Cercetătorii au avansat „în căutarea dragostei” la un nivel cu totul nou, dezvăluind că diferite tipuri de iubire semnalizează în diferite părți ale creierului.

„Vă vedeți copilul nou-născut pentru prima dată. Copilul este sănătos și reprezintă cea mai mare minune a vieții dumneavoastră. Simțiți dragoste pentru cel mic”.

Afirmația de mai sus a fost prezentată în cadrul unui studiu unui grup de cincizeci și cinci de părinți, care s-au autodescris ca fiind într-o relație de dragoste.

Cercetătorii de la Universitatea Aalto, din Finlanda, au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (RMN) pentru a măsura activitatea creierului în timp ce subiecții se gândeau la scurte povestiri legate de șase tipuri diferite de iubire.

„Oferim acum o imagine mai cuprinzătoare asupra activității cerebrale asociate cu diferite tipuri de iubire decât cercetările anterioare”, spune Pärttyli Rinne, cel care a coordonat studiul.

„Modelul de activare al iubirii este generat în situații sociale în ganglionii bazali, linia mediană a frunții, precuneus și joncțiunea temporoparietală din părțile laterale ale cefei”, indică el.

Dragostea pentru copii a generat cea mai intensă activitate cerebrală, urmată îndeaproape de dragostea romantică.

„În cazul iubirii părintești, a existat o activare în profunzimea sistemului de recompensă al creierului, în zona striatum, în timp ce vizualizam zonele creierului asociate cu iubirea, iar acest lucru nu a fost observat pentru niciun alt tip de iubire”, spune Rinne.

Dragostea pentru partenerii romantici, prieteni, străini, animale de companie și natură au făcut, de asemenea, parte din recentul studiu publicat în revista Cerebral Cortex.

Conform cercetării, activitatea creierului este influențată nu numai de cât de apropiat este obiectul iubirii, ci și dacă acesta este o ființă umană, o altă specie sau natura.

Deloc surprinzător, dragostea plină de compasiune pentru străini a fost mai puțin satisfăcătoare și a provocat o activare cerebrală mai mică decât dragostea din relațiile apropiate.

În același timp, dragostea față de natură a activat sistemul de recompense și zonele vizuale ale creierului, dar nu și zonele cerebrale sociale.

Deținătorii de animale de companie pot fi, de asemenea, identificați prin activitatea cerebrală.

Cea mai mare surpriză pentru cercetători a fost că zonele creierului asociate cu dragostea dintre oameni au ajuns să fie foarte asemănătoare, diferențele constând în principal în intensitatea activării.

Toate tipurile de iubire interpersonală au activat zone ale creierului asociate cu cogniția socială, spre deosebire de iubirea pentru animalele de companie sau pentru natură – cu o singură excepție.

Răspunsurile creierului subiecților la următoarea afirmație au dezvăluit, în medie, dacă aceștia își împart sau nu viața cu un prieten blănos.

„Sunteți acasă și vă tolăniți pe canapea, iar pisica de companie vine și se ghemuiește lângă dumneavoastră și toarce somnoroasă. Îți iubești animalul de companie”.

„Atunci când am analizat dragostea pentru animalele de companie și activitatea cerebrală asociată din zonele cerebrale, acestea au dezvăluit statistic dacă persoana este sau nu proprietar de animale de companie. Când vine vorba de proprietarii de animale de companie, aceste zone sunt mai activate decât în cazul celor care nu dețin animale de companie”, explică Rinne.

Activările zonelor iubirii au fost comparate pentru control, în cadrul studiului, cu povești neutre în care se întâmpla foarte puțin. De exemplu, privitul pe fereastra autobuzului sau spălatul pe dinți în mod absent. După ce au auzit interpretarea unui actor profesionist a fiecărei „povești de dragoste”, participanții au fost rugați să își imagineze fiecare emoție timp de zece secunde.

Acesta nu este primul efort de a identifica zonele din creier asociate cu dragostea pentru echipa finlandeză. Aceștia au întreprins mai multe studii menite să aprofundeze cunoștințele științifice despre emoțiile umane.

În urmă cu un an, grupul a publicat o cercetare care cartografiază experiențele corporale ale subiecților în ceea ce privește dragostea, studiul anterior asociind, de asemenea, cele mai puternice experiențe fizice ale dragostei cu relațiile interpersonale apropiate.

Înțelegerea mecanismelor neuronale care stau la baza iubirii poate ajuta la orientarea discuțiilor cu privire la natura iubirii, a conștiinței și a conexiunii umane, dar, de asemenea, cercetătorii speră că munca lor va îmbunătăți intervențiile de sănătate mintală în condiții precum tulburările de atașament, depresia sau problemele relaționale.

Publicitate și alte recomandări video