Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Autorul şi identitatea spectacolului: raportul om-actor-personaj

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

În condiţiile unei distincţii dintre abordarea tradiţională şi cea modernă a spectacolului, pe baza opoziţiei dintre teatru de text (centrarea pe piesa de teatru, rolul auctorial revine dramaturgului) şi teatru de regie (rolul auctorial al regizorului, regizorul putând fi chiar autorul textului de spectacol), intervine în discuţie chestiunea identităţii actorului (în situaţiile în care fie dramaturgul e ridicat la rangul de autor, fie regizorul este considerat autor) sau chiar a identităţii spectacolului însuşi. În condiţiile apariţiei teatrului de tip devised (creaţie colectivă, în colaborare, rolul echipei de actori în elaborarea spectacolului, improvizaţie, creaţie de atelier), problema identităţii actorului este cu atât mai problematică cu cât actorul poate fi ridicat la rangul de autor (echipa de actori preia rolul auctorial în crearea de spectacol).

Plecând de aici, regizorul Bobi Pricop are prilejul să abordeze spectacular problematica autorului şi a identităţii spectacolului, cu menţiunea că nu se situează în nici una dintre situaţiile extreme de mai sus. Dar e cumva la limita dintre acestea. În primul rând, alege un text, dar jonglează cu rolul auctorial al dramaturgului, plasticizând textul prin reprezentaţie. În al doilea rând, jonglează cu propriul rol auctorial de regizor, situându-se pe o poziţie detaşată faţă de spectacol şi actori, lăsând spectacolul să se construiască firesc, de la sine, de la o reprezentaţie la alta. Neerijându-se ca regizor într-un dirijor de orchestră dictatorial. În al treilea rând, lasă foarte mult loc de improvizaţie acolo unde e cazul, recurgând în acelaşi timp la posibilităţile actorilor de construire a rolurilor.

Autorul reprezintă povestea unui spectacol extrem naturalist de Tim Crouch. Povestea se construieşte încetul cu încetul din fragmente care se reunesc cu intenţia de reconstituire a unui puzzle, însă nu e împotriva conceptului regizoral nici ca puzzle-ul să rămână fragmentar. Rândul la interpretare şi replică e pasat de la un actor la altul ca şi cum ni se împărtăşeşte o experienţă, fără a se insista pe interconectarea celor patru actori aflaţi în sală, printre spectatori. Abia atunci când actorii se strecoară printre spectatori, se vede cât de greu este să te sustragi energiei sălii şi să faci abstracţie de orice pentru a putea să îţi duci la împlinire rolul. Actorii interpretează prin storytelling actori care au jucat în spectacolul extrem naturalist al lui Tim Crouch (Ioana Florentina Manciu, Vlad Drăgulescu), pe autorul însuşi (Claudiu Bleonţ) sau personaje intermediare care încearcă să facă legătura cu spectatorii prin improvizaţie, să stabilească un minim contact, să medieze, să explice pe de o parte reacţiile publicului, pe de altă parte nevoia unui altfel de teatru (Vlad Udrescu). 

Autorul este un spectacol paradoxal deoarece aparent, scenografic, cel de-al patrulea perete e dizolvat, însă în spectacol se pariază foarte mult pe rolul de compoziţie (specific teatrului de scenă), Ioana Florentina Manciu excelând în acest sens. Actorilor nu li se imprimă un ritm comun şi poate că miza nu e aducerea lor la un numitor comun în ceea ce priveşte interpretarea. Scenele nu sunt legate prin faptul că adresabilitate e directă, mai directă decât într-un spectacol obişnuit, iar ruptura dintre interpretarea detaşată, reflexivă şi cea emoţională, implicată e adâncită de caracterul fragmentar al spectacolului. 

Al doilea sens în care Bobi Pricop aduce în discuţie problema identităţii spectacolului cu Autorul de la Craiova priveşte raportul dintre om, actor şi personaj. Bobi Pricop jonglează cu identităţile omului din spatele actorului sau a personajului reprezentat de actor. Caracterul e tot un actor, actorul din spatele actorului, iar povestea trimite la omul din spatele actorului interpretat de actor. Cu privire la prima afirmaţie (caracterul e tot un actor), Ioana Manciu nu numai că are rol de compoziţie multiplu, dar dublează rolul prin faptul că, în calitate de actor, interpretează un alt actor, mai exact pe actriţa traumatizată de rol din spectacolul lui Tim Crouch. Autorul (Claudiu Bleonţ/Tim Crouch) e neutru şi detaşat pentru că spectacolul din storytelling nu are nici o legătură cu viaţa sa. Vlad Udrescu mizează foarte mult pe improvizaţie. Iar Vlad Drăgulescu joacă, la fel ca Ioana Manciu, un actor afectat de violenţa spectacolului lui Tim Crouch.

Cu privire la cea de-a doua afirmaţie (povestea trimite la omul din spatele actorului interpretat de actor), nici un actor nu interpretează un rol fără a fi modificat ca om de acesta. Sub influenţa spectacolului lui Tim Crouch (despre care e vorba în spectacolul lui Bobi Pricop) actorii ajung să se comporte altfel, iar comportamentul lor modificat este complet nociv pentru viaţa lor. Într-o oarecare măsură, violenţa extremă, deşi mascată de trucuri în spectacol, ajunge să contamineze viaţa actorilor. Nu e vorba doar de faptul că un spectacol ne poate schimba modul de a gândi, simţi, acţiona. Ci, mai mult, spectacolul irumpe în realitate, modificând-o conform esteticii sale extrem naturaliste şi agresive. Actorii sfârşesc prin a trăi asemenea realităţi naturaliste şi agresive în viaţa lor. Spectacolul continuă să supravieţuiască şi după încheierea reprezentaţiilor prin efectele pe care le are asupra psihicului actorilor, prin modul în care le schimbă viaţa, determinându-le în mod negativ comportamentul. În cele din urmă, ultima victimă a spectacolului este chiar autorul acestuia (Tim Crouch interpretat de Claudiu Bleonţ) care comite acte monstruoase, distrugându-şi familia. 

Însă momentul în care spectacolul intervine în viaţa autorului, coincizând cu momentul asumării auctoriale a spectacolului (identitatea lui Tim Crouch/Claudiu Bleonţ ca autor e revelată), e momentul în care însuşi spectacolul format dintr-o înşiruire de storytelling-uri presărate cu exerciţii de compoziţie şi improvizaţie se încheie. Odată spectacolul asumat auctorial, acesta poate interveni în realitate. Graniţa dintre estetic şi real se dizolvă, iar spectacolul schimbă realitatea, devenind într-o formă sau alta real.

(Autorul de Tim Crouch, traducerea: Andrei Marinescu, regia: Bobi Pricop, cu Claudiu Bleonţ, Ioana Florentina Manciu, Vlad Drăgulescu, Vlad Udrescu, scenografia: Lia Dogaru, muzica: Eduard Gabia, Teatrul „Marin Sorescu“ din Craiova, prezentat în cadrul FITPTI 2018 pe 8 octombrie la Teatrul Luceafărul din Iaşi)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri