Aydan Özoğuz sau diversificarea diversităţii
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Aydan Özoğuz sau diversificarea diversităţii

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

În loc de motto: Să luptăm pentru pace până nu mai rămâne piatră peste piatră!

Saliha Aydan Özoğuz (*1967 la Hamburg) este o membră de frunte a Partidului Social-Democrat din Germania (SPD). Din 2009 este în Bundestag. Între 2011 şi 2017 a fost unul dintre vicepreşedinţii SPD, iar între 2013 şi 2018 a fost împuternicita guvernului federal pentru migraţie, refugiaţi şi integrare. Din 26 octombrie a.c., doamna Özoğuz este vicepreşedinta Bundestagului.

Cariera politică a hamburghezei de origine turcă Aydan Özoğuz (părinţii ei au emigrat în 1961 de la Istanbul la Hamburg) a început în 2001, când, la propunerea lui Olaf Scholz (preşedintele SPD Hamburg şi, între timp, preşedintele SPD şi noul cancelar al Germaniei), a candidat cu succes ca independentă pe listele SPD (locul 5) la alegerile pentru parlamentul oraşului liber Hamburg, lucru ce s-a repetat şi în 2004 (de pe locul 4). În acelaşi an 2004, apoi, s-a înscris în SPD. O carieră destul de fulgerătoare, căci nu-i puţin lucru ca într-o ţară mare precum Germania să ajungi în 17 ani de la intrarea în partid vicepreşedinte al Bundestagului! Ca fapt divers, are în continuare, pe lângă cetăţenia germană (obţinută, ce-i drept, abia în 1989), şi cetăţenia turcă.

Dar de ce mă ocup eu de doamna Aydan Özoğuz? Pentru că, de, ajunsă-n vârful piramidei puterii politice din Germania, unii şi-au amintit de o declaraţie a ei din mai 2017, când doamna în cauză a spus negru pe alb că „dincolo de limbă, o cultură specific germană” n-ar fi „identificabilă”.

Iată pasajul complet din comentariul ei în calitate de împuternicită federală pentru integrare a guvernului german, apărut în data de 14 mai 2017 (ce coincidenţă bizară: fix în ziua în care a fost investit ca nou preşedinte al Franţei Emmanuel Macron) pe causa.tagesspiegel.de:

Germania este diversă şi pentru unii asta-i prea complicat. De aceea, sezon după sezon, se cere o cultură conducătoare [Leitkultur] care să asigure ordine şi orientare. Dar de cum se umple această cultură conducătoare cu conţinut, dezbaterea alunecă înspre ridicol şi absurd, propunerile degenerează devenind un clişeu al fiinţei germane [des Deutschseins]. Ceea ce nu-i de mirare, căci, dincolo de limbă, o cultură specific germană pur şi simplu nu este identificabilă. Deja istoric vorbind [schon historisch], istoria noastră a fost marcată mai degrabă de culturi regionale, de imigrare şi de diversitate. Globalizarea şi pluralizarea unor lumi ale vieţii [Lebenswelten] duc la o altă diversificare a diversităţii [Vervielfältigung von Vielfalt].”

Mai întâi, un comentariu simplu, primul peste care am dat pe site-ul amintit (sunt multe, pro şi contra): „Deja logica pură ne arată că doamna Özoguz vorbeşte - ca să nu spun mai mult - destul de nereflectat. Dacă în ţara asta există o «diversitate de culturi», cum presupune ea, apoi printre acestea va fi fiind şi una germană, nu? Sau cei care îşi zic germani prin ţara asta cu toţii nu au o cultură (comună), pe când imigranţii au? Sau cum, sau ce? Ar găsi oare doamna Özoguz fie şi un singur turc, o turcoaică care ar declara că n-ar exista nicio cultură turcă dincolo de limba turcă? Mă-ndoiesc, căci aşa de prost, precum se vorbeşte în anumite cercuri de stânga, nici nu poate fi vreun turc.” (Rudolf Wedekind)

În ce mă priveşte, sigur că m-a şocat şi treaba cu aşa-zisa neidentificare a unei culturi specific germane (o grozăvie de declaraţie în sine care ar cam fi trebuit s-o propulseze pe doamna Özoguz nu în sus, ci în jos...), dar şi mai şi mi s-a părut finalul pasajului care, dincolo de un limbaj de lemn nou transformat în „spumă” de rumeguş, prezintă cu o candidă seninătate una bucată din miezul programului progresiştilor din lumea largă, una dintre dogmele supreme: diversificarea diversităţii! Nu recunoaşterea (şi păstrarea) diversităţii, nu, frate, multiplicarea acesteia, diversificarea ei! Dincolo de descoperirea a tot felul de noi şi noi minorităţi oprimate, defavorizate etc., etc., exemplul cel mai la îndemână este dat de „descoperirea” (inventarea, mai bine zis) de noi şi noi identităţi de gen! Cică s-a ajuns între timp la peste 70, la 72 (şaptezeci şi două!), mai exact!?

Dar să nu credeţi că doamna, ajunsă între timp, repet, vicepreşedinta Bundestagului, a fost originală cu declaraţia ei. Nu, nicidecum: cu vreo trei luni înaintea ei, ditamai viitorul preşedinte al Franţei (vezi coincidenţa bizară amintită mai sus), pe numele lui Emmanuel Macron, a spus cam acelaşi lucru despre cultura franceză, citez: „Nu există o cultură franceză. Există o cultură în Franţa. Aceasta-i diversă.” (după FigaroVox, figaro.fr, 06/07.02.2017)

De, ideile „măreţe” (revoluţionare, cu şi fără ghilimele) îs contagioase, nu? Aidoma unui virus (pandemia covid nu-i singură, nicidecum).

Oare de ce tot discursul acesta mi-a amintit de vechiul slogan sovietic cu lupta pentru pace? Poate pentru că miezul din care s-a născut e de aceeaşi sorginte utopic-totalitară. Cum ar veni: Să diversificăm până nu mai rămâne nimic de diversificat! Sau, vorba lui Andrei Vieru: „Orice iluzie pe care ţi-o faci este o speranţă, dar nu orice speranţă este o iluzie. Întocmai ca relaţia dintre utopia totalitară şi realismul democratic, relaţia dintre Iluzie şi Speranţă este deci şi ea una de dualitate, adică de contradicţie unilaterală.” (A. Vieru, Elogiul frontierelor. Mic tratat de libertate, Humanitas, 2021, p. 111).

Pare forţată citarea lui Vieru? Pare, dar nu-i. Căci negarea existenţei („identificabilităţii”) unei culturi franceze ori germane se-nscrie perfect în diversiunea diversităţii, respectiv a diversificării cu orice preţ, până la dărâmarea tuturor frontierelor, inclusiv ale celor dintre specificitatea culturilor. Să nu vă mire să auziţi ori să citiţi (poate aţi făcut-o deja?) că nu există, de fapt, nici o cultură specific română, căci piticii progresişti se diversifică şi se multiplică pe zi ce trece şi aleargă cu sârg şi zel spre acelaşi ţel pe toţi creierii preformataţi şi spălaţi cu gel. Gelul uniformizării globale şi totale, desigur. Altfel spus: Adio, diversitate!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Avem selecţioner!

Nicolae GRECU

Avem selecţioner!

Dinspre conclavul de la „Casa Fotbalului” se iţesc dâre de fum alb, numai că cine e alesul rămâne un mister.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (4)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (4)

Autorul prezintă în continuare procesul rapid de dispariţie a ţărănimii prin colectivizarea comunistă a agriculturii, aşa cum l‑a perceput în propria copilărie.

Din bucătăria rugăciunii

pr. Constantin STURZU

Din bucătăria rugăciunii

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat 2022 ca fiind "Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi "Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama şi Paisie de la Neamţ”. De fapt, şi când vorbim despre sfinţii isihaşti, tot despre rugăciune vorbim. Adică despre ceea ce ne orientează spre Dumnezeu.

Economia, ştiinţă sau pseudoştiinţă?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Economia, ştiinţă sau pseudoştiinţă?

„Când teoria matematică este arbitrul suprem al adevărului, devine dificil să vedem diferenţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă. Rezultatul sunt oameni precum judecătorul din procesul lui Evangeline Adams sau Fiul Raiului din China antică, care au încredere în exactitatea matematică a teoriilor fără a lua în considerare performanţele lor - care confundă matematica cu ştiinţa, raţionalitatea cu realitatea.” (Levinovitz, 2016)

pulspulspuls

Atenţiune, atenţiune! Ta-ra-ram, ta-ra-ram: iaca noua împărţeală a dregătoriilor moldave!

Atenţiune, atenţiune! Ta-ra-ram, ta-ra-ram: iaca noua împărţeală a dregătoriilor moldave!

Veşti noi pe astăzi, stimaţi telespectatori, multe “bombă”, despre noua împărţeală de posturi de şefi regionali din Moldova, la instituţiunile ce au sediul, multe din ele, taman la Iaşi. 

Caricatura zilei

Fără certificat verde în UK

Editia PDF

Bancul zilei

Doi tipi, amândoi casatoriti, stau de vorba: – Nu stiu ce sa ma mai fac! De câte ori vin acasa, dupa ce am ba (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X