vineri, 29.03.2024
Nu multă lume ştie că Penitenciarul din Iaşi are în curte o şcoală gimnazială, în care sunt înscrise 89 de persoane încarcerate. În cele cinci săli de clasă ale Şcolii Gimnaziale nr. 41 predau 15 cadre didactice toate disciplinele din programa şcolară, iar orele decurg ca la o şcoală normală, cu răbdare, lecţii, teme şi note. Aici nu există absenţe nemotivate, singurele absenţe sunt făcute doar dacă elevul este bolnav sau dacă trebuie să meargă la instanţă, iar atunci sunt motivate printr-o cerere specială.
Pentru condamnaţii din Penitenciarul Iaşi, libertatea şi timpul sunt simţite altfel. Pentru ei, venirea vacanţei intersemestriale este o veste proastă. Sunt trişti când nu merg la şcoală.
„Altfel faci Mioriţa cu adulţii decât cu nişte copii“
Cel mai în vârstă elev din Penitenciarul din Iaşi are peste 50 de ani şi este în clasa a II-a. Învaţă să scrie şi să citească. Majoritatea celor care vor să termine şcoala gimnazială au însă peste 20 de ani şi sunt destul de motivaţi, în opinia dascălilor.
„Sunt singurii elevi nefericiţi când vine vacanţa. Prin şcoală au un contact cu lumea de afară, e o gură de aer pentru ei. Nu avem un număr stabil de elevi înscrişi, deoarece ei se transferă mereu în cursul anului din alte penitenciare ori în alte penitenciare şi-şi finalizează studiile după ce trec în alt regim de detenţie. Nu contează ce vârstă are elevul şi nici fapta. Eu nu vreau să ştiu fapta lor, în documentele noastre şcolare nu avem aşa ceva, iar pe diplomă nu e trecut nici unde e făcută şcoala“, spune cu sufletul deschis Gabriela Grigoraş, directorul Şcolii nr. 41.
Predă deţinuţilor de 20 de ani şi este dascălul cu cea mai mare vechime dintre cei de aici. Predă chimia. În cancelarie le-am găsit şi pe profesoarele de română şi matematică, care ne povestesc că au elevi foarte buni.
„Scopul este ca ei să folosească diploma pentru reinserţie, nu e specificată pe ea detenţia ca să nu fie stigmatizaţi la angajare. Am un caz excepţional al unui elev care este la fel de bun şi la română şi la matematică. Şi în şcoala de masă de afară este greu să fii bun la ambele, mă gândesc că acest elev nu a avut ocazia să înveţe la timpul potrivit. Are în jur de 30 de ani şi este un elev cu o motivaţie internă. Se poate cultiva lectura şi la această vârstă deoarece noi aici nu avem concurenţa audiovizualului. Şcoala este o şansă de a evada din detenţie, de a cunoaşte o altă lume. La vârsta adultă studiază cu mai multă receptivitate, altfel faci Mioriţa cu adulţii decât cu nişte copii“, povesteşte Vanda Sbera, profesor de limba română de 15 ani la această şcoală.
Acelaşi elev ce-şi ispăşeşte pedeapsa în Penitenciarul Iaşi este lăudat şi de profesoara de matematică. Se pare că elevul de clasa a VII-a este atras de exerciţiile lungi, îi place să calculeze, este atras de exerciţiile complicate şi cere teme şi pentru a le rezolva în celulă.
„La oră vine şi mă întreabă dacă sunt corecte. M-a uimit zilele trecute deoarece a dat peste o lecţie mai veche, răsfoind în cameră caietul, şi mi-a cerut să-i explic ceva ce el nu a înţeles. Până nu înţelege, nu se lasă“, arată şi Veronica Gafencu, profesor de matematică de 6 ani la Şcoala din Penitenciar.
„Vin la şcoală pentru că vreau să dau valoare timpului“
Pe lângă şcoală, elevii încarceraţi mai au şi pasiuni. Sportul este una dintre ele, atât cel fizic, cât şi cel al minţii. Joacă şah, table, remi, alţii fac culturism.
„Au o minte sclipitoare unii dintre ei astfel încât ne întrebăm cu uimire, cum au făcut oare doar şase clase? Unul dintre elevii mei, nu-i dau numele, aşa că o să-i dau iniţialele, S.C., are 38 de ani şi face 700 de flotări pe zi, dimineaţa când se trezeşte face o parte, apoi înainte de ore, în pauze la şcoală... Sunt printre ei elevi buni, cu care ne mândrim deoarece sunt serioşi şi conştiincioşi“, explică profesoara de română.
Andrei are 23 de ani şi este în clasa a VII-a. A fost închis pentru omor şi mai are şapte ani de ispăşit. Mult prea tânăr pentru o astfel de pedeapsă, Andrei M.S. ţine evidenţa timpului mai ceva ca un ceas. Este închis de trei ani şi două luni. Poartă ochelari cu rame pistruiate, este îmbrăcat cu un pulover negru, împletit, cu fermoar la gât şi este de loc din Bacău. Nu-i place să se ascundă de oameni, deşi primul hop sunt prejudecăţile pe care le citeşte imediat în ochii lor. În copilărie a făcut doar cinci clase, după care a abandonat şcoala. Motivele doar el le ştie şi sunt destul de dureroase, purtate în suflet zi de zi.
„Vin la şcoală pentru că vreau să dau valoare timpului. Nu vreau să treacă în van, vreau să-l folosesc în scopul meu. Mi-am dat seama că aşa e mai bine. Aici, în puşcărie, timpul are altă valoare. În afară, nici nu-ţi dai seama când zboară un an, aici numărăm fiecare oră, fiecare minut“, spune acesta ţinându-şi caietele în mână.
La ora 10 avea ore, iar eu l-am întrerupt, invitându-l în cancelarie la poveşti. „Mă pasionează istoria, geografia, chimia, fizica, în special ştiinţele. O zi din viaţa mea începe 6, când se dă trezirea. De la 8.30 până la 13.30 am ore, apoi masa. După-amiaza îmi fac temele, iar aici intervine rutina. Sunt zile când fac acelaşi lucru. Acum de exemplu citesc Enciclopedia lumii“, spune Andrei fascinat de această carte.
Nu prea citeşte beletristică, preferă documentarele, în special cele despre istoria lumii. Îl întreb şi despre planurile lui, ce are de gând să facă după ce iese afară. Îmi răspunde destul de repede, fără temeri. Şi-ar dori să facă nişte cursuri de calificare, să devină mecanic auto sau electrician. „Mai am şapte ani de făcut, eu mi-am propus să termin 12 clase deoarece, dacă ies de aici cum am intrat, nu am nicio şansă acolo“, îmi explică deschis.
Duritatea acestui adevăr nu-l sperie ci îl motivează mai mult. „Am şi pasiuni cu care îmi mai ocup din timp, desenez schiţe din creion şi fac brăţări din biluţe sticlate. E migălos, îmi ia jumătate de oră la o brăţară. La dau la colegi să le trimită acasă copiilor, soţiilor. Le mai dau la schimb cu o ciocolată, o cutie de cafea. Evident că-mi doresc să-mi întemeiez şi o familie după ce ies. Nu pot spune că sunt bucuros că sunt aici, dar sunt bucuros că aici am învăţat să văd lumea altfel. Contează familia, fraţii, libertatea. Când eram afară eram superficial“, mărturiseşte Andrei, continuându-şi schiţa din creion pe care a început-o astăzi la şcoală. Un trandafir.
Povestea lui a început să prindă un contur nefast încă de la 16 ani, când a plecat în străinătate la muncă. Nu avea nici de unele, iar părinţii nu-l puteau ajuta cu bani. Apoi, destinul a trişat şi i-a schilodit linia vieţii din palmă. A ajuns după gratii, iar tragedia i-a rămas în minte ca o părere, un vis urât. „Mai mult munceşti să planifici un jaf, la omor nici nu ştii cum ai ajuns, cât e vina ta în anumite situaţii...“.
Se scutură de gând ca de un păianjen rătăcit prin păr şi încearcă să se consoleze cu ideea că este încă tânăr. Mai are timp. „La 30 de ani ies, am toată viaţa înainte!“. Zâmbeşte ca la o nălucă, o iluzie. Poate pentru el, Andrei, timpul ar mai putea avea răbdare.
Vine la şcoală numai la costum
De 17 ani visează să poată merge cu trenul, să poată cumpăra franzele proaspete de la brutăria din stradă, să-şi vadă casa părintească. I s-a strecurat însă în inimă o frică de care parcă nu poate scăpa nici prin somn. Mai are patru ani de ispăşit şi se teme că, atunci când va ajunge acasă, s-ar putea să nu mai găsească pe nimeni. Părinţii lui sunt bătrâni. După anii grei petrecuţi în închisoare, pentru omor, Dumitru Daniel Voicu s-a gândit să-şi continue şcoala, chiar dacă are 37 de ani. Îi place să i se spună Dani şi se află încarcerat din ’99. Este elev în clasa a VII-a, clasă paralelă cu cea a lui Andrei. Deoarece sălile sunt mici, elevii învaţă câte maximum 12 atât dimineaţa, cât şi după-amiaza.
„Sper să fac 12 clase, acesta este scopul meu. Când am fost copil am făcut doar şase clase, nu m-am mai dus la şcoală deoarece nu au fost posibilităţi materiale. Apoi, m-am apucat de furat. Mi-aş dori să termin studiile pentru că asta m-ar ajuta foarte mult. Ştiu că sunt şi cu facultăţi care nu-şi găsesc un loc de muncă, dar nici fără măcar opt clase nu-ţi găseşti. E greu pentru mine să o iau de la capăt la vârsta asta. Mi-a trebuit vreo două luni să mă adaptez, eu ştiam să scriu şi să citesc, dar uitasem materia“, povesteşte Dani, aranjându-şi sacoul de la costum.
Da, Dani poartă costum şi vine zilnic îmbrăcat cu el la şcoală. Are două costume pe care le schimbă între ele şi de care are grijă ca de ochii din cap. „Eu mi le spăl, ca mi-e frică să nu mi le strice aici. Vin la costum la şcoală pentru că eu cred că este un respect faţă de profesori şi faţă de mine. Îmi spăl singur hainele“, adaugă el.
La şcoală, Dani este cel mai bun din clasă, atât el, cât şi Andrei, au medii generale peste 8. Luni, la concursul de istorie a luat nota 10, adică premiul I, iar Andrei, premiul II. Recunosc zâmbind că există şi concurenţă între ei la note. Dacă Andrei este pasionat de documentare şi ştiinţă, Dani citeşte mai multă beletristică şi romane de dragoste. Devorează cărţile Sandrei Brown, dar nu ignoră nici cărţile date de profesoară. A citit cu interes şi „Moara cu noroc“, de Ioan Slavici. Spune că îi plac toate materiile, nu poate alege între ele.
„Sunt închis de mult, eu nu ştiu cum să umblu pe un telefon“
Profesorii îi apreciază efortul şi speră ca după ce acesta va fi eliberat, să-şi poată găsi un rost pe lume. „Este un om serios, îşi asumă sarcinile de la toate disciplinele, munceşte. Este un om care învaţă pentru că vrea să se descurce, să fie mai bun. E un decalaj între ce ştie el că e afară şi ce va găsi. Şcoala, acest context de comunicare, este un eveniment în viaţa lor“, spune prof. Sbera.
Dani este însă conştient că a stat o perioadă prea mare după gratii şi că nu-i va fi deloc uşor să-şi facă o viaţă normală. „După atâţia ani staţi aici trebuie să o iau de la zero. Nu mă pot duce la casa părintească, ce să fac acolo? Înainte am avut unde, am găsit la turci, cehi... la mobilă... Eu mă adaptez că nu-s greu de cap, ce mi se oferă, aceea învăţ să fac. Pe mine m-au arestat când erau mărcile, acum sunt euro. Sunt închis de mult, eu nu ştiu cum să umblu pe un telefon!“, spune Dani cu sinceritate.
La şcoala din cadrul Penitenciarului au dreptul să se înscrie toţi, inclusiv cei din regimul de maximă securitate. Profesorii povestesc că „vieţaşii“, jargonul care se foloseşte pentru condamnaţii pe viaţă, sunt cei mai liniştiţi şi se poate lucra cu ei bine. De menţionat că, dintre cei 1.374 de deţinuţi, câţi sunt în prezent la Penitenciarul Iaşi, 12 sunt „vieţaşi“. „Noi suntem mai mult decât profesori pentru ei, suntem şi părinţi. Sunt care au ieşit şi mă mai întâlnesc cu ei în taxi, ori la magazine. Unii însă se întorc“, mărturiseşte directorul şcolii.
Din cealaltă parte de cancelarie, doamna Vanda mă priveşte parcă întristată. Este bine că ei învaţă şi îşi dau silinţa să se schimbe, să evolueze, să fie acceptaţi de restul lumii. Însă realitatea are însă alt chip dincolo de gardurile înalte ale penitenciarului. „Dacă atunci când ies nu au noroc, se pierde tot ce am făcut noi. Dacă societatea nu îşi asumă această delincvenţă, se pierd. La ce mă gândesc eu este însă o utopie...“, conchide profesoara de limba română.
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |