Revenind la coincidenţele stranii care au marcat apariţia romanului lui Author, Author!, detaliate în episodul trecut, să observăm şi că, în 2002, cu aproape doi ani mai înainte de ieşirea pe piaţă a cărţii lui David Lodge, scriitoarea Emma Tennant publicase un roman (destul de bine primit), Felony/ Delict, unde interesul narativ principal nu era altul decât... relaţia ambiguă, deşi castă, dintre James şi Constance Fenimore Woolson. Unii comentatori ai „triadei” epice mai degrabă bizare susţin că similitudinile vin din bibliografia comună consultată de către cei trei autori, Lodge, Toibin şi Tennant. Cu precădere, volumul A Private Life of Henry James/ Viaţa privată a lui Henry James, aparţinându-i lui Lyndall Gordon şi publicat în 1998. Totuşi, dacă la nivelul asemănărilor, cineva ar putea fi satisfăcut cu explicaţia „bibliografiei unice”, în planul strict al coincidenţei tematice, motivaţiile nu se leagă decât de (deja) menţionata valoare generalizatoare a cazului jamesian. Referindu-ne la David Lodge, trebuie să notăm că întâmplarea îl surprinde, dar o vede justificabilă prin grila saeculum-ului tacitian (folosit de el în expresia, modernă terminologic, de Zeitgeist). Afirmă scriitorul, într-un fel de post-scriptum al romanului: „Am început să scriu (la roman, n.m.) în vara lui 2002. În luna noiembrie a aceluiaşi an, moment în care scrisesem circa 20.000 de cuvinte, am citit în The Guardian despre un nou roman al Emmei Tennant, intitulat Felony, care (din câte am înţeles) se concentrează, în parte, asupra relaţiei dintre Henry James şi Constance Fenimore Woolson. Pentru a nu mă lăsa distras sau influenţat de această lucrare, am decis să nu o citesc, nici pe ea, nici alte cronici pe marginea ei; nu am făcut-o nici până astăzi. În septembrie 2003, la câteva săptămâni după ce am trimis editorilor Autorul, la rampă!, terminat, am aflat că şi Colm Toibin scrisese un roman despre Henry James, care urma să fie publicat în primăvara lui 2004. Las în seama celor interesaţi de Zeitgeist să dea o semnificaţie acestor coincidenţe.” Familiarizaţi cu generalitatea experienţei de criză a creaţiei (particularizată doar în modelul James), fără îndoială că „analiştii Zeitgeist-ului” (în original, Lodge îi numeşte „students of Zeitgeist”) ar găsi explicaţii plauzibile...

În altă ordine de idei, Author, Author! depăşeşte cadrul fix al temei blocajului artistic şi sondează aspecte adiacente din biografia lui Henry James în intervalul nefast al celor douăzeci de ani. Unul dintre ele e prietenia cu George Du Maurier, ilustrator faimos, în epocă, al revistei Punch. Du Maurier (bunic al prozatoarei Daphne Du Maurier) şi numeroasa lui familie constituie pentru celibatarul convins James - mai ales în anii 1880 - o oază de normalitate domestică. Henry îşi petrece alături de George, în primitoarea casă Du Maurier, populată de copii, toate după-amiezile de duminică, complăcându-se în lungi şi relaxante conversaţii. James crede că viaţa austeră, fără obligaţii familiale, funcţionează ca o condiţie sine qua non a creaţiei autentice şi, în intimitate, deplânge eforturile pe care Du Maurier le face pentru a ţine o casă mare şi, în acelaşi timp, a rezista pe o linie de plutire artistică. Cu toate acestea, nu poate să respingă în totalitate deliciile domestice, din care astfel, mediat, id est prin prezenţa prietenului George în viaţa sa, gustă la rându-i necenzurat. Du Maurier, sensibil sau numai oportun în raport cu criza de inspiraţie a lui James, îi oferă, într-un anumit context, autorului lui The Turn of the Screw/ O coardă prea întinsă soluţia ieşirii din impas: un subiect nou de roman despre o tânără scoţiană de cincisprezece ani (rămasă orfană de nişte părinţi cu reputaţie îndoielnică, alcoolici şi iresponsabili), Trilby O’Ferrall pe numele ei, care-şi creşte singură fratele sugar, pozând, pentru bani puţini, unui pictor parizian. Fie opac la dinamismul naraţiunii, fie mult prea indiferent la gusturile epice uşoare ale vremii, Henry trece cu vederea oferta generoasă a lui George. Ironic, Du Maurier, încântat de propriul subiect, deşi fără experienţă scriitoricească, se apucă el însuşi de lucru, şi, în câţiva ani, publică romanul Trilby, o istorie romanţată de fatum malum şi fortuna labilis, ce are, paradoxal, un succes teribil la public (fapt mai curând derutant pentru Du Maurier). Pentru James - intrat adânc în depresia sterilităţii creatoare - evenimentul este un şoc din care nu-şi va reveni niciodată (pasajele de „invidie profesională” faţă de George sunt studiate cu fineţe de către Lodge). Într-o discuţie cu editorul McIlvaine, aflând că Trilby ar putea fi cel mai bine vândut roman al tuturor timpurilor, James exclamă: „Dumnezeule mare!/.../. Am nevoie de puţin aer.” Chiar şi pe patul de moarte, parţial afazic, Henry pare că articulează - „Trilby e problema! Trilby e problema!” -, stârnind uimirea celor care-i erau în preajmă... (Va urma)

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi