
Cercetătorii de la Universitățile din Bonn și Cambridge au identificat un circuit de control important implicat în procesul de hrănire. Studiul a arătat că larvele de muscă au senzori sau receptori speciali în esofag care se declanșează imediat ce animalul înghite ceva. Dacă larva a înghițit mâncare, senzorii îi spun creierului să elibereze serotonină. Această substanță mesageră – care este adesea denumită și hormonul senzației de bine – asigură faptul că larva continuă să mănânce. Cercetătorii presupun că și oamenii au un circuit de control foarte similar.
Citește integral ediția nr. 25 a Ziarului de Sănătate
Imaginați-vă că vă este foame și sunteți într-un restaurant. Pe masă se află o pizza care miroase extrem de atrăgător. Luați o mușcătură, o mestecați și după ce o înghițiți starea de bine resimțită vă îndeamnă rapid să consumați următoarea înghițitură. Mirosul de pizza și gustul ei ne motivează să începem masa, însă sentimentul plăcut pe care îl resimțim după ce înghițim prima îmbucătură este în mare parte responsabil de faptul că vrem să continuăm să mâncăm, spun cercetătorii.
„Dar cum anume funcționează acest proces? Care circuite neuronale sunt responsabile? Studiul nostru a oferit un răspuns la aceste întrebări”, spune prof. dr. Michael Pankratz de la Institutul LIMES (Life & Medical Sciences/Viața și Științele Medicale) din cadrul Universității din Bonn.
Cercetătorii au studiat larvele musculiței de fructe Drosophila, care au între 10.000 și 15.000 de celule nervoase – un număr ușor de gestionat în comparație cu cele 100 de miliarde din creierul uman. Totuși, aceste 15.000 de celule nervoase formează deja o rețea extrem de complexă: Fiecare neuron are proiecții ramificate prin intermediul cărora contactează zeci sau chiar sute de alte celule nervoase.
Toate conexiunile nervoase din larvele musculițelor de fructe, investigate pentru prima dată
„Am dorit să obținem o cunoaștere detaliată a modului în care sistemul digestiv comunică cu creierul atunci când consumă alimente”, spune Pankratz. „Pentru a face acest lucru, a trebuit să înțelegem ce neuroni sunt implicați în acest flux de informații și cum sunt declanșați”.
Prin urmare, cercetătorii au analizat nu numai traseele tuturor fibrelor nervoase din larve, ci și conexiunile dintre diferiți neuroni. În acest scop, ei au disecat o larvă în mii de felii subțiri și le-au fotografiat la un microscop electronic.
„Am folosit un computer de înaltă performanță pentru a crea imagini tridimensionale din aceste fotografii”, explică cercetătorul, care este, de asemenea, membru al domeniului de cercetare transdisciplinar «Viață și sănătate» și al Clusterului de excelență «ImmunoSensation».
Apoi, cercetătorii au investigat modul în care toate celulele nervoase sunt „conectate” între ele – neuron cu neuron, sinapsă cu sinapsă.
Acest proces a permis acestora să identifice un fel de „receptor de întindere” în esofag. Acesta este conectat la un grup de șase neuroni din creierul larvei care sunt capabili să producă serotonină.
Acest neuromodulator este numit uneori și „hormonul stării de bine”. El asigură, de exemplu, faptul că ne simțim recompensați pentru anumite acțiuni și suntem încurajați să continuăm să le facem.
Neuronii serotoninei primesc informații suplimentare despre ceea ce animalul tocmai a înghițit. „Ei pot detecta dacă este mâncare sau nu și, de asemenea, pot evalua calitatea acesteia”, explică autorul principal al studiului, dr. Andreas Schoofs. „Ele produc serotonină numai dacă sunt detectate alimente de bună calitate, ceea ce, la rândul său, asigură faptul că larva continuă să mănânce”.
Acest mecanism este de o importanță fundamentală încât probabil că există și la om, spun cercetătorii. Dacă funcționează defectuos, ar putea cauza tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia sau mâncatul excesiv. Prin urmare, ar putea fi posibil ca rezultatele acestei cercetări de bază să aibă implicații și pentru tratamentul acestor tulburări.
„Nu știm suficient în acest stadiu, modul în care funcționează de fapt circuitul de control la om”, spune Pankratz. „Sunt încă necesari ani de cercetare în acest domeniu”.
Publicitate și alte recomandări video