Bâlciul deșertăciunilor

Aproape tot ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni scapă unei analize logice. Am avut, mai întâi, un șarlatan, un panglicar ce a reușit să înșele și să fanatizeze milioane de oameni. Chiar și acum, când minciunile pe care le-a debitat sunt cunoscute, individul are admiratori, dispuși să-l urmeze până în pânzele albe. Alegerile au cunoscut și alte ciudățenii majore, pe lângă prezența acestui individ ce se crede investit cu o misiune divină. Rămâne de neînțeles decizia de renumărare a voturilor, în urma unei contestații care nu trebuia să fie luată în serios. Timp de mai multe zile, cât a durat renumărarea, cele două posturi TV – România TV și Realitatea – care au jucat (și joacă) un rol malefic anunțau non stop că USR a furat voturi. Decizia care a încheiat această operație, pe cât de inutilă, pe atât de costisitoare, a venit târziu și era redactată în doi peri, sub pretextul – fals – că reclamația inițială nu privea voturile din străinătate. Cum să nu te gândești că această mascaradă permitea PSD-ului să-și tragă sufletul și să facă uitat, cât de cât, dezastrul din primul tur? Dar Curtea Constituțională ne mai rezerva o surpriză: când mai rămăsese o zi până la turul al doilea, Curtea a anulat turul întâi. Motivele păreau serioase, chiar dacă exprimarea era uneori eliptică: implicarea unei „entități statale” (?), a unui „actor statal” (?). De ce nu s-a luat această hotărâre mai devreme e de neînțeles. O explicație există totuși. Marcel Ciolacu nu s-a împăcat, în ciuda primelor declarații, cu înfrângerea din primul tur și a manevrat în așa fel încât procesul electoral să se reia de la început. A uitat, de altfel, că și-a dat demisia și e mai prezent ca oricând, împăunându-se, ieri, cu intrarea României în spațiul Schengen. Serviciile secrete s-au comportat lamentabil și, în afara unei gesticulații teatrale care a durat vreo două zile, n-am văzut nimic concret: date precise despre ingerința externă în alegeri, elemente privind acțiunile ciracilor lui Georgescu, arestări, nimic din toate astea, doar inventarul armelor albe găsite în mașinile ce se îndreptau spre București. Așa cum au subliniat mulți ziariști care au comentat succesiunea de evenimente, printre care Liviu Avram, Dan Tăpălagă, Cristian Pantazi, Răzvan Chiruță (îi rog să mă ierte cei pe care nu i-am citat) se impuneau demisii în lanț, de la Iohannis și Ciolacu la șefii serviciilor secrete (cel mai păgubit ar fi șeful SIE care nu ar mai putea să asiste la cursele de Formula 1). Nici o demisie, nimic. Doar un spectacol grotesc, un bâlci lamentabil.

Cei care cred că după această brambureală politicienilor le va veni mintea la cap se înșeală. După un prim moment când s-a creat un fel de front pro-occidental și când se părea că se pun bazele unor înțelegeri privind guvernul și președintele, vechile adversități au reapărut. Ceea ce, de fapt, e normal. Cum să ai un președinte care să împace stânga cu dreapta? Dar un prim-ministru consensual? Nu putem ști ce va fi la următoarele alegeri. Georgescu s-ar putea să reapară, după cum e posibil să avem o clonă a lui Georgescu. În parlament au pătruns partidele anti-occidentale (greșit numite suveraniste) care au promovat fel de fel de figuri, unele penibil exotice, altele de-a dreptul sinistre. Viitorul rămâne, în continuare, în ceață. Și asta grație lui Iohannis, grație principalelor partide politice, grație credulității concetățenilor noștri care înghit pe nemestecate un discurs unde se repetă cuvintele magice popor, istorie, Dumnezeu, credință, neam etc.

Greul abia începe.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video