel puţin "un-cool" dacă nu hilare de-a dreptul1 , apare aici un straniu dispreţ pentru oamenii de calitate, socotiţi inferiori şi falşi faţă de, fireşte, "popor". E aici efectul reîntoarcerii insidioase în minţile acestor tineri a cumplitei otrăvi ideologice inventate de Marx şi dusă la perfecţiunea crimei de Lenin şi Stalin. Sătui de prea mult bine, exasperaţi de rigorile protestante ale sistemului capitalist care este - după cum am mai scris de atâtea ori - apăsător, concurenţial şi, în multe detalii, nedrept şi inconfortabil, foarte mulţi oameni continuă să se lase seduşi de această utopie sângeroasă, mincinoasă şi resentimentară. Dacă asupra ororilor nazismului opinia mondială e finalmente lămurită, graţie activismului intens, post factum, al elitelor evreieşti americane şi israeliene, în ce priveşte sistemul comunist, celălalt geamăn monozigot al totalitarismului secolului XX (după expresia lui François Furet) lucrurile stau cu totul altfel. Şi ar merita să vedem de ce.

Într-o rezoluţie adoptată de curând de Parlamentul European, în care se condamnă înţelegerea amicală dintre Hitler şi Stalin privind hăcuirea Poloniei şi sprijinul reciproc (Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939, care a dus la declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial), apare salutar, formulată fără echivoc, egalitatea asasină dintre nazism şi comunism: "[Ţările membre UE] să analizeze clar crimele şi agresiunile săvârşite de regimurile comuniste totalitare, precum şi crimele, şi agresiunile regimurilor naziste" stabilindu-se astfel, oficial, pentru prima dată la nivel diplomatic, echivalenţa dintre cele două monstruozităţi ideologice ale secolului trecut şi decretarea zilei de 23 august drept Ziua Europeană a amintirii pentru victimele regimurilor totalitare cu o linie specială în manualele de istorie. Ei bine, după cât se pare, vechea polemică împotriva celui mai cumplit flagel ideologic, care a dus la masacrarea violentă sau lentă a 100 de milioane de oameni (la ordinul lui Stalin, Mao, Pol Pot, Fidel Castro sau al dinastiei Kim-Ir-Sen) nu e la fel de "cool" cum este demascarea de antisemiţi, reali sau imaginari, flagel mult mai puţin reprezentativ în zilele noastre, dar mai la îndemână retoric. Mulţi tineri simt că e "mişto" să fii socialist şi acest lucru ar trebui neîncetat să ne preocupe, cel puţin pe cei care am trăit socialismul pe pielea noastră şi ştim despre ce este vorba în această minciună toxică şi opresivă.

Declarativ, marxismul pretinde că "lupta de clasă" înseamnă să dai putere "poporului" (în speţă clasei muncitoare industriale) în lupta cu "elitele" burgheze, cu exploatatorii. (Nu mai detaliez aici că toată propaganda antiamericană şi antioccidentală a "idioţilor utili" totalitarismului rusesc sau chinez se regăseşte pe această linie). În fapt, ca orice doctrină salvaţionistă, comunismul identifică duşmanul care trebuie anihilat: ordinea burgheză şi exploatarea capitalistă. Dincolo de faptul că toate acestea sunt cuvinte goale (toată construcţia ideologică marxistă fiind doar un castel de cărţi de joc, metaforic şi gol, fără niciun reper în lumea reală), ai putea crede că o astfel de orânduire, care, precum eroina noastră, desfide "elitele", face dreptate maselor şi aduce un sistem de reprezentare şi de împărţire a resurselor corect şi just. Ce ne arată însă istoria, cu realităţile ei crude din locurile socialismului biruitor? Păi, în primul rând, că, dincolo de eşecul economic, structural, peste tot elitele autentice (adică oamenii educaţi, cu morală şi care se pricep foarte bine în domeniul lor, de la jurişti la meşteşugari, de la scriitori la doctori) au fost asasinate sau trimise în gulag de o bandă de nelegiuţi care după au ajuns la putere prin forţă, s-au autoinstituit drept conducători (adică elite reprezentative) şi au început a-şi lua pentru sine bogăţiile şi privilegiile rămase disponibile. După care, desigur, au început să uneltească şi să se măcelărească între ei până când cel mai hain şi sângeros a câştigat bătălia. Şi atunci, masele înfometate, decimate şi terorizate de poliţia politică, au fost încolonate pe stadion să-l aplaude şi să-i aducă "prinos de recunoştinţă" Criminalului şef. Cu cnutul pe spinare şi cu perspectiva gulagului în faţă, poporul s-a declarat fericit şi şi-a ales la nesfârşit în fruntea sa Torţionarul Cel Mai Viclean, până la moarte. Halal egalitate între proletari şi nomenklatură, nu? De altfel, Lenin era fără echivoc în privinţa majorităţii şi a drepturilor ei: "dacă ar fi să ascultăm majoritatea, ar trebui să credem că există Dumnezeu!". De asta, elitele comuniste au fost cele mai cumplite şi detestabile, pentru că au condus despotic pretinzând cu tupeu că o fac "în numele şi în interesul clasei muncitoare".

De ce revine acest strigoi în minţile tinerilor educaţi de azi? Pentru că vorbele goale (cea mai tologită fiind, de departe, vocabula "social/socială") şi problematizarea vitejească fără nicio rezolvare, doar cu isteria imprecaţiei publice şi a imaginarului catastrofic (vai, se topesc gheţarii şi planeta va sucomba!) sunt atractive şi nu obligă la nimic. Şi mai e apoi, vai, moda! E la modă acum să vezi peste tot artă cu tendinţă (ah, Gherea redivivus!), unde escrocherii scandaloase, obscen de scumpe, cu porci tatuaţi ne sunt vârâte pe gât drept "mesaj social" şi "artă angajată", exact ca pe vremea proletcultismului. Apoi, avem această molimă a "prejigniţilor"(Adrian Papahagi) pentru care majoritatea occidentală (albi educaţi, creştini şi heterosexuali) e "din principiu" vinovată de toate relele lumii şi, mai ales, oroare, de tot felul de discriminări imaginare pe care se reped să le sancţioneze cu vitejie diverşi komisari ai gândirii "corecte". De altfel, această violenţă, deocamdată doar de limbaj, dar şi cu parşive mecanisme de exterminare socială a "deviaţioniştilor", deja active în lumea occidentală, mai ales în cea universitară, îi face pe noii Beria, cu toate şosetuţele lor decupate şi cu fulăraşele de caşmir cumpărate de mămica, extrem de periculoşi. Dacă citeşti violenţele de limbaj de pe social media realizezi că potenţialul lor criminogen, latent încă, poate exploda oricând se coc condiţiile. The Brave New World nu e departe, iar câte un tataie expirat ca mine simte fiori pe şira spinării când aude imnuri despre Timpuri Noi, fie ele cântate suav de copii iresponsabili, lipsiţi de informaţii şi de simţul istoriei (şi de griji!), oricât de simpatici ar fi ei, cu moda lor cu tot.

P.S. În anul 1984, în cinstea lui Orwell, nişte băieţi abili de la săptămânalul "Viaţa studenţească" din Bucureşti, unde se inventase Pulsul pe care îl vedeţi azi şi în acest ziar, au tipărit în revistă, în 50.000 de exemplare, următorul text care a făcut furori în epocă: "Veniţi să viziteze Bucureştiul, scriitorii timişoreni Mircea Mihăieş şi I.T.Morar au descoperit bucuria plimbării cu metroul. Prilej cu care au auzit de nenumărate ori anunţul din titlu ("Atenţie, Eroilor, se-nchid uşile. Urmează Timpuri Noi!")".

1 Într-o scenă toridă din Pantere parfumate, cel mai recent roman al lui Dan Alexe, un rafinat al gramaticii şi un foarte profund cunoscător al limbilor lumii, autorul îşi pune tânăra eroină, cu care împărtăşea pe messenger diverse chestii lubrice - de maxim interes pentru cititorii de toate vârstele -, să exclame, în scris: "Băi, ce demodat eşti, tu chiar te întorci să pui literă mare la început de mesaj?"

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri