marti, 19.03.2024
Autorul e, înainte de orice, o enigmă culturală şi, nu în ultimul rând, una istorică. Romanţând biografia unui personaj canonic (de talia lui James), te confrunţi, volens-nolens, cu restricţii în perimetrul imaginativ. Oricâtă flexibilitate de construcţie ar oferi literatura, istoria (necesara raportare la factualitate) restrânge, auster, „deschiderile” potenţiale ale tabloului epic.
Reluând problema depresiei lui Henry James, studiată cu fineţe de David Lodge în romanul Author, Author! şi prezentată aici în episoadele anterioare, să adăugăm că, pe lângă pana creatoare cu care se confruntă, contextul biografic al protagonistului din momentul respectiv cunoaşte şi alte turbulenţe majore. Pentru ca descurajarea scriitorului să fie completă, tot atunci, prietena Fenimore (Woolson) vinde mii de exemplare din romanul ei Anne/ Anne, iar Oscar Wilde străluceşte, în teatrele post-victoriene, cu piesa An Ideal Husband/ Soţul ideal. Ca atare, exasperat, James decide că a venit timpul să forţeze ieşirea din inhibiţie. Scrie, într-un efort de voinţă, Guy Domville, o melodramă alegorizantă, cu acţiunea plasată la sfârşitul secolului al optsprezecelea, într-o comunitate nobiliară catolică. Protagonistul (Domville) devine, prin forţa împrejurărilor, tutorele fiului unei tinere şi atrăgătoare văduve, doamna Peverel - îndrăgostită, în secret, de Guy. Domville visează însă la preoţie şi viaţă monastică şi, în consecinţă, comportamentul său faţă de doamna Peverel rămâne în zona castităţii absolute. Frank, prieten al lui Guy, o curtează pe doamna Peverel, dar încercările lui sunt sortite eşecului, atât timp cât femeia speră într-o răsturnare de destin. În aparenţă, „răsturnarea” are loc când Domville moşteneşte o avere fabuloasă de la un văr pervertit moral. Administrarea banilor impune renunţarea la monahism şi începerea vieţii domestice. Peverel simte că a sosit şi vremea sa. Totuşi, familia lui Domville încearcă, prin manipulări, să impună acestuia o soţie „de neam”, catolică şi aristocrată. Dezgustat de imoralitatea lumii laice, Guy abandonează, în cele din urmă, averea, lăsând-o, concomitent, şi pe doamna Peverel fericitului Frank. Pleacă la mănăstire, hotărât să-şi asume, plenar, rigori de vita contemplativa.
În interiorul rafinatei parabole, distingem opţiunea lui James însuşi pentru asceză şi stricteţe, ca premise ale creaţiei adevărate. Scriitorul îi spunea, cândva, lui Constance Fenimore Woolson (dornică fie şi de un mariaj „intelectual”): „Cred că vei recunoaşte că există un conflict de interese /.../ între căsătorie şi artă.” Vita activa şi vita contemplativa nu reuşesc să coexiste în armonie, excelenţa uneia dintre ele presupunând sacrificiul necondiţionat al celei de-a doua. James întruchipează în Domville, în opţiunea lui radicală de izolare, tocmai acest ideal absolut, al „contemplaţiei înalte”, necorupte de aspiraţiile mărunte ale vulgului. Cifrul său nu era atât neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez pre-modern, cât inacceptabil. Nimeni nu părăseşte o femeie frumoasă şi o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracţiuni. Prin urmare, sancţiunea a venit sec şi cu fermitate. Când autorul a ieşit la rampă ca să-şi primească ovaţiile, a fost întâmpinat cu huiduieli nestăvilite: „În timp ce Henry James se întorcea cu faţa către public, pregătindu-se să facă o reverenţă graţioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creştetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfăţişare stupefiată, buimacă, total incapabil să înţeleagă ce se întâmplă sau cum ar trebui să reacţioneze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenţei, cu chipul palid şi rotund, cu fruntea cheală pusă în evidenţă de franjurii bărbii negre şi de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, încet şi tăcut, ca a unui peşte în acvariu.” Straniu, afară, în toată această vreme, se vindeau frenetic romane precum Trilby şi Anne, în prezent acoperite de uitare, amintite numai prin prisma intersecţiei biografice dintre Henry James şi autorii lor. Aşadar, ce este un autor? Răspunsul implicit din romanul lui David Lodge, dacă de un răspuns poate fi vorba, rămâne la fel de indescifrabil ca şi noţiunea propriu-zisă. Autorul e, înainte de orice, o enigmă culturală şi, nu în ultimul rând, una istorică. Romanţând biografia unui personaj canonic (de talia lui James), te confrunţi, volens-nolens, cu restricţii în perimetrul imaginativ. Oricâtă flexibilitate de construcţie ar oferi literatura, istoria (necesara raportare la factualitate) restrânge, auster, „deschiderile” potenţiale ale tabloului epic. Avizat asupra riscurilor unui atare demers, Lodge şi-a structurat textul într-o alternanţă de planuri narative. Fără a fi spectaculos, rezultatul pare cel mai bun cu putinţă. Romanul se citeşte cu interes, în pofida faptului că iniţiaţii în opera lodgiană vor resimţi absenţa umorului şi a vioiciunii narative din alte creaţii ale profesorului universitar de la Birmingham. (Sfârşit)
Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie: + Henry James, Guy Domville, David Lodge, Autorul la rampa
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |