Atenție, toxic!

marți, 25 iunie 2024, 03:01
1 MIN
 Atenție, toxic!

Oamenii toxici se simt amenințați atunci când sentimentul lor de stimă de sine este provocat în vreun fel. Ce fac ei în acest caz? Încep să amenințe într-un fel sau altul. În loc să rezolve neînțelegerile așa cum fac maturii, ei vă vor distrage atenția de la problemă insuflându-vă frică, sugerând ce vă așteaptă dacă nu sunteți de acord sau nu reușiți să vă conformați cerințelor lor.

Mai mult ca sigur că în cercul tău de amici și colegi există o persoană căreia îi place să discute despre cunoștințe comune, creează probleme și este capabilă să se certe fără motiv chiar și cu cineva care își vede liniștit de ale sale. Poate strica starea de spirit a celor din jur cu unul dintre comentariile sale nepotrivite, de regulă, răutăcioase, ironice, și nu dă deloc impresia unei persoane plăcute din toate punctele de vedere. Colega ta de birou te acuză la prima oră, că te uiți cam urât la ea, deși tu ești, încă, amorțit după o noapte în care n-ai dormit. Partenerul tău face scandal că nu ai spălat vasele, deși, inițial, ați fost de acord că le va spăla mereu el. Managerul te muștruluiește în fața colegilor că nu ești capabil să scrii proiecte, deși toate proiectele tale au fost redactate și finalizate, întotdeauna, cu succes. Acestea sunt doar câteva exemple de comportament toxic de care am putea avea fiecare din noi parte de-a lungul unei zile obișnuite. Persoanele toxice aduc disconfort emoțional și psihologic. Și, de regulă, oamenii apropiați suferă în urma unei astfel de comunicări „otrăvitoare”.

Conceptul de „toxicitate” în psihologie nu are nicio definiție clară. Neavând o definiție clară, nici că e vorba de o tulburare, nici că este un sindrom, putem să discutăm despre acest subiect în cadru larg, generos, în care fiecare va putea găsi propria lui definiție. Acest cuvânt a fost folosit într-un sens literal și figurat, de exemplu, termenul „atmosferă toxică” a ajuns să însemne un mediu tensionat la locul de muncă care afectează starea psihologică a angajaților. Aparent, de aici a venit conceptul de „persoană toxică”, care mai târziu a devenit parte a listei expresiilor la „modă”. Se pare că a început să se vorbească despre oameni „toxici” după publicarea cărții expertului american în comunicare și limbajul corpului, Lillian Glass: Toxic People: 10 Ways Of Dealing With People Who Make Your Life Miserable”, publicată în 2015. Deci cum este această persoană toxică? Să încercăm să o definim, ținând cont de scrierile lui Glass, dar și de propria noastră experiență. Comportamentul toxic este întotdeauna asociat cu o atitudine excesiv de critică față de ceilalți, din care nu lipsește bârfa, disprețul și insulta, dorința de a-și apăra cu orice preț opinia, emotivitate crescută în raport cu logica și rațiunea. Acesta este un concept întâlnit zi de zi – acesta este numele dat celor care, prin comportamentul și manierele lor, provoacă altora, nejustificat, o furtună de emoții negative. Aceste atitudini aduc în discuție întotdeauna dificultățile de comunicare și relaționare ale acestor persoane. Nu degeaba sunt numite toxice, relațiile cu ele sunt dăunătoare sănătății psihice. Este dificil să nu observi astfel de oameni – ei răspândesc în jurul lor o paletă de îndoieli, ură, griji și anxietăți, sunt maeștri devalorizării. Nu-i costă nimic să-ți zdruncine încrederea în tine, să-ți tragă, când ți-e lumea mai dragă, preșul de sub picioare, în timp ce tu te străduiești să înțelegi de ce ți se întâmplă ție toate acestea, care ți-ai văzut liniștit de treaba ta.

