Avea tot felul de idei crazy
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Avea tot felul de idei crazy

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Viki ar fi fost o fată frumoasă, dacă n-ar fi avut pe obrazul drept şi pe gât cicatricile hidoase ale unei arsuri. Când avea doisprezece ani, taică-său venise acasă beat şi o pusese să aprindă lampa abia stinsă şi încinsă. În urma exploziei, rămăsese pe toată viaţa însemnată. 

După ce a terminat liceul, părinţii - tatăl în primul rând, dintr-o remuşcare convertită în ambiţie privind viitorul fetei - hotărâră ca fata să dea examen la medicină. Şi a tot dat de câteva ori fără de folos - n-a reuşit. Ei nu disperau, au angajat-o ca învăţătoare suplinitoare într-un cătun din apropiere, ca să aibă justificarea unui serviciu. În rest, după părerea lor, ar fi trebuit „să mănânce cartea”.

Părinţii plecau la lucru - tatăl era maistru la secţia de tractoare a fermei, mama era contabilă la primărie, în afară de aceasta, luaseră de la CAP, într-un fel de arendă, două hectare pe care puseseră pepeni - şi ea rămânea singură. Îşi lua o pătură, câteva cărţi şi se urca pe bloc. Ca să ajungi sus, te căţărai pe nişte mânere de metal şi intrai printr-un fel de chepeng de tablă groasă - „capacul de sicriu”, aşa îi zicea. Se închidea pe deasupra, rămânând astfel singură pe acoperişul blocului; uita de igrasia blocului încălzit cu lemne, de ţevile plesnite şi de mirosul de urină ridicat de la subsol, de faptul că adesea curentul electric era întrerupt, cum fusese atunci când avusese accidentul cu lampa.

Apoi pe acoperiş au început să vină şi colegele: ascultau muzică, dansau, făceau plajă, leneveau. Era „banda lui Viki”. Ea era capul - avea tot felul de idei „crazy”. Fără să stea mult pe gânduri, punea în aplicare tot felul de farse cu ajutorul „Lilicilor”, aşa le spune fetelor; printr-o întâmplare, trei dintre ele purtau numele de Lili.

Tot acolo, pe acoperiş, au făcut pregătirile pentru brigada artistică. Şeful brigăzii era un învăţător, Blejuşcă, un tip calculat, care o enerva din cauza asta pe Viki. Textul însă îl alcătuise în principal Viki. Îi dăduseră o mână de ajutor şi Lilicile. Pe acoperiş mai venea Liviu, un băiat care tocmai terminase liceul silvic şi o iubea în taină (credea el) pe Viki, dar ea râdea de el şi îl folosea „să-i ţină trena”.

Au avut succes cu brigada artistică, au mers chiar la Bucureşti, la Cântarea României. Viki strălucea pur şi simplu pe scenă cu replicile ei inteligente, ironice, cu inflexiunile comice ale vocii. Nici cicatricile nu se mai vedeau atât de mult sub părul á la Mireille Mathieu, anume lăsat mai lung. Mai mult: când a citit nişte poezii proprii, un scriitor, redactor la o revistă, a chemat-o la Bucureşti s-o debuteze.

În urma unei reclamaţii, cele două hectare cu pepeni au fost arate, pentru că pământul CAP-ului - aşa erau legile - nu putea fi înstrăinat. Taică-său scăpase numai cu atât, însă ar fi putut ajunge şi la puşcărie. Ameninţată cu examenele, Viki ameninţa la rândul ei. Ştia că taică-său îl mituise pe preşedintele CAP-ului şi la o adică...

În sfârşit, Viki s-a certat şi n-a mai vorbit cu ei. Se închidea în cameră şi nimeni nu o mai vedea zile întregi. Slăbise, ochii i se înfundaseră în cap. Atunci a plecat singură la Bucureşti, vreo săptămână nu s-a mai ştiut nimic de ea.

Când s-a întors, primul lucru a fost să-l cheme pe Blejuşcă. Au urcat amândoi pe acoperiş. Acolo i-au găsit Lilicile - ascultau muzică şi beau bere. Viki stătea cu picioarele într-un lighean cu apă fierbinte. El era nervos, agasat de cine ştie ce. Viki avea o sticlă de bere în faţă. Se uita la ea ca la o broască râioasă. „Nu mai pot”, a respins berea cu mâna. „Încearcă”, a insistat Blejuşcă şi i-a împins sticla în faţă. Viki a băut cu sughiţuri şi fetele au rămas mirate - ea nu prea bea. Apoi a venit şi Liviu. Viki a dansat cu el. Era fermecătoare, într-o rochie albă, cu ochi strălucitori. Apoi Blejuşcă i-a dat iarăşi cu forţa o bere. „Trebuie să scapi de el, înţelegi!” a zis el enervat şi atunci fetele au priceput că ea era gravidă - îi dăduse berea ca să declanşeze un avort.
Apoi, cuprinsă de euforie, ca în transă, Viki a venit cu o idee. „Rămânem aici, nu mai plecăm - a strigat - ca să le facem în ciudă.” „Uraaa!” se entuziasmară celelalte, dar entuziasmul lor nu avea să ţină mult.

Primii s-au alarmat părinţii. Au venit să-şi cheme fiicele acasă, dar Viki a zăvorât „capacul sicriului” şi astfel nu a plecat nimeni. Au început ameninţările. Apoi, neputincioşi, părinţii au chemat miliţianul, care a cerut celor de pe acoperiş să deschidă, altfel intră cu forţa. Dar n-avea cum: chepengul era aproape imposibil de deschis.

Lumea era revoltată de tinerii de pe bloc şi de muzica lor disperată, care le strica liniştea. Ameninţate de părinţi, Lilicile se cam bosumflaseră. Când a venit primarul, se făcuse deja întuneric. Le-a strigat să termine cu prostia asta şi să deschidă. Blejuşcă a izbucnit: „Eu merg să deschid”. Viki i-a strigat cu glas spart că, dacă va deschide, ea se va arunca de pe acoperiş. „N-ai să te arunci”, a râs el şi s-a îndreptat către chepeng - urma să se logodească cu fata primarului şi nu voia să-şi strice situaţia. Viki, ca în joacă, a făcut doi-trei paşi spre marginea acoperişului şi s-a aruncat în gol. Liviu nu a reuşit decât să-i atingă rochia albă de borangic.

A murit pe loc. S-a adunat multă lume. Se ieşise tocmai de la filmul Fiecare moare singur. În geanta cu care fusese la Bucureşti s-au găsit nişte buletine de analiză medicală de oncologie. Se pare că Viki avea leucemie. Liviu are şi acum credinţa că nu era gravidă. A fost doar ultima ei farsă. O idee „crazy”.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pesedistul bun, pesedistul rău

Cătălin ONOFREI

Pesedistul bun, pesedistul rău

În viitor, se vor înmulţi cazurile în care înţeleptul Vasile se va contra cu ţăranul Marcel! 

Filmuletul zilei

opinii

Din ce în ce mai buni

Briscan ZARA

Din ce în ce mai buni

Ideea pensionării la 70 de ani mi se pare bună, însă doar ca idee, nu ca lege. Pentru că se ştie faptul că românii sunt extrem de buni la interpretarea oricărui text, fie el biblic, politic sau legislativ, şi vor fi în stare să scoată din asta ceva cu totul şi cu totul diferit decât ce s-a intenţionat, chiar pervers.

Glose la Eminescu

Nicolae TURTUREANU

Glose la Eminescu

* „E ochiul lui/ atotcuprinzător,/ scăldându-ne-n lumină/ preacurată.// Poeţi ce-au fost,/ poeţi ce au să vină,/ traşi pe a poeziei sale roată.”

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

Mihai DORIN

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

În vremea lui, Eminescu a fost de puţini înţeles, de unii iubit, de mulţi urât. Nimic nou sub soare. Să înţelegi un om care venea din adâncul timpului, de la „izvoarele veşnice” din care, vorba lui Iorga, se nutresc „naţiile şi secolele”, nu era la îndemână decât spiritelor alese. Iar acestea erau puţine, într-un timp anomic, în care regulile le făceau parvenţii, năimiţii, patrioţii de profesie, speculanţii „frazei”, adică ai vorbelor fără duh, învăţate pe de rost, pentru a camufla adevărul vieţii. Cronicarul acelui timp e perceput a fi Caragiale, întrucât râsu-plânsu are mai mare trecere decât tragicul eminescian. Cei doi se întâlnesc însă în pasiunea de a devoala adevărulşi a vitupera impostura.

pulspulspuls

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Of, of, că grele vremuri am mai ajuns să trăim la Iaşi, stimaţi telespectatori, încât iote că nu trec două zile şi iar ne năpădesc informaţiile pe surse toate una şi una despre dosarele mai marilor zilei, fie Mihăiţă, fie dom’ Costel. 

Caricatura zilei

City manager

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.