Acum vreo două săptămâni căzui şi subsemnatul în capcana presei bine informate dintre Dâmboviţa şi Colentina şi îi urai bun venit la naţionala României distinsului domn Ladislau Bölöni sau Bölöni Laszlo, Laci mai pe ungureşte, Loţi mai pe româneşte. Recunosc spăşit, m-am grăbit, mai ales fiindcă ştiam „talentul” irecuperabil la negocieri al federalilor noştri. Acum, Mihai Stoichiţă, omul cu negocierile, anunţă că azi se va anunţa „numele catindatului”. Bineînţeles, e greu de crezut că vom afla aşa de curând marele mister, d-apoi să mai vehiculăm felurite nume. Să aşteptăm, deci finalul acestei telenovele, pusă în scenă de magicianul FRF, Răzvan Burleanu.

Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi Răzvanului ce-i al Răzvanului, că numirea selecţionerului a avut parte de o „mise en scene” deosebită. Şi pe vremea deloc regretatului Mircea Sandu viermuiau prin Casa Fotbalului diverse comitete şi comiţii, dar un lucru era cert. Că numirea selecţionerului era apanajul exclusiv al „Naşului”. Nimeni nu îi contesta lui Mircea Sandu această sarcină, de facto (mai puţin de jure). În noua variantă de conducere, Răzvan Burleanu a simţit nevoia să toarne peste această salată un ketchup de democraţie, ingredient care s-a simţit progresiv de la numirea lui Christoph Daum, la cele ale lui Cosmin Contra şi Mirel Rădoi. În ceea ce priveşte noul selecţioner pentru perioada 2022/2024 show-ul a căpătat dimensiune, semănând a selecţie Eurovision, dacă nu a „X-Factor” sau „Românii au talent”. S-au făcut nominalizări de către faimoasa Comisie Tehnică reactivată, s-au purtat negocieri, în mod progresiv. Mai întâi cu cei imposibil de contactat: Gică Hagi, Răzvan Lucescu, Dan Petrescu. Toţi trei s-au mişcat onorabil, neglijând realele animozităţi, cu dorinţă fierbinte, până la incandescenţă declarată, dar blindaţi cu contracte greu de reziliat. Cei care credeau că totul conducea spre numirea lui Adrian Mutu, ca fiind soluţia cea mai comodă şi cea mai la îndemână, aveau dreptatea lor, numai că nu bănuiau două lucruri. Că Laci Bölöni era realmente interesat să conducă naţionala României (primo) şi că Edi Iordănescu, care nu se arăta de fel amator de struguri acri, se va suci şi el spre naţională. Că l-a convins tăticul, sau bibicul, are mai puţină importanţă. Însă Loţi, chiţibuşar cum îl ştim, a cerut chestii greu de mestecat, contract pe patru ani cu clauze, staff propriu, aproape inacceptabil („plătim atâţia oameni pentru 20-30 de zile pe an?”), iar Edi vrea cam aceleaşi lucruri, dar măcar la low-cost. Până la ora apariţiei acestui text ar putea transpira în presă anumite amănunte, dar în atari condiţii, suflatul în iaurt este abordarea cea mai nimerită.

Tot în acest context este de menţionat o declaraţie foarte recentă a lui Mihai Stoichiţă: „Trebuie să luăm un selecţioner care să ştie să câştige. Pentru că de antrenat nu este timp. Trebuie să ştii să câştigi şi într-un timp foarte scurt. Cinci zile, maximum, sunt (de la reunirea lotului n.r.) până la primul meci”, a spus cel alintat „Lippi”, taman când a anunţat că sâmbătă va ieşi fumul alb de la Casa Fotbalului. Autorul nu este deloc un admirator al amintitului, însă Stoichiţă are aici enorm de multă dreptate. Este o declaraţie care defineşte specificitatea şi ingratitudinea muncii de selecţioner în anii noştri. Un om care nu mai are nici posibilitatea existentă acum 15-20 de ani, de a efectua măcar odată pe an, la fapt de iarnă, un „team-building”. Pe când la Dan Petrescu, de pildă, cel mai bun antrenor de club român în activitate, team-building este o stare permanentă de fapt. Afirmaţia directorului tehnic al FRF mai arată că reconstrucţia unei echipe naţionale nu se face de către un tehnician, cum au crezut mulţi, inclusiv subsemnatul. Este necesară, dar necesită măsuri de fond, de schimbare a mentalităţilor, de creare a bazei de selecţie. Căruţa nu se urneşte din biroul selecţionerul, dar asta este o altă problemă, care necesită discuţii mai îndelungate.

Până-una alta, să aşteptăm vestea cea mare şi minunată de la Casa Fotbalului şi să-i facem urările necesare noului selecţioner al echipei naţionale de fotbal a României. În ordine alfabetică „mult succes, Adi (Edi, Loţi) sau oricine ai fi”!