anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 09.08.2020

Atunci când statuile cad…

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Poate cel mai încărcat de semnificaţie gest din vremea pandemiei este declanşarea războiului statuilor în SUA, război care a contagiat aproape instantaneu Europa. 

Moartea violentă a unui cetăţean de culoare, sub genunchiul unui poliţist alb, a inflamat America atât de violent, încât istoricul nu-şi poate reprima tentaţia de a asocia evenimentul cu altele, asemănătoare, din lumea afro-asiatică. E un lucru obişnuit în această lume ca întâmplări mărunte, la scara istoriei, să se rostogolească înspăimântător, generând efectul bulgărelui de zăpadă. Credeam până mai ieri că lumea liberă este mai ferită de acest gen de desfăşurări istorice, mai predictibilă şi mai capabilă să resoarbă consecinţele unor întâmplări din sfera micii istorii. Dar lumea este însă mai mică decât credeam, statele liberale mai fragile decât ne imaginam, iar seriile de evenimente mai imprevizibile decât ne-au îndemnat să credem sacerdoţii multiculturalismului şi ai corectitudinii politice.

Dacă este să consemnăm eşecul politicilor liberale şi neoliberale, care dau seama de dinamica istoriei euro-atlantice, de la Revoluţia Franceză încoace, atunci trebuie să ne oprim o clipă, să ne cenzurăm euforia progresului istoric, să evaluăm corect şi eşecurile capitalismului, care nu a adus doar religia competiţiei şi prosperitate, democraţie şi liberalism, politici educaţionale şi de sănătate care au sporit nivelul cultural şi speranţa de viaţă, dar a lăsat şi destule probleme nerezolvate ori a mărit până la un nivel inacceptabil ecartul dintre bogaţi şi săraci, alimentând frustrări. Aceasta este o grilă de lectură a istoriei, lesne seducătoare, care deschide larg perspectiva autoacuzaţiilor ori a turnării cenuşii în cap, într-un gest de aşa-zisă smerenie. Cu alte cuvinte: am greşit faţă de voi, faţă de strămoşii strămoşilor voştri, închidem ochii la actele de vandalism/ vendetă de dărâmare a statuilor eroilor noştri, înţelegem că nu sunt şi ai voştri, deci îi vom scoate din istorie (damnatio memoriae), punem şi noi, albii, umărul când e nevoie, vă spălăm/ pupăm picioarele, vă punem valorile civilizaţiei la dispoziţie, faceţi ce vreţi cu ele, numai să trăim în pace…! Îi luăm de pe soclu pe ai noştri şi îi punem pe ai voştri. La Washington DC, statuia unui amiral unionist (atenţie, nu confederat, nu sudist, nu rasist!) este distrusă, iar mulţimea cere să fie pusă în loc cea a lui Martin Luther King... Aşa da, schimbare de roluri istorice şi de statui?! Obţinem astfel pacea socială?! În Capitala federală este vandalizat magnificul memorial Abraham Lincoln, deci eliberatorul sclavilor negri, a cărui singură vină este că a fost alb. La Londra, statuia lui W. Chirchill, unul dintre uriaşii secolului XX, este aproape distrusă, iar valul distrugător se propagă cu viteză cosmică, exclusiv în Lumea Liberă. Nicio întâmplare de acest gen în lume a regimurilor iliberale, autoritare ori dictatoriale. Rusia, China ori altele din aceeaşi categorie sunt ocolite în chip miraculos de microbul pandemic al demolării statuilor/memoriei omului alb/galben.

Politologii, sociologii, epidemiologii s-au grăbit să pună pe seama frustrărilor acumulate pe timpul pandemiei, explozia iraţională de ură împotriva civilizaţiei creştine. Chiar lângă Casa Albă a fost vandalizată Biserica Sf. Ioan Botezătorul. Pentru că despre lumea creştină este vorba, despre valorile şi civilizaţia ei, şi abia în plan secund despre cauzele psihologice ale fenomenului. Dacă acestea din urmă ar prevala, ar trebui să asistăm la o revoltă universală a urmaşilor sclavilor care au înălţat piramidele egiptene ori Marele Zid Chinezesc; a urmaşilor iobagilor care au ridicat palatele nemţeşti ori ai deţinutilor politic ce au construit metroul moscovit, Bicazul românesc şi multe altele. Deci nu grila psiho-sociologistă, umanitară ori socio-economică ne oferă cheia răspunsului la această rostogolire iraţională a urii care a cuprins civilizaţia albilor de pe cele două maluri ale Atlanticului. Statuile cad din motive mult mai profunde şi mai grave decât o pandemie ori o victimă strivită de genunchiul unui poliţist alb din Minnesota. Statuile cad atunci când mulţimile sunt surescitate cu mesaje ideologice, atent lucrate şi eficient coordonate din alte centre de putere, care urmăresc îndiguirea civilizaţiei creştine, liberă şi prosperă. Ea, în totalitate, este vizată în acest război. Virusul chinezesc s-a oprit ca la comandă în ţara de origine, dar a întors pe dos Lumea Liberă.

Liderii de la Beijing şi Moscova sunt de departe cei mai câştigaţi: primul a profitat de confuzia generală pentru a îngenunchia definitiv Hong Kongul - penultima enclavă libertară (este de aşteptat ca într-o viitoare criză să ocupe Taiwanul, după reţeta aplicată de prietenul de la Kremlin, în Crimeea), iar Putin s-a plebiscitat preşedinte pe viaţă.

Organizaţii marxiste, trotkiste, maoiste, precum Antifa şi nu numai, sunt veritabili vectori ideologici care au incitat la anarhie în SUA şi Europa. Ei pot genera dezordine în situaţii de încordare/frustrare, precum pandemia, iar aceasta se poate rostogoli devastator, după modelul ţărilor din Lumea a Treia. Da, lumea a ajuns atât de mică şi atât de uşor de contagiat, nu doar cu COVID-19, dar şi cu ideologii stângiste, la pachet! Mai vechea teorie maoistă a satului mondial învingător pare să se confirme. Atunci când simbolurile cad, valorile fondatoare urmează la rând.

La Baltimore, statuia lui Columb - colonizatorul, imperialistul, rasistul, nu descoperitorul Americii! - este distrusă. Un alai de maimuţe grase, albi şi negri deopotrivă, ţopăie bezmetic. Ce va urma?

Cu ani în urmă, aruncarea în aer a unei statui istorice a lui Buddha, de către talibani, în Afganistan, a provocat un frison de conştiinţă revoltată în lumea civilizată. A venit rândul acesteia să fie sfidată de propriile hoarde incitate de ideologii radicale ale urii. Şi încă un numitor comun al celor două întâmplări: atunci, ca şi acum asistăm neputincioşi la asaltul Barbaricum-ului.

Aşadar, pandemia are învingători şi învinşi, ca orice fapt istoric major. Căci despre istorie este vorba în acest război al statuilor. Şi cum războiul se desfăşoară exclusiv în Lumea Liberă euro-atlantică, nu ne rămâne decât să tragem linie şi să identificăm soluţii. Pentru că Hanibal este deja în faţa porţilor cetăţii.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Un sezon de ducă-se pe pustii

Nicolae GRECU

Un sezon de ducă-se pe pustii

Bine că ne-a mers: bine că a câştigat CFR campionatul după un meci tranşat fără comentarii, bine că a promovat cine trebuie, bine că lobby-ul, uneori deşănţat, pentru salvarea lui Dinamo, a dus la soluţia solomonică destinată a linişti pe toată lumea. Şi bine că a scăpat şi Iaşul de coşmar.

Filmuletul zilei

opinii

Remanenţe protocroniste în înţelegerea unor momente importante din istoria creştinismului românesc (IV)*

Eugen MUNTEANU

Remanenţe protocroniste în înţelegerea unor momente importante din istoria creştinismului românesc (IV)*

Se argumentează în continuare necesitatea de a face distincţie între declararea de către Sfântul Sinod a Sfântului Andrei drept patron al României şi realitatea istorică a faptului că „cel dintâi chemat” dintre apostolii lui Iisus Hristos a predicat în Scythia (Dobrogea actuală), cu mai multe secole înainte ca poporul român să se fi format ca atare.

Greyhound - un film pe care-l aşteptam de la Tom Hanks (II)

pr. Constantin STURZU

Greyhound - un film pe care-l aşteptam de la Tom Hanks (II)

În această a doua parte a articolului vom sonda alte câteva elemente ale filmului ce au corespondent în viaţa duhovnicească. Convoiul de nave care pleacă din Statele Unite spre Marea Britanie trece prin trei zone. 

O călătorie ratată

Alexandru CĂLINESCU

O călătorie ratată

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

pulspulspuls

Hopaa: cine-i musiu?

Hopaa: cine-i musiu?

Pe personagiul din prim plan, din ce am văzut, au avut grijă colegii noştri să vi-l prezinte: figurează în dosarul imobiliarilor de la DIICOT ca omul ce făcea legătura dintre imobiliari şi cei cu ştampila din premărie. 

Caricatura zilei

Degustare

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.