Toxicii sunt oameni aparent obișnuiți cărora le place adeseori să se plângă de viață, de situații și de cei din jurul lor, care, de regulă, sunt, după opinia lor, fie inculți, fie proști, fie incapabili, mincinoși, urâți, păcătoși, oricum nu seamănă cu ei. Când oamenii toxici nu mai au capacitatea de a face, în viața reală, ziua mizerabilă altora, se îndreaptă pe rețelele de socializare pentru a-și evacua frustrările. Ei pot fi identificați cu ușurință după comentariile ofensatoare pe care le lasă despre diverse persoane, unele necunoscute lor. Cauzând negativitate în persoana care a devenit, fără să vrea, victima lor, ei experimentează o deosebită satisfacție interioară. Practic, e singura modalitate de a-și asigura fericirea, prin a face rău altuia, nu au alte mijloace de a o dobândi. Dar numai pentru un timp. Apoi își continuă defăimarea pentru o nouă porție de fericire.

Oamenii toxici nu au niciun interes pentru studiu, cărți, documentare, cei mai mulți dintre ei sunt, am spune, leneși din punct de vedere intelectual. În loc să ia în considerare un alt punct de vedere, altul decât al lor, fac afirmații care zdruncină orice teorie. Se vor contrazice cu tine, oricât de doxat ai fi, arătându-ți că nu ești capabil să gândești și că ei știu mai bine ca oricine totul. Dacă întâlnești o astfel de persoană în fiecare zi, care să îți spună constant că nu ai habar despre ce vorbești, că ești incapabil, probabil că experimentezi agresiuni emoționale în mod constant, iar orice nemulțumire din partea ta este atribuită hipersensibilității tale: „ești mereu prea sensibil, nu mai pot să-ți spun ceva că sari deja în sus!”, „Crezi că eu nu știu, ai ajuns să-mi dai mie lecții?” etc. În ochii unui narcisist, de pildă, opiniile tale diferite, emoțiile și experiențele trăite se traduc în dovezi ale iraționalității tale. Astfel de oameni te ascultă cu atenție dintr-un singur motiv: pentru a reinterpreta ceea ce ai spus și a aduce replica ta sau exemplele tale până la absurd. Este o modalitate de a te face să arăți dezgustător, umilit, pus la zid. De exemplu, îi spui că nu-ți place felul în care vorbește despre prietenul lui, în lipsa acestuia, reamintindu-i că prietenul i-a fost mereu aproape la nevoie. Ca răspuns, poți auzi ceva de genul: „Crezi cumva că suntem perfecți? Tu ești perfect cumva și eu nu știu?!” sau „Se pare că sunt o persoană rea acum, nu? Bârfitoare, pentru că ți-am spus sincer ce m-a deranjat la el?! Ar trebui, după tine, să mă simt ca ultimul om!”.

Oamenii pozitivi au un mediu pozitiv, oamenii inteligenți caută un mediu pe măsură, oamenii creativi se dezvoltă într-un mediu creativ. Pentru persoanele toxice, mediul în care trăiesc și se dezvoltă este toxic. Când avem de-a face cu ei, care vin din mediul lor toxic, de multe ori din relații neîmplinite, din familii în care abuzul emoțional este la el acasă, ne simțim confuzi și nu știm cum să răspundem la atacurile lor. Cel mai probabil, ne vom aminti conversația de mai multe ori după aceea și vom căuta cuvintele potrivite pentru a le da un răspuns adecvat. De ce este atât de greu să găsești un răspuns pe moment? ne întrebăm. Mesajul lor este, de obicei, ambiguu, un mesaj dublu. De exemplu, este adesea încadrat ca o glumă, ceea ce ne face să fim dezarmați. Dacă răspundem, ni se va reproșa că ne lipsește simțul umorului și ne vom simți stânjeniți. „Hai, dragă, chiar nu știi de glumă? Ce esți așa ofuscată?” îți va spune toxicul, cu dispreț. Ne este greu să găsim cuvinte, deoarece inițial se pare că nimeni nu a încercat să ne jignească, dar intuitiv îl percepem pe vorbitor ca pe un atacator. „Păreai mai slabă ieri, cu rochia albastră, când porți roșu arăți ca o balenă!”, „Scriai atât de bine la început, așa mi s-a părut, îți citeam cu atenție toate articolele!”, „Meriți și tu un parfum mai bun decât asta pe care îl folosești zi de zi!” Este mai mult o agresiune pasivă: sub pretextul unui compliment sau al unui sfat prietenesc, o persoană prezintă altceva. E ca și cum ar fi strecurat pietre învelite în ciocolată într-un pachet frumos de bomboane, iar tu realizezi asta după ce ți-ai spart deja două măsele.

Mesajul toxic reflectă, de fapt, o contradicție a sa interioară pe care acesta o transmite în exterior. Toxicul experimentează sentimente puternice, confuze, de care nu este pe deplin conștient: de exemplu, un amestec de invidie, frustrare, ură și admirație, furie și dragoste, diverse temeri și dorințe. Toate acestea, exprimate simultan, provoacă tensiunea care generează explozia. Disconfortul sever din interioritatea lui îl aruncă asupra celuilalt, drept urmare, el este eliberat. Agresiunea sa pasivă este rămășița conflictelor de lungă durată și ale contradicțiilor sale interne. Poate, de asemenea, să-și manifeste agresivitatea fiindcă i-am amintit toxicului de cineva din trecut, cineva care i-a făcut rău, care l-a disprețuit, dar el nu este capabil să facă față sentimentelor copleșitoare și le direcționează spre noi.

Oamenii toxici se simt amenințați atunci când sentimentul lor de stimă de sine este provocat în vreun fel. Ce fac ei în acest caz? Încep să amenințe într-un fel sau altul. În loc să rezolve neînțelegerile așa cum fac maturii, ei vă vor distrage atenția de la problemă insuflându-vă frică, sugerând ce vă așteaptă dacă nu sunteți de acord sau nu reușiți să vă conformați cerințelor lor. În esență, ei dau un ultimatum: „fă asta și vei vedea…”, „dacă te mai contrazici cu mine și te mai dai deștept, o să-ți pară rău”.

Cauza comportamentului toxic al unui copil poate fi mediul toxic în care trăiește. Încă de mici își pot manifesta toxicitatea, pentru că acesta este modul lor de supraviețuire, de educație pe care l-au dobândit acasă. Violența domestică crește, de asemenea, probabilitatea ca un copil să manifeste instabilitate emoțională față de alte persoane. Un mediu toxic influențează și formarea personalității. Copiii încep să se comporte inadecvat de dragul recunoașterii sau a valorizării pe care nu o găsesc în familia lor sau pentru a se elibera de suferință, așa apare bullyingul. Cei mai mulți bătăuși sunt copii agresați fizic într-un alt grup social sau în familie. Un copil umilit de părinți îl va umili pe altul, un copil care este victima agresiunii fizice va agresa pe altul, după cum deja știm, victima devine agresor. De aceea, în toate cazurile, trebuie avut în vedere nu doar copilul, ci și familia acestuia, mediul în care trăiește, fiindcă acolo, în cadrul lor, se petrec lucruri care afectează negativ personalitatea și comportamentul acestuia.

Subiectul privind oamenii toxici este vast și nu ne-am propus să îl epuizăm azi. Recunoașterea persoanelor toxice și a efectului comportamentului acestora asupra celor din jur reprezintă o problemă de actualitate, fiindcă vorbim, adeseori, despre abuz emoțional, bullying și hărțuire. Oamenii toxici, din păcate, ajung să vadă un psiholog sau un psihoterapeut doar sub influența circumstanțelor, pentru că în viața obișnuită se ascund, cu pricepere, în spatele măștilor și nu-s capabili să-și recunoască problema, oricâte plângeri ar avea din partea celor din jur. Nu vor vedea dincolo de ei și de propriile lor nevoi. Chiar și acolo, în cabinetul psihologului, nu vor înceta să fie ceea ce sunt pe stradă, acasă, la birou, pe rețelele de socializare: „Ai impresia că tu, dacă ești psiholog, ești perfect?! Mă înveți tu pe mine ce să fac?!”

 

Cristina Danilov este psiholog și scriitor

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii