Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Aventuri în fluxul memoriei

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Te ciocneşti de literatura bună aşa cum te loveşti noaptea, pe întuneric, de ceva şi parcă sar scântei în jurul tău. Aşa m-am "lovit" eu de proza Mălinei Aniţoaei, o proză care transmite emoţie, o jerbă de sentimente. Desigur, toţi avem emoţii la purtător, unii poate mai adânci ca ale scriitorului, doar că Mălina ştie să le transmită.

Este greu să încadrezi proza ei din volumul Când tata avea tată (Editura "Ion Prelipcean", Horodnic, 2018). Să fie amintiri din copilărie? Ar fi pură memorialistică, ca în bucata Foaie a timpului, dacă autoarea ar avea un ego exacerbat, dacă ar fi dispusă adică să ne spună până la saturaţie (şi plictiseală adesea) ce a făcut şi ce a dres în viaţă sau ce copil firoscos a fost. Este evident că autoarea noastră nu este aşa. Egocentrismul ei există doar în măsura în care energiile sufleteşti se organizează (cuvântul "organizează" e cam impropriu aici) într-o substanţă poetică: ultrasensibilă şi izolatoare faţă de cele ale lumii; Mălina ar putea spune ca Virginia Woolf că viaţa nu e decât un halo luminos, "anvelopa" care ne înconjoară.

Cam aşa procedează şi Mălina Aniţoaei: alege din copilărie un fapt mărunt, uneori aproape o lacună de amintire, pe care îl înfăşoară într-un halo diafan, într-un exces al sensibilităţii. Trebuie să fie fascinantă apariţia în minte a unei astfel de amintiri răzleţe, trezirea în subconştient a senzaţiei care începe să "ciocăne" în memorie lucruri rămase până atunci inerte! Şi, cum spuneam, asta face autoarea noastră: atinge un punct ca pe o rană şi vibrează, vibrează dureros, prelung, într-o întreagă reţea de senzaţii devastatoare. Nu altfel acţiona Hortensia Papadat-Bengescu în texte izolate, proiectând la un moment dat un roman al copilăriei centrat pe un personaj pivot, Fetiţa. Fetiţa Mălinei Aniţoaei ia naştere din aceeaşi fascinaţie a autoarei pentru copilărie văzută ca paradis ultrasensibil pierdut.

Dar naraţiunea nu se axează numai pe sensibilitatea neinhibată a fetiţei, căreia autoarea îi împrumută rafinamente senzitive, voluptăţi tactile, gustative şi, mai ales, ale privirii (Mălina "vede" în primul rând, într-o luxură multicoloră, vezi, de pildă, excelenta Parfum de lăcrămioare). Când şi când, momentul naraţiunii se apropie de perspectiva maturităţii, strunind astfel sensibilitatea cu judecăţile maturului. Există aici, în această scurtă alunecare spre prezent, multe: şi sentimentul scurgerii implacabile a timpului, care accentuează regretul ireparabilului, căci mereu se adaugă cugetările nuanţate ale maturităţii: "Toate gardurile dinspre mine şi vise dispar. Toate durerile pleacă. Fericirea cu gust de copilărie are har de la Dumnezeu" (Hoaţă de Sfântul Ilie). Totul spus în cuvinte puţine, căci autoarea îşi exprimă la un moment dat admiraţia neţărmurită pentru Cehov: "Doamne, cât de multe lucruri spunea în cuvinte puţine!"

În totul, textele acestea modest de scurte din Când tata avea tată prefigurează o altă Tatiana Ţîbuleac a prozei româneşti, cu acelaşi text neîncadrabil ca gen (dar cui îi pasă de asta?), cu aceeaşi melancolie liniştită (dacă n-ar fi tristă), dar una neinteresată de "acţiune" şi de structura tradiţională a intrigii, ci fascinată de cea mai aventuroasă dintre călătorii: cea spre temeliile sufletului, călătorie impresionistă fără doar şi poate, dar asta nu-i scade cu nimic din valoare. Dimpotrivă. Numai mai mult curaj, de cel al scriiturii vorbesc, i-ar trebui Mălinei; şi poate puţin tupeu.

Şi, ca să vedeţi că nu vorbesc în vânt, iată o scurtă povestire a Mălinei Aniţoaei intitulată Natalia:
"Tata a iubit foarte mult o fată. Nu s-a însurat cu ea, patru ani însă a tot stat cu gândul la Natalia. Când a luat-o pe mama de nevastă, i-a arătat şi fotografiile pe care le făcuse cu iubita lui. Mama le-a aşezat în ramă şi uneori îl ruga pe tata să povestească. Tatii i se umezeau ochii. Oamenii din sat o certau pe mama că nu rupe fotografiile. «Amintirile omului sunt sfinte!» zicea mama. Am crescut şi noi privind fotografiile cu Natalia, ca şi cum i-am fi mulţumit că ne-a lăsat să venim pe lume. În anul 2010, a murit mama mea. Eram singură în capela împodobită cu flori când mamei i s-a prelins de pe buze o şuviţă de sânge. O clipă m-am tras cu un pas înapoi. «Stai să te ajut!», a rostit o femeie. Fără nici o urmă de repulsie, cu gesturi fine, a şters umbra de sânge. «Mă cheamă Natalia!», a spus. Ce femeie de nădejde iubise tata! Am înţeles de ce mama nu aruncase fotografiile şi nici nu-l judecase pe tata. Nimeni nu are dreptul să ne fure amintirile. Nimeni nu are voie să ne închidă inima în cutie. Când crezi în omul de lângă tine, îi iubeşti şi tu iubirile."

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri