Aur, fanfară și onoare: cum transformă căldărarii din Dancu o zi obișnuită într-o sărbătoare regală

Nunta la căldărari tradiționali

Interesul pentru obiceiurile romilor la nuntă m-a făcut și pe mine să ajung la casa miresei, Cocolina, puțin după prânz. Ulița cu vile impunătoare și garduri aurite era deja în sărbătoare. Muzica se auzea de la câteva case distanță, iar puradeii din vecini se strânseseră curioși în jurul proțapului, unde focul abia începuse să prindă. Din curte, femeile din familie serveau primii musafiri cu sucuri și vin, iar fanfara, prezentă de la primele ore, anima atmosfera.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Socrul mic, împreună cu bulibașa Muntianu, unchiul mirilor și figură de autoritate în comunitate, s-au arătat primitori.

„E o zi importantă pentru noii tineri căsătoriți. Rolul meu în organizarea acestei nunți este să asigur respectul, tradițiile. Bulibașii dau ordine, ca să fie civilizație, cum trebuie”, a menționat bulibașa Cezar Muntianu, în timp ce întreba insistent dacă am servit ceva.

„Onoarea înseamnă totul”

Una dintre cele mai importante tradiții este ca atât mireasa, cât și mirele să fie luați de acasă, cu alai, în văzul tuturor. Până să se întâmple asta, casa Cocolinei era în centrul atenției. În camera principală, pe patul împodobit cu dantelă și perne mari, albe, stătea întinsă rochia de mireasă – o piesă albă, impunătoare, cumpărată de tatăl fetei, cum cere datina, la un preț de 3.000 – 4.000 de euro. Fetele mai mici din familie o admirau în șoaptă, în timp ce, alături, mamele și mătușile ajutau persoana care se ocupa cu tăiatul preparatelor din carne (puse pe o masă mare), pentru ca mesenii să fie hrăniți și înainte de a ajunge la restaurant, conform obiceiului.

„Pregătirile au început de vreo lună și ceva, dar evenimentul era programat de un an. Dumnezeu a decis ca ziua aceasta să fie ziua nunții pentru tinerii căsătoriți și mulțumim Domnului că am ajuns cu bine. Sunt o mulțime de tradiții la noi, la romi. Încercăm să le respectăm pe toate. Pentru noi e important să existe mâncare multă, să se distreze lumea. Apoi, pentru copii vrem să se iubească și să se respecte. Chiar dacă s-au mai schimbat și la noi lucrurile față de acum 20–25 de ani, tradițiile nu se pierd. Onoarea înseamnă totul”, a precizat Vișan Căldăraru, socrul mic.

Nașii, primiți cu șampanie Moët

În jurul orei 16:00, a venit momentul mult așteptat: sosirea nașilor. Două perechi, alese cu grijă de bulibașă și familia miresei, venite special din Galați. Au fost așteptați la poartă cu șampanie Moët, iar primirea lor a fost una de gală. Dedicațiile au început imediat ce au intrat în curte: numele lor, urările și glumele au curs la microfon, în timp ce muzica se oprea doar pentru câteva secunde între reprize. Imediat după ce au ajuns, nașii au fost așezați la masa de onoare și serviți ca niște regi. Le-au adus carne friptă, cozonaci, checuri, fructe, toate aranjate cu migală. Veselia a crescut cu fiecare toast, iar curtea s-a umplut rapid cu rude și prieteni veniți din toate colțurile țării.

Peste cuvântul socrilor mari nu se trece

Socrii mari, tot din zonă, fără nicio îndoială, au fost stâlpii acestei nunți – și la propriu, și la figurat. Ei au plătit totul. Cât a costat? Nu au fost însă darnici cu detaliile. Am întrebat, cu diplomația de rigoare, dar răspunsul a fost un zâmbet politicos și un refuz ferm. Apoi, ca un efect de domino bine reglat, și nașii, și mirii au făcut același pas înapoi, refuzând să ofere detalii.

„Dacă nu vor socrii mari, nu spunem nimic”, mi-a spus una dintre nașe, cu o seninătate copilăroasă în glas. Respectul față de părinții „mari” nu e doar o formă de politețe, e o regulă de viață. Un adevăr care se aplică fără jumătăți de măsură. M-a surprins, recunosc, naturalețea cu care ceilalți membri ai familiei acceptă și urmează poziția lor, fără întrebări, fără ezitare.

La un moment dat, am asistat chiar la o scenă care aducea cu o dispută: soacra mare, elegantă și cu privirea ascuțită, i-a spus câteva vorbe tăioase în țigănește socrului mare. Tonul era clar, dojenitor. Motivul? N-am înțeles, dar momentul a fost unul autentic, intim și extrem de grăitor despre dinamica nevăzută a acestor familii în care, dincolo de aur și muzică, ierarhia se păstrează cu strictețe.

Zestre în aur și rochie de mii de euro

După ore de așteptare, în sfârșit, mireasa a îmbrăcat rochia albă. În cameră, femeile au închis ușa și au început ritualul pregătirii, care a inclus obligatoriu voal, bijuterii, salba grea cu bănuți de aur ca zestre, în valoare de circa 80.000–90.000 de lei, pantofi strălucitori, coroniță de prințesă.

Leo a îmbrăcat un costum alb, bătut cu pietre. Mai târziu, s-a făcut un joc în fața casei, iar cei doi tineri au fost în centrul atenției. Când am plecat, urma deplasarea către casa mirelui și cununia religioasă, iar seara, o petrecere de proporții, cu peste 500 de invitați așteptați.

• Citiți și: Nuntă mare în Dancu! Leo și Cocolina, nepoții bulibașei din cartier, se căsătoresc!

Fanfara nu avea să se oprească curând, mesele erau din ce în ce mai pline, dansurile mai intense, iar strigăturile mai zgomotoase. Pentru comunitatea romă de căldărari din Dancu, nunta nu este doar o ceremonie la care poate participa tot satul. Este o mărturie vie a tradiției, o reconfirmare a identității și o ocazie de a arăta lumii întregi că valorile se păstrează – chiar și într-o joi.

Publicitate și alte recomandări video