Planul investiţional pentru dezvoltarea infrastructurii de transport în perioada 2020-2030 retrogradează tronsonul Neamţ - Târgu Mureş, parte a „Autostrăzii Montana”, pe lista importanţei accesului la finanţare. Se „prioritizează” autostrăzi sau reţele de transport rutier din alte regiuni ale ţării, precum drumul bucureştenilor la pistele de schi din Braşov, sau proiecte imature din Moldova (Bacău - Braşov). Seriozitatea cu care a fost întocmit planul, atenţia la detalii, acurateţea informaţiilor de care dispune ministerul Transporturilor, rezultă din termenii menţionaţi mai sus între ghilimele. „Autostrada Montana” nu există decât în mintea odihnită a unor funcţionari din minister, denumirea legală fiind „Autostrada Unirii”, iar verbul „a prioritiza” nu apare în dicţionarele româneşti.

La prima vedere, două mici scăpări, erori benigne, fără legătură cu fondul discuţiei. De fapt, exact acesta este fondul: superficialitatea cu care sunt tratate marile proiecte de infrastructură de către „specialiştii” ministerului de resort, mai cu seamă în noua configuraţie politică. De precizat că „planul investiţional” a fost întocmit în perioada interimatului la Transporturi a liberalului Lucian Bode şi pus în dezbatere publică sub semnătura noului titular, social-democratul Sorin Grindeanu. „Ziarul de Iaşi” a speculat în articolul dedicat documentului pe originea celor doi - primul, sălăjean, al doilea, bănăţean. Carevasăzică, Sălajul şi Banatul se vor umple de autostrăzi şi drumuri rapide, în detrimentul Moldovei. Staţi liniştiţi, nu se va construi nimic nici acolo. De fapt, în următorii ani (că vor fi 2, 7 sau 12), cât timp PSD şi PNL vor guverna împreună, în România nu se va construi nimic, cu excepţia unor proiecte deja demarate, care vor înainta din inerţie, cu viteza melcului.

De promis se va promite. Asociaţiile care militează pentru infrastructura din regiunea Moldovei urmau să se întâlnească miercuri după-amiază cu ministrul Sorin Grindeanu şi liderul PSD, Marcel Ciolacu. Reprezentanţii societăţii civile cer lămuriri despre criteriile prin care s-a stabilit prioritatea investiţiilor în documentul incriminat. La ora când acest text este scris nu a început încă întâlnirea, dar desfăşurarea discuţiilor e uşor de intuit. Nu vor obţine explicaţii fundamentate, ciuciu detalii, dar vor primi garanţii de la cei doi decidenţi că infrastructura din regiunea Nord-Est e prioritatea numărul 1 pentru PSD. Grindeanu va promite şi că îşi tatuează un bour moldovenesc pe braţ, şi, culmea, ar fi sincer. Toţi liderii PSD şi PNL îşi doresc o reţea de drumuri rapide care să lege România de la un capăt la altul, dar cu o singură condiţie: să nu presupună prea mult efort din partea responsabililor pe care i-au numit în funcţiile de decizie. Că nu de asta au muncit atâta timp oamenii ăia pentru partid, să se trezească din nou puşi la muncă. De 30 de ani, pentru activul PSD şi PNL, promovarea politică într-un minister, inclusiv la Transporturi, înseamnă o binemeritată vacanţă, pe o leafă cu multe zerouri, o recompensă pentru serviciile aduse partidului. Să ne amintim că primul lucru pe care l-au făcut decidenţii de la CNAIR după ce au scăpat de fostul ministru Cătălin Drulă a fost să interzică accesul societăţii civile la şedinţele săptămânale pe tema autostrăzilor. Să scape de o bătaie de cap pentru care legea nu prevede un spor (sper să nu le vină idei şi să inventeze un spor de transparenţă).

Şansa USR când s-a „pricopsit” cu Ministerul Transporturilor a fost că nu avea încă o clintelă bine închegată şi a trebuit să se orienteze spre specialişti din afara partidului. Aşa a ajuns să fie promovat secretar de stat ieşeanul Adrian Covăsnianu, doctor în geografie, şi vicepreşedinte la momentul respectiv al Asociaţiei „Moldova vrea Autostradă”. Fostul ministru Drulă provenea la rândul său din societatea civilă, fiind unul dintre fondatorii Asociaţiei „Pro Infrastructura”. Din acest motiv, proiectele mari de infrastructură s-au dezmorţit în perioada în care USR a condus ministerul de resort. La PSD şi PNL promovarea unor specialişti din afara cercului de gravitaţie a partidului este de neconceput. Numărul de sinecuri promise depăşeşte numărul posturilor disponibile prin ministere (de asta se şi inventează portofolii noi). Oricât de mult ar visa Grindeanu, Bode sau Ciolacu să se construiască autostrăzi, inclusiv în Moldova, nu se va construi nimic. Pentru că politica lor nu e despre vise, ci despre obligaţii faţă de propriul partid, iar partidul e plin de incompetenţi care trebuie răsplătiţi cu funcţii.