Caută 
2 MIN
În primul și în primul rând, dacă ați avut diverse lucrări prin casă – zugrăvit, gresie, faianță sau alte de-astea – și dacă ați rămas cu diverse pete, panaramă și alte de-astea, iar meșterii au plecat deja în treaba lor, e vina voastră că n-ați știut să-i dresați și să-i puneți să facă ordine la locul de muncă. Eventual, să-i fi legat cu lanțuri de clanță. Meșterul român e cam ca ziua de ieri, adică nu se mai întoarce, spre deosebire de alți criminali, care se întorc la locul faptei. În sensul ăsta era și o veche zicală, cum că „meșterul de la băut nu se mai întoarce”…
* În al doilea rând, trebuie să fiți realiști și să porniți de la adevărul trist că încă nu există pe lume vreo substanță-minune, denumită generic Dezmeșterin sau Dezmeșterol, care să rezolve situația lăsată în urma lor de așa-zișii meseriași. La faza asta vă trebuie muncă, multă muncă fizică, să înlăturați ce a rămas după ei, apoi să aruncați ce nu s-a mai putut curăța.
* Că veni vorba: există unii meșteri care anume mai trag cu var / amorsă / vopsea / altceva, la fel de groaznic, pe câte un obiect, ceva care îi face cu ochiul, apoi spun „Ei, domnu’ / tanti, a curs pe el, nu se mai poate face nimic; nu mi-l dați mie, să-l duc la ai mei, la țară?”; pesemne că ai lui, la țară, au acolo o casă măcar cât Casa Poporului, la câte încap în ea, adunate de la clienți. Faptul că respectivul meșter ia, totuși, obiectul, înseamnă că știe el ceva, că există pe lume ceva care curăță, ceva ultrasecret, doar la îndemâna CIA, NSA și a meseriașilor. Ceva de origine extraterestră, cel mai probabil.
* E important de știut că în același trup pot conviețui doi meșteri: unul treaz, în prima parte a zilei (de obicei) și altul cu ochii roșii, mers împleticit, vorbire nearticulată, care încurcă varul cu amorsa, nulul cu faza, mistria cu șpaclul, gresia cu chiuveta și chitul cu untul de întins pe pâine în pauza de masă. Asta, în funcție de ce și cât bea. În caz că reușiți să le confiscați din timp accesoriile de ebrietat, e perfect, dar să știți că nu-i ușor: dacă s-ar pricepe la meserie pe cât se pricep la dosit sticlele printre scule și materiale, ar putea meșteri zilnic măcar câte două piramide ca a lui Keops – dar mai frumoase, placate cu gresie și având baghete de ipsos!
* Problema e că oamenii ăștia se prezintă la fața locului (la locul faptei) cu sute de materiale necunoscute muritorilor de rând nemeșteri, așadar le vine tare ușor să explice clientului că în bidoane e amorsă, că peturile conțin diluant, iar lichidul auriu din sticla cu etichetă de coniac este colorant. Cunoaștem cazul unor meseriași care, fiind surprinși de clientă, au ascuns repede petul de vin roșu în găleata cu var, fără să-i înșurubeze dopul; doamnei i-au ieșit pereții ruginii, cu un miros de cramă care s-a dus doar după câțiva ani, la cutremur. Va urma!
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
