Atenție la împrumuturile „ca-ntre prieteni”! Sentință interesantă într-un proces de 50.000 de euro de la Tribunal

În octombrie 2020, Dumitru D. s-a adresat Tribunalului cu o reclamație împotriva lui Marius Ș., cerând ca acesta să fie obligat la restituirea împrumutului pe care i l-ar fi acordat. Dumitru D. afirma că în ianuarie 2017 își împrumutase prietenului cu 50.000 de euro, banii urmând să fie returnați în cel mult un an. Timpul trecuse însă, fără ca Marius Ș. să-i dea vreun ban. Îl somase în septembrie 2020, dar degeaba. Afirmațiile lui Dumitru D. au fost respinse ferm de Marius Ș., acesta afirmând că lucrurile stăteau practic pe dos. Cei 50.000 de euro virați în ianuarie 2017 de Dumitru D. reprezentau, de fapt, restituirea unui împrumut. Marius Ș. nu datorase niciodată bani reclamantului, spune acesta.

Două probe: transferul și ordinul de plată pe care scria „împrumut < 1 an”

În susținerea pretențiilor sale, Dumitru D. prezentase în esență două probe: transferul propriu-zis, demonstrat printr-un extras de cont și ordinul de plată, pe care scria „împrumut < 1 an”. Mențiunea era făcută însă pe ordinul de plată chiar de către reclamant. „Inserarea într-o manieră unilaterală a unei menţiuni în cadrul unei operaţiuni de transfer bancar nu constituie o veritabilă probă a manifestării vreunui acord de voinţă, mai ales în contextul în care situaţia reală este una tocmai inversă. O interpretare contrară ar crea un precedent periculos, ce ar lăsa loc săvârşirii de abuzuri în contextul în care cel care deţine contul alimentat de cealaltă parte prin transfer bancar nu are absolut niciun control asupra menţiunilor ce se inserează la rubrica «detalii plata»”, a afirmat Marius Ș. Acesta a invocat și prescripția dreptului la acțiune, dat fiind timpul trecut de la prezumtivul împrumut.

După începerea procesului, Dumitru D. a revenit asupra reclamației sale inițiale. Nu putea prezenta un contract de împrumut cu termene și clauze clare de restituire, ci doar un înscris considerat ca început de dovadă. În baza ordinului de plată, el a cerut ca instanța să constate și existența unui contract de împrumut și să stabilească termenul de restituire. În acest mod, Dumitru D. contra și una dintre apărările lui Marius Ș. Acțiunea în constatare este imprescriptibilă, deci adversarul său nu mai putea invoca excepția prescripției dreptului la acțiune.

A fost respinsă și a doua excepție

A fost invocată însă altă excepție. Conform legii, oricine poate cere constatarea existenței unui drept. Cererea nu poate fi însă primită dacă persoana poate cere realizarea dreptului pe o cale prevăzută de lege. Cu alte cuvinte, poți face o cerere în constatare doar dacă nu poți face o cerere în realizare. Dumitru D. ceruse să se constate că exista un contract de împrumut încheiat cu Marius Ș. Or, el putea cere direct restituirea împrumutului, așa cum și făcuse de altfel la început. Renunțase la ea pentru a evita prescripția. „Instanţa constată că reclamantul are la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului pretins, dat fiind faptul că există un înscris care poate fi supus analizei instanţei în ceea ce priveşte natura sa juridică precum şi potenţialele drepturi şi obligaţii ale părţilor care ar putea rezulta din acest înscris”, au reținut judecătorii. Aceștia au dispus respingerea acțiunii formulate de Dumitru D. Hotărârea Tribunalului a fost contestată însă de acesta, dosarul intrând pe rolul Curții de Apel. Această instanță urmează să stabilească primul termen de judecată.

Publicitate și alte recomandări video