Atenție în drumeții! Sezonul de împerechere a șerpilor crește șansele de a-i întâlni. Ce specii pot fi întâlnite în județ? Cum reacționăm?

Totuși, herpetologii precizează că șerpii nu sunt agresivi, și atacă doar dacă sunt călcați, atinși sau se simt amenințați. În zona Iașului există doar două specii de șerpi veninoși, iar cazurile de mușcături sunt foarte rare, cel mult două pe an.

Nu există situația în care un șarpe să vină spre o persoană ca să o muște

Alexandru Strugariu, cercetător ieșean și specialist în herpetologie, recomandă ca, atunci când ieșim la plimbare chiar și în păduri din apropierea orașului, cum este cea de la Bârnova-Dobrovăț, să purtăm pantaloni lungi și ghete mai înalte. Astfel, riscul de a fi mușcați de șarpe este aproape inexistent, chiar și în cazul în care călcăm pe unul.

El subliniază că șerpii nu atacă niciodată intenționat. Nu există situația în care un șarpe să vină spre o persoană ca să o muște. Mușcătura apare doar dacă animalul este călcat sau se simte în pericol, însă chiar și atunci de multe ori rămâne nemișcat, sperând să nu fie observat. Mușcăturile apar aproape exclusiv în context defensiv sau atunci când cineva încearcă să pună mâna pe ei. În rest, riscurile sunt minime.

„Veninul nu este folosit ca armă de atac, ci mai degrabă ca mecanism de apărare, având rolul de a imobiliza prada și de a începe procesul de digestie din interior spre exterior. Dacă întâlnim un șarpe, îl putem observa liniștiți de la o distanță de aproximativ un metru, fără a ne apropia prea mult. În general, șarpele nu va rămâne pe loc, ci va pleca singur. Dacă nu se mișcă, putem încerca să batem din picioare în jurul lui pentru a-l speria sau, în cazul în care suntem echipați cu un băț, putem atinge ușor șarpele pentru a-l face să plece. Acesta se va retrage, de obicei, rapid. În această perioadă, dacă întâlnim un șarpe, există șanse mari să mai fie unul sau doi în apropiere, deoarece este sezonul de împerechere”, a precizat biologul.

Se recomandă aplicarea unui garou sau a unui pansament compresiv deasupra mușcăturii

Dr. Florin Roșu, managerul Spitalului de Boli Infecțioase, explică faptul că mitul conform căruia veninul poate fi extras prin aspirație de către o altă persoană este nu doar ineficient, ci și periculos. Această practică poate pune în pericol și persoana care încearcă să ajute, mai ales dacă are leziuni sau carii dentare, existând riscul ca ambele persoane să devină victime.

Scopul principal în astfel de situații este încetinirea răspândirii veninului în corp. Se recomandă aplicarea unui garou sau a unui pansament compresiv deasupra mușcăturii. Acesta nu trebuie să fie neapărat unul medical: o bucată de material vestimentar, mânecă sau altceva, poate fi la fel de eficientă.

Medicul subliniază că este foarte important ca membrul mușcat să fie ținut nemișcat, pentru că mișcarea accelerează circulația sângelui și, implicit, răspândirea veninului în corp. Totodată, este esențial să nu se aplice gheață, să nu se spele rana, să nu se facă incizii și să nu se încerce extragerea veninului.

„Victima trebuie dusă de urgență la cel mai apropiat spital care are ser antiviperin. Doar într-o unitate medicală se poate curăța corect rana și se pot administra tratamentele necesare pentru a preveni complicații grave, cum ar fi șocul anafilactic. Reacțiile adverse la venin pot include: umflături la nivelul feței și limbii, dificultăți respiratorii, urticarie, tensiune arterială scăzută, puls accelerat, greață, vărsături, dureri abdominale, confuzie, convulsii și, în cazuri grave, chiar infarct miocardic sau edem cerebral”, a explicat dr. Roșu.

Șarpele de casă poate fi întâlnit nu doar în zonele rurale, ci și în orașe. Unul a fost scos din Carrefour

Alexandru Strugariu afirmă că în județul Iași există mai multe specii de șerpi, printre care și șarpele de casă, care este inofensiv și neveninos. Acesta poate fi ușor recunoscut datorită celor două pete galbene în formă de semilună aflate la nivelul capului, care sunt numite adesea „urechi galbene” de către localnici. Șarpele de casă poate fi întâlnit nu doar în zonele rurale, ci și în orașe, inclusiv în curțile de case sau chiar în scările de bloc. Este inofensiv, deși poate mușca dacă este prins, dar nu reprezintă un pericol semnificativ.

„Am scos astfel de șerpi și în Carrefour Era, dar și în Carrefour Felicia. Aceștia sunt prezenți peste tot în zona Iașului, în diverse tipuri de habitate”, a adăugat acesta.

Expertul explică faptul că în județul Iași mai poate fi întâlnit și șarpele lui Esculap, însă doar în zonele împădurite, cum ar fi pădurea Bârnova-Dobrovăț sau în nordul județului, în apropiere de Hârlău. Este o specie rară, așadar șansele să ne întâlnim cu acesta sunt foarte mici. Acest șarpe poate ajunge la dimensiuni mari, între 1,5 și chiar 2 metri. Deși este neveninos, poate mușca, iar din cauza taliei sale mai mari și a dinților mai lungi, mușcătura poate fi mai dureroasă. Totuși, în afară de o ușoară hemoragie locală, nu reprezintă niciun pericol pentru om.

Balaurul dobrogean poate depăși doi metri în lungime și are un aspect impunător, însă este complet neveninos

Cu câțiva ani în urmă, pe malul Prutului a fost semnalată singura apariție recentă a balaurului dobrogean în județul Iași. Este o specie extrem de rară și dificil de observat chiar și pentru specialiști. Chiar dacă se cunoaște exact zona în care trăiește, poți petrece un an întreg fără să întâlnești un exemplar, deoarece este foarte retras. Balaurul dobrogean poate depăși 2 metri în lungime și are un aspect impunător, însă este complet neveninos. În caz de mușcătură, singurul efect posibil este o ușoară sângerare locală.

Balaur (Elaphe sauromates)

„Șarpele de apă este posibil să apară mai ales în zona Prutului, însă până acum nu a fost raportată nicio prezență confirmată în acel areal. La fel ca șarpele de casă, este inofensiv și, în general, nu mușcă. De obicei, pentru a se apăra, elimină o substanță urât mirositoare din zona cloacală (capătul posterior al corpului)”, a declarat specialistul.

Șarpe de apă (Natrix tessellata)

În județul Iași există două specii de șerpi veninoși

În județul Iași există două specii de șerpi veninoși, dintre care una este vipera de stepă moldavă, o specie extrem de rară, aflată în pericol de dispariție. Această viperă poate fi întâlnită doar în câteva petice izolate de habitat de stepă situate la nord de orașul Iași. Cea mai cunoscută locație unde trăiește este Rezervația „Valea lui David”, undeva vizavi de Metro (vezi AICI). De asemenea, mai poate fi găsită la „Dealul lui Dumnezeu”, aflat în apropiere de localitatea Horlești, comuna Rediu, spre sat Ursoaia, comuna Românești (vezi AICI).

Alexandru Strugariu afirmă că vipera de stepă moldavă este de dimensiuni mici, rar depășind 50 cm lungime. Veninul ei nu este considerat periculos în mod obișnuit pentru oameni, deoarece această specie se hrănește în special cu insecte. Până în prezent, nu a murit nimeni din cauza mușcăturii acestei vipere.

„Șansele de a întâlni această specie sunt foarte reduse pentru publicul larg, deoarece ea trăiește doar în câteva zone restrânse și izolate. De regulă, doar herpetologii (specialiștii în studiul amfibienilor și reptilelor, n.r.) au ocazia să o observe în habitatul natural”, a precizat biologul.

Cea mai periculoasă specie este vipera lui Nikolsky

Specialistul explică faptul că specia mai comună și cu un potențial mai periculos este vipera lui Nikolsky. Aceasta poate fi întâlnită în toate zonele împădurite din județul Iași, în special în nord, în zona Hârlău, dar și în pădurea Bârnova – Repedea, iar uneori chiar și la marginea orașului, în zona Bucium. Vipera lui Nikolsky este o rudă apropiată a viperei comune, prezentă în întreg Arcul Carpatic. Specia prezintă două variații de culoare: unii indivizi sunt complet negri (melanici), în timp ce alții au desenul tipic în zig-zag, caracteristic viperelor. Poate atinge o lungime de 70–80 cm.

„Mușcătura acestei vipere poate fi periculoasă și, în cazuri extreme, chiar fatală, deși astfel de situații sunt rare. Probabilitatea de a întâlni această specie există în orice zonă împădurită a județului Iași. Viperele lui Nikolsky sunt active de obicei din aprilie până în octombrie, cu o activitate intensă în lunile aprilie și mai, când are loc perioada de împerechere. În acest interval, masculii se deplasează pe distanțe mai mari în căutarea femelelor, iar acestea devin și ele mai vizibile. După luna mai, activitatea scade semnificativ. Vara, masculii devin greu de observat, iar în teren mai pot fi văzute femelele gestante, care, pentru termoreglare, stau mai des expuse”, a declarat Alexandru Strugariu.

 

Publicitate și alte recomandări video