Autostrada A8, politicile coerente de dezvoltare regională şi regionalizarea – cheile către coeziunea teritorială şi competitivitatea regională a Moldovei (I)

De la starea actuală pornind…

…vom încerca să identificăm soluţiile necesare diminuării ecartului de dezvoltare dintre Moldova şi restul regiunilor țării noastre. Recent cursdeguvernare.ro a publicat mai multe infografice ce prezintă starea economică a judeţelor României. Printre acestea, se află și repartiţia produsului intern brut (PIB) judeţean la nivelul anului 2023, având ca sursă a datelor estimarea recentă a Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză. Profitând de acest fapt, am considerat util ca demersul nostru să înceapă cu prezentarea situaţiei actuale a repartiţiei PIB la nivel judeţean. Mai jos aveți o reprezentare cartografică bivariată, ce abordează PIB-ul judeţean dintr-o dublă perspectivă: ca PIB nominal total şi din punctul de vedere relativ – euro/locuitor.

Dinamica PIB, pozitivă după 2012, ridică o problemă nouă politicilor teritoriale: perenizarea disparităților economice între unitățile administrative. Discontinuitățile devin chiar din ce în ce mai evidente la nivel județean, iar creșterea diferențelor are o triplă sursă:

– pe de o parte, este cauzată de organizarea concentrică a Europei, concretizată prin gradienți structurali de tip continental (V‑E în cazul țării noastre) care induc un decalaj din ce în ce mai mare între fațadele extrovertite ale României (județele vestice) cu o accesibilitate sporită la Europa Occidentală şi celelalte zone ale teritoriului național (sudul și mai ales estul României). Cea mai problematică regiune rămâne Moldova, a cărei întârziere economică s‑a acutizat în ultimii ani. Privită prin prisma acestor gradienți, Moldova mai acumulează două handicapuri spațiale. Primul ar fi articularea defectuoasă la infrastructura de transport transcarpatică, iar cel de‑al doilea e dat de caracterul ermetic al frontierelor din partea de est, care îi conferă un caracter spațial de tip cul‑de‑sac. Acest din urmă handicap teritorial împiedică procesul de convergență economică regională și amputează potențialul de cooperare transfrontalieră prin transformarea frontierelor în bariere tranșante, anihilându‑le caracterul de interfață;

– pe de altă parte, la scară infranațională, eterogenitatea este accentuată de gradienți de tip centru‑periferie, care imprimă o tectonică vizibilă mai ales în spațiul extracarpatic, complicând gradientul V-E; acest fapt este determinat în bună măsură de condițiile naturale și de specificul demografic și economic (densitate, structură pe vârste, structură socioprofesională) al zonelor de câmpie, de coline fragmentate sau de munte; şi din această cauză, judeţele din vestul Moldovei au un PIB superior judeţelor Botoşani sau Vaslui, iar cele din nordul Munteniei au un PIB superior judeţelor din sudul acestei regiuni;

– în sfârșit, dar nu în cele din urmă, eterogenitatea este indusă și de capacitatea diferențiată a capitalei, a metropolelor regionale și a centrelor de județ de a genera creștere economică, ceea ce impune cu pregnanță politici de dezvoltare care să acorde întâietate structurării economiilor regionale prin impulsionarea caracterului policentric al subsistemelor urbane și, acolo unde acesta este redus, prin sprijinirea efectivă a polilor de creștere și a polilor de dezvoltare. Din această perspectivă sunt evidente abaterile pozitive de la modelul gradiental mai ales în România extracarpatică: ale Bucureștiului, Constanței, Iașului în raport cu vecinătățile. Dar și în partea vestică a țării, județele cu reședințe importante ca dimensiune (Cluj, Timiș, Brașov) se fac remarcate printre celelalte județe ale Transilvaniei și ale fațadei vestice. În acțiunea de regionalizare e absolut necesar ca viitoarele regiuni să‑și sprijine teritorialitatea pe acești poli economici, ce se dovedesc capabili să difuzeze prosperitatea și în plan regional.

Sursele dezechilibrului economic al Moldovei în raport cu celelalte regiuni ale României

Unele state europene au făcut eforturi considerabile în ceea ce priveşte reducerea decalajelor dintre substructurile teritoriale ce compun nivelul naţional. Exemple de bune practici sunt eforturile Ungariei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei şi ale Bulgariei de a-şi moderniza infrastructura de transport (în special cea rutieră), astfel încât să se amelioreze accesibilitatea tuturor regiunilor la nucleul dur al UE (de unde vin majoritatea investiţiilor) sau acţiunea Poloniei (încă singulară!) de regionalizare administrativă.

Din păcate, România e departe de a se fi aliniat ţărilor din regiune care fac eforturi la nivel naţional pentru a reduce decalajele regionale şi judeţene. Nu numai că nu s-au diminuat disparităţile între Bucureşti-Ilfov şi judeţele vestice, pe de o parte, şi cele din est şi sud, pe de altă parte, ci chiar au crescut într-un ritm îngrijorător. Conform datelor publicate, raportul dintre PIB/locuitor pentru judeţele Cluj şi Iaşi a evoluat de la 1,1 la finalul deceniului al IX-lea, la 1,61 în 2008 şi la 1,72 în prezent. Dacă vom compara şi două judeţe mai sărace, precum Sălaj şi Vaslui, vom constata că şi în acest caz raportul a avut o tendinţă de creştere asemănătoare: 1,11 la finalul deceniului al IX-lea, 1,51 în 2008 şi 1,81 în prezent.

Acest dezechilibru major, ce are ca victimă principală regiunea Moldovei, are cel puţin trei surse principale:

1. lipsa infrastructurii majore în regiune şi a unei legături rapide de transport cu Centrul Europei,
2. lipsa unor politici guvernamentale coerente de sprijinire a dezvoltării regiunii,
3. şi coeziunea teritorială precară la nivel regional.

(Pe data viitoare)

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video