Automatul de făcut mici

luni, 05 februarie 2024, 02:50
1 MIN
 Automatul de făcut mici

Însemnări mai mult sau mai puţin (ne)însemnate

M-aş reinventa…

…dar parcă tot cu mine, cel de acum, mi-ar fi mai bine.

Liebesschloss

Iată un substantiv german intraductibil de sine stătător. Căci Schloss înseamnă fie castel, fie lacăt.

Deci: Castelul dragostei sau lacătul iubirii (cum se pun, între timp, şi pe la noi pe anumite poduri, acolo unde se poate)?

Reminiscenţă comunistă

Nu mai ştiu în ce context am căutat în DEXonline definiţia cuvântului cucoană. Iată ce-am găsit:

1. Termen de politeţe dat unei femei (măritate). Sinonime: doamnă, diminutive: cuconiţă.

1.1. depreciativ: Femeie căreia nu-i place să muncească.

2. Soţie a unui reprezentant al claselor exploatatoare.

2.1. (Cu)coană-mare.

3. învechit: Fată tânără dintr-o familie domnitoare.

Sensul 2, deci, m-a cam lăsat mască. Deşi, dacă mă gândesc bine, pentru cineva născut la sfârşitul comunismului sau după, explicaţia e probabil necesară. Atâta doar că ar fi fost indicat să nu rămână sintagma „clasele exploatatoare” neaşezată în contextul discursului comunist.

Kitsch&clişee

Uneori, kitschul şi clişeele nu reprezintă decât adevărul gol-goluţ.

Diferenţierea

Nu ştiu de unde am prins ideea (din care  film german): Omul de ştiinţă ordonează haosul, cercetătorul îl creează. (Der Wissenschaftler ordnet Chaos, der Forscher schafft Chaos.)

Anumite lucruri…

Anumite lucruri nu există cu adevărat decât din momentul în care sunt puse, în scris, pe hârtie.

Filme tributare ideologic încă din titlu

Ştiţi filmul ăla american cu Ellen Page, Juno (2007), în care interpretează o tânără de 16 ani care rămâne gravidă? Nu intru în detalii, atâta doar că, între timp, Ellen Page a descoperit că e de fapt bărbat şi s-a transformat în… Elliot. Iar când cauţi acum filmul, Juno nu mai e interpretată de Ellen Page, ci de Elliot Page.

Cum Zeitgeistul bântuie îndeobşte în primul rând prezentul (dar cu posibile efecte viitoare…), industria cinematografică germană nu putea să nu devină şi ea tributară acestuia, iar în mediateca ARD găseşti filme precum Mein Sohn Helen (Fiul meu Helen) sau Meine Freundin Volker (Prietena mea Volker). Pentru cine nu ştie, Volker e nume de băiat/bărbat. Vorba aia, genul biologic e, pentru unii şi mai nou, şi el un construct social, nu? Ce dacă natura te-a făcut femeie, dacă tu vrei să fii bărbat – sau altceva? Ceva divers, cum ar veni. Că doar suntem cu toţii unici şi îndreptăţiţi să ne definim drept ce vrem noi. Până la amalgamarea totală. Atâta doar că se uită şi aici un lucru: una-i una şi alta-i alta – una-i diversitatea naturală, şi cu totul alta-i diversificarea ideologică.

Die Unsichtbaren

Invizibilii, adică. Este un film german, o docu-ficţiune, mai exact, din 2017, despre evreii din Berlin care s-au ascuns ori au fost ascunşi în Berlin. În iunie 1943, Joseph Goebbels, ministrul propagandei, a declarat capitala Germaniei drept „judenfrei” (liberă de evrei).

Conform istoricilor, din cei 7000 de evrei berlinezi care au scăpat de deportarea în lagărele de exterminare, 1700 au supravieţuit.

Aş mai cita o replică din film, nu de alta, dar mi-a amintit de discursurile triumfaliste din plin comunism. Zice la un moment dat Frau Wehlen (soţia unui ofiţer superior german care a ascuns şi el nişte evrei în casa lor):

Hans, închide radioul. Sper să facă ceva împotriva bombardierelor. Nu mai poţi dormi de atâtea ştiri victorioase.

Logică beton

„Dar Claire nu doar că nu are habar să lucreze cu copiii, ci se apropie şi de atractivul prinţ Colin…” Din prezentarea filmului The Royal Nanny.

Apropo de filme cu regi şi regate inventate, oare de unde vine fascinaţia americanilor (ori a nemţilor, dar nu numai) pentru poveşti cu prinţi şi prinţese? Dacă n-ar fi prea aiurea, aş face o listă cu aceste mini-regate inventate. Care au nume precum Calpurnia sau San Senova…

Ultima invenţie

De care n-am auzit până acum: automatul de făcut vin fiert. Hai că e aproape. Sfârşitul lumii, adică. Cel puţin al celei pe care (credem că) o ştim.

Oare ce-ar mai putea fi inventat? Parcă ar merge, cel puţin în România, şi un automat de făcut mici, nu?

Despre bunul simţ

Bunul simţ e într-un fel înţelepciune naturală. Îndeobşte se „ia” de acasă, din familie, ori de la persoane-model (de referinţă). Nu se învaţă din manuale, doar se rafinează prin cărţi şi filme…

Movie Line

„Imaginaţia e mai rea decât realitatea.” Pescuită din thrillerul german Das Lied des toten Mädchens (Cântecul fetei moarte, 2020). În „traducere”: adevărul ştiut dăunează, te macină mai puţin decât cel imaginat…

Confesiune

Un film, o carte trebuie să fie pentru mine în primul rând hrană pentru suflet. Dacă îmi hrăneşte şi spiritul, cu atât mai bine.

 

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